Eurofighter: de la instrument la simbol

Un vector de aviaţie care să nu ne mai facă dependenţi de superputerea din Est şi care să asigure atât siguranţa spaţiului aerian, cât şi cooperarea cu partenerii din NATO. Construcţia identitară europeană începută cu peste trei decenii în urmă a fost completată, mai ales după sfârşitul Războiului Rece, şi de acel spirit de redefinire a relaţiei transatlantice, în sensul creşterii ponderii deciziilor europene şi al scăderii dependenţei faţă de partenerul american, urmată de construirea trepxată a unui tip de interdependenţă între americani şi europeni.
Iar scăderea acestei dependenţe, iniţial proiectată în domeniul comercial, nu avea cum să nu atingă şi industria de apărare.Consorţiul Eurofighter, constituit din companii germane, engleze, italiene şi spaniole, în afară de evidentele sale aspecte comerciale, s-a dorit să fie unul dintre aceşti piloni pe care apărarea europeană să se sprijine, un gigant industrial condus de Eurofighter Jagdflugzeug GmbH în numele Companiilor Partenere Eurofighter: Alenia Aeronautica/Finmeccanica, BAE Systems, EADS CASA şi EADS Deutschland, cei mai importanţi jucători europeni din industria aerospaţială, care, împreună, totalizează o cifră de afaceri de circa 120 de miliarde de euro (2009), dar care cooperează şi cu alte 400 de companii mici şi mijlocii din întreaga Europă, oferind peste 100.000 de locuri de muncă. 100.000 de ore de zbor pentru TyphoonFlota operaţională de Eurofighter Typhoon, aflată în serviciu din a doua jumătate a anului 2003, contabilizează zilele acestea 100.000 de ore de zbor.Acestea au fost obţinute de Typhoon în zboruri care au acoperit climate complexe, de la zona subpolară a Mării Baltice la climatul temperat al Mediteranei, în canicula Peninsulei Arabice sau deasupra dificilului Atlantic de Sud.Contributori la acest imens număr de ore de zbor au fost escadrilele  Eurofighter Typhoon din Marea Britanie (6), Italia (4), Spania (1), Austria (1) şi Arabia Saudită (1). Nu este deloc surprinzător că europenii se laudă cu fiabilitatea avionului lor multirol, dar şi cu modernitatea pe care, spun ei, o aduce în industria de profil, cu atât mai mult cu cât flota operaţională totalizează peste 260 de avioane aflate în serviciu – cel mai mare număr de unităţi al unui avion de generaţie nouă disponibil în acest moment pe piaţă.Referitor la versatilitatea Eurofighter, ceea ce mi se pare interesant este că acesta, prin seria a doua, este folosit de către cele şase armate beneficiare atât pentru câştigarea şi menţinerea supremaţiei aeriene, cât şi pentru sprijinul apropiat al operaţiilor la sol.  România şi EurofighterDeţinând supremaţia construcţiilor de avioane multirol în Europa, era evident că
Eurofighter nu putea să nu oferteze şi România.Alături de SAAB şi F-16, europenii s-au grăbit să oferteze Armata Română.Prin intermediul Companiei Partenere Alenia Aeronautica, oferta cu care consorţiul tenteazăRomânia este de 24 de avioane operaţionale.Oferta conţine offset de 100% din valoarea contractului şi, prin aceasta, România ar beneficia de cel mai avansat avion de lupxă disponibil pe piaţă şi ar deveni, în acelaşi timp, un partener cu drepxuri depline al programului Eurofighter, cu toate beneficiile ce decurg din acest statut.Practic, ofertele celor trei mari companii nu diferă ca preţ, iar caietele de sarcini nu diferă în mod spectaculos, însă lupxa, aşa cum era de aştepxat, se va da în jurul condiţiilor contractuale.
Pe de o parte, americanii oferă avionul de ultimă clasă (dar second-hand) cu o promisiune de integrare într-un viitor proiect F-35, proiect care, având în vedere restrângerile bugetare ale României, pare mai mult o utopie decât o realitate.Despre investiţiile directe sau importurile din industria de apărare românească (aşa-numitul offset), americanii nu vorbesc. În schimb, se sprijină pe puternica politică pe care o au la Bucureşti, cel puţin la nivel declarativ.Pe de altă parte, Eurofighter oferă ceea ce industria românească şi-ar fi dorit.Acel offset de care are nevoie ca de aer.Dar, având în vedere experienţa tristă avută de România cu BAE Systems (component al Eurofighter) la achiziţionarea fregatelor britanice, este greu de crezut că europenii vor avea vreo şansă fără garanţii solide pentru eventualul cumpărător român.
Deocamdată, procesul de achiziţie este stopat de criza economică, dar se poate întrevedea, în cel mai scurt timp, o reluare a ofensivei pe „piaţa avioanelor de lupxă".