Fostul ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, i-a transmis președintelui francez, Emanuel Macron, o scrisoare prin care îi propune un proiect educațional româno-francez. Având deja experiența pașoptiștilor care au adus în Țările Române influența revoluționară și iluminismul francez, profesorii din Franța ar putea preda astăzi, în școlile române, ideile și valorile culturii franceze. QMagazine publică în exclusivitate Scrisoarea lui Robert Cazanciuc și va urmări răspunsul președintelui Macron:
„Domnului Emmanuel Macron
Președintele Republicii Franceze
A doua armată Berthelot în România
Domnule Președinte,
Încurajat de angajamentul dumneavoastră privind promovarea limbii franceze dincolo de spațiul Francofoniei, vă supun atenției un proiect născut în urma unui dialog purtat în toamna anului 2017 cu domnul Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris, despre sezonul româno-francez ce se desfășoară între 28 noiembrie 2018 și 14 iulie 2019.
Mă întrebam atunci dacă în acest interval am putea pune bazele unui proiect politic, economic sau cultural care să influențeze în mod real societatea românească, pentru zeci de ani de aici încolo, așa cum o face astăzi proiectul Dacia-Renault.
Sezonul româno-francez cuprinde multe manifestări culturale ce vor arăta patrimoniul și multe perspective comune pentru cele două țări, constituindu-se ca argumente pentru a da noi valențe unei prietenii istorice.
Relația dintre Franța și România are nevoie de un proiect de magnitudine, care să aibă amploarea și energia de a se derula pe mai mulți ani. Un asemenea proiect nu poate fi decât unul educațional.
În România, viziuni politice și profesionale foarte diferite, dificil de armonizat, și-au pus amprenta asupra unei lungi serii de reforme în materie educațională.

Ca și în materie legislativă, atunci când vrei să faci legi bune, clare, ușor de înțeles și aplicat, trebuie să pornești de la cunoașterea reală, profundă a domeniului pe care vrei să îl reglementezi. Cu privire la educație, cred că România are nevoie de o radiografie corectă a stării actuale a sistemului educațional românesc, iar Franța ar putea să ne sprijine în acest sens.
În trecut, când părea că nimic nu mai era de făcut, românii au găsit soluții, iar acestea au venit de multe ori din exteriorul țării, la inițiativa sau cu acordul unor lideri naționali care au înțeles potențialul distructiv al bătăliilor interne.
Un exemplu de reușită comună este Misiunea militară franceză în România din Primul Război Mondial, condusă magistral de generalul Henry Mathias Berthelot, care nu doar că a reușit să contribuie în mod substanțial la renașterea și victoriile armatei române din anul 1917, dar s-a și identificat cu aspirațiile de unire ale poporului român. Prin felul său de a fi, riguros, diplomat, atent la nevoile soldaților și ofițerilor deopotrivă, onest în relația cu autoritățile, generalul Berthelot a ajuns să fie iubit de români.
Cred că astăzi istoria ne-a adus în momentul în care este nevoie de o a doua armată Berthelot în România, dar de această dată „armata” ar putea fi compusă nu din 1200 de ofițeri, ci din 1200 de profesori care să redea învățământului românesc încrederea în capacitatea sa de a fi principalul factor de dezvoltare a societății.
Asemeni ofițerilor generalului Henri Berthelot, prezenți în toate structurile armatei române, acești profesori vor putea preda la toate categoriile de școli, în cicluri de câte un an, în fiecare din cele 41 de județe ale țării, într-un proiect derulat pe 10 ani.
Franța ar putea selecționa profesori la final de carieră sau chiar pensionați de puțin timp, oameni cu mare experiență pedagogică și de sistem educațional, iar România ar asigura prezența lor la școli de pe întreg cuprinsul țării.
La finalul primului an al proiectului, am putea avea 100 de cadre didactice care, predând în mod efectiv la toate tipurile de școli, ar putea să ne furnizeze informații esențiale într-un proces de reformă vizionară, profundă, conectată la realitățile românești.
După 2 ani de proiect, cu 200 de profesori care vor trăi alături de români, le vor înțelege obiceiurile și nevoile, vom putea avea un bagaj independent de informații care să ne ajute să construim un proiect educațional cu un grad mare de stabilitate, furnizate de profesori care provin dintr-un sistem educațional care a fost de foarte multe ori un model pentru România.
Rezultatul muncii acestor profesori poate fi folosit de ambele țări pentru a înțelege mai bine sistemele noastre educaționale și nevoile acestora, pentru a aduce progres în interior, dar și o mai bună integrare în exterior, o mai bună competitivitate a cetățenilor noștri în mediul academic și de performanță european.
Mișcarea francofonă la nivel mondial ar putea avea, astfel, un exemplu de bune practici în promovarea limbii și civilizației franceze ca liant la nivel național și internațional.

Rămâne ca dumneavoastră, domnule Președinte, să stabiliți cine va fi noul general Berthelot!”
















































