„Noua Turcie” – proiectul lui Erdogan şi al partidului său – s-a confruntat la alegeri cu mişcarea condusă din SUA de imamul Fetullah Gulen, care încercase în ultimii ani crearea unui „stat paralel” prin „infiltrarea în arterele sistemului” a unor procurori, judecători şi poliţişti, adepţi ai mişcării, care să reacţioneze din interior.
Cu toate acestea, Erdogan a reuşit să impună principiile sale de dezvoltare a ţării, inclusiv cele de politică externă – „zero probleme cu vecinii”, lansate încă din 2002.
Era prin 2003. Şefa mea de cabinet de la Guvern, Mihaela Nistorescu, mă anunţa că mă sună premierul Turciei.
El îmi spune direct că un vas de pescuit turcesc se „rătăcise” în apele teritoriale româneşti şi mă ruga să văd despre ce este vorba.
În ziua următoare, l-am sunat şi i-am spus că nu este nimic grav.
De-a lungul anilor, am dezvoltat o relaţie personală bazată pe sinceritate şi afecţiune.
Ne-am întâlnit şi la diverse reuniuni internaţionale, unde ne-am susţinut reciproc.
Îmi aduc aminte de o reuniune organizată de Forumul internaţional Bertelsmann, având ca temă „Europa în mişcare spre o eră nouă”. Într-un panel referitor la „Europa lărgită, strategii diferenţiate de integrare”, am participat împreună cu premierul turc, prezentând opinii complementare la raportul lui Joschka Fischer, vicecancelarul german.
O duminică pe care mi-o amintesc era acum zece ani. O zi călduroasă de vară. Amintirile sunt încă puternice.
De pe podiumul pe care stăteam alături de miri, i-am salutat pe cei 7.000 de nuntaşi, vorbindu-le despre România şi mai ales despre viitor.
Concluzia mea, acum: Turcia şi-a folosit bine acest deceniu de istorie.
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
