Dumnezeu și mințile Gabrielei Firea-Pandele

Se zice că Dumnezeu când vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia mințile. Probabil că aceasta a fost intenția Sa atunci când a decis să o facă pe dna Gabi Firea-Pandele să dea în judecată revista Q Magazine, pe administratorul acesteia, Floriana Jucan și pe mine, jurnalista Nora Noapte. 

Motivul supărării care a determinat sesizarea justiției a fost publicarea, pe data de 5 septembrie a.c., a articolului „Clanul Pandele gazează PSD. Dragnea nu cedează…Marea Neagră”, semnat de mine.

Deși articolul nu pomenește nicăieri numele preacucernicului primar de Voluntari, Florin Pandele, acesta s-a simțit la rândul său lezat de ideea că numele său a fost luat în deșert pentru a desemna fenomenul de manelizare a administrației Capitalei; așa încât a decis să împartă cu neprețuita sa consoartă și calitatea de reclamant.

Astfel cuplul Firea-Pandele se ridică într-un glas împotriva libertății de expresie și a libertății presei, chemând în ajutor justiția, probabil cu speranța că aceasta, impresionată la vederea obrazului celor doi baroni locali, sau a ceea ce îi ține loc acestuia, nu va îndrăzni să îi lase cu „onoarea nereperată”.

Vorbim despre libertatea de expresie prin presă întrucât articolul în discuție este unul de opinie, scris cu decența care caracterizează revista Q Magazine, niciodată adusă în fața unei instanțe de judecată sau condamnate de aceasta în cursul celor unsprezece ani de la înființarea sa.

Din sursele aflate în proximitatea primăriței Firea-Pandele am aflat că unul din motivele care i-au amplificat supărarea și au împins-o la nesocotitul său gest judiciar, a fost ideea că Primăria Municipiului București, prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului, are un contract de servicii publicitare în valoare de 60.000 Euro încheiat cu revista Q Magazine.

Probabil că, potrivit mentalităților de clan, această sumă, evident luată din buzunarul cetățeanului iar nu din „renumerația mică după buget” a primarului, ar fi trebuit să aibă caracterul unei taxe de protecție care să închidă gura jurnaliștilor.

Cum aceștia nu au tăcut, li se cere acum să plătească o despăgubire de cinci ori mai mare decât valoarea contractului amintit.

Dacă reclamantul Pandele Florin nu ar fi avut un doctorat lovit de plagiat și câteva mici scandaluri cu iz penal la activ, sau dacă problemele de trafic, alimentare cu energie, întreținere a marilor artere ale Bucureștiului etc ar fi fost rezolvate, suma ar fi fost mai mare, căci atunci ar fi existat și o bună reputație de atins.

Așa vorbim doar de reparația unei proaste reputații, ca urmare a stricării unui prestigiu deja stricat.

La solicitarea avocaților nu vom expune aici apărările noastre. Ne limităm la doar două remarci.

Prima, subliniază că revista Q Magazine și jurnaliștii cu care colaborează nu pot fi cumpărați. Nici măcar de Primarul Capitalei și nici cu sume mult mai mari decât cei 60.000 Euro.

(A fost una din condițiile pe care eu însămi am solicitat-o conducerii atunci când am acceptat colaborarea și ea mi-a fost garantată întotdeauna.) Ei pot fi cel mult hărțuiți în justiție pentru „îndrăzneala” de a spune adevăruri, de a pune întrebări incomode, de a raționa, de a critica, de a se îndoi.

Cum o asemenea hărțuire reprezintă un abuz procedural, se analizează opțiunea de a cere judecătorilor să îl sancționeze, inclusiv pecuniar, pe măsura deranjului pe care l-a produs.

Cea de a doua remarcă vizează împrejurarea că reclamanții s-au referit în plângerea lor la tot felul de cuvinte și expresii, altfel larg folosite în presă și lipsite, în mod normal, de conotații depreciative inadmisibile, care chipurile le-ar afecta proasta reputație, fără a aborda tocmai ideea centrală a articolului: bănuiala că grija pentru recuperarea democrației interne a PSD, pierdute de peste un deceniu, exact în momentul în care liderii criticați de autoritarism partinic negociau din greu cu corporațiile multinaționale reglementarea exploatării resurselor energetice din Marea Neagră, avea aptitudinea, urmărită sau nu, de a slăbi capacitatea de luptă a negociatorilor români și de a favoriza, cu sau fără intenție, amintitele corporații.

Această ipoteză, bazată și pe o serie de informații devenite deja publice, nu a tulburat-o pe primărița Firea-Pandele într-atât încât să îi aducă vreun reporș.

Ori, poate, a existat interesul ca ea să nu fie adusă în discuție. Procesul intentat presei de dna Firea-Pandele va fi un excelent prilej inclusiv pentru lămurirea acestui aspect.

Până atunci, ca și după aceea, cu siguranță, revista Q Magazine își va păstra libertatea de opinie și va folosi toate mijloacele pentru a-și apăra demnitatea. Așteptăm întâlnirea în instanță cu familia primarilor Firea-Pandele.

Acolo va fi nu doar victoria noastră, ci și victoria libertății presei, precum și a adevărului privindu-i pe cei cărora în mod greșit le-am încredințat administrarea orașelor noastre.