EXCLUSIV. Prof. Alina Miron, avocat pledant la Curtea Internațională de la Haga, despre ce șanse sunt ca Vladimir Putin să fie judecat

Să judecăm Rusia și să-l condamnăm penal pe Vladimir Putin pentru invadarea Ucrainei la 24 februarie 2022 este dezideratul multora. Cât de probabil și mai ales cât de posibil este acest fapt ține de limitele și competențele unor instituții pe care statele însele le-au fondat și cărora le-au trasat arhitectura. Zilele trecute, când Occidentul a sechestrat yahturile, avioanele private, companiile și alte bunuri care aparțineau oligarhilor ruși, Putin a spus că mitul proprietății a murit în lumea democrată și a dat o amnistie fiscală, timp de un an, tuturor rușilor, pentru a-și repatria averile. Occidentul nu își poate permite să îngroape, în plus, și mitul dreptului internațional. Q Magazine a vorbit cu Alina Miron, avocat francez, de origine română, care a pledat cauza mai multor state în fața Curții Internaționale de Justiție, cu sediul la Haga, despre șansele reale ale responsabilizării juridice a Rusiei și a președintelui său, potrivit normelor de drept în vigoare.

*Interviul a fost editat, cu acordul interlocutorului, pentru o cursivitate a exprimării.

STATE APĂRATE LA HAGA

Alina Miron este profesoară de drept internațional la Universitatea din Angers (Franța) si avocată pledantă în fața Curții internaționale de Justiție, cu sediul la Haga.

Și-a început studiile universitare la Iași, apoi le-a continuat la Toulouse și Paris. Și-a dat doctoratul în drept internațional la Universitatea Nanterre, fiind coordonată de reputatul avocat și profesor Alain Pellet. Acesta, deși a condamnat anexarea Crimeei, a fost avocatul Rusiei în dispute internaționale, și a demisionat în ziua în care Ucraina a fost invadată. Q Magazine a prezentat motivele care au stat la baza acestei decizii aici.

Alina Miron are o dublă carieră de profesoară universitară și avocată înscrisă la Baroul din Paris. În 2021 a fondat cabinetul Far Avocats specializat în drept internațional.

Primul său proces cu o dispută între state a fost în 2008, când a făcut parte din echipa Rusiei împotriva Georgiei, ca asistentă a profesorului Alain Pellet. A avut același rol în echipa de avocați pentru Nicaragua și Japonia.

Au urmat apoi mai multe procese ca independent, în fața Curții internaționale de la Haga, în care a pledat cauza Thailandei, într-o dispută referitoare le templul Preah Vihear, și a Somaliei, referitor la frontiera sa maritimă cu Kenya. În momentul de față reprezintă Guatemala și Gabon în procese relative la frontierele acestor state cu vecinii lor. A reprezentat, de asemenea, Slovenia într-un arbitraj de delimitare terestră și maritimă cu Croația.  

Luni, 7 martie, la Curtea Internațională de Justiție a avut loc prima ședință de audieri în cazul pe care Ucraina l-a deschis împotriva Rusiei. Comunitatea internațională așteaptă dispunerea unor măsuri imediate, pentru că procesul ar putea dura și ani de zile. Rusia a boicotat ședința Foto: ICJ

DIFERENȚELE ÎNTRE CURTEA INTERNAȚIONALĂ ȘI CURTEA PENALĂ INTERNAȚIONALĂ

FLORIANA JUCAN: Pentru că multe lume face confuzie, v-aș rugă să explicați care este diferența între Curtea Internațională de Justiție și Curtea Penală Internațională.

Av. ALINA MIRON: Curtea Internațională de Justiție a fost stabilită în 1945, când a fost stabilită și Organizația Națiunilor Unite, și este un organism al Națiunilor Unite. Competența ei este limitată la cazurile interstatale, deci organele sau justițiabilii Curții sunt doar statele. Poate fi vorba despre o problemă de genocid, cum poate fi vorba de o problemă de delimitare de frontiere, dar nu sunt persoane fizice care să fie părți în fața Curții, doar statele, iar tipul de responsabilitate este un tip de responsabilitate internațională între state.

Pe când Curtea Penală Internațională a fost stabilită mult mai târziu, în 1998, și competența ei este la adresa persoanelor fizice care sunt acuzate de crime de drept internațional, crime de război, crime împotriva umanității, genocid sau agresiune, mai nou. Iar Curtea Penală Internațională, având o competență penală, la adresa persoanelor fizice, sancțiunile pe care le poate ordona sunt sancțiuni de tip penal, inclusiv închisoare pentru persoanele fizice.

Câteodată, persoanele fizice care sunt judecate de Curtea Penală Internațională pot fi autorități de stat, chiar prim-ministru, președinte. Curtea nu are limitări din punctul acesta de vedere. Deci există o oarecare intersecție între responsabilitatea pe care o putem prezenta în fața Curții Internaționale de Justiție și a Curții Penale Internaționale, dar regulile și sancțiunile sunt diferite, regulile de procedură, regulile de competență sunt diferite.

Deci, este o altă filosofie și cred că punctul cel mai important este acesta, filosofia din spatele celor două Curți diferite – Curtea Internațională de Justiție are ca misiune reglarea pacifică a diferendelor, a disputelor între state, pe când Curtea Penală Internațională are ca filosofie și ca misiune pedepsirea celor care sunt responsabili de crime internaționale.

Curtea Penală Internațională are sediul în această clădire din 2015

DESPRE COMPETENȚĂ ȘI OBSTACOLELE EI

Poate fi chemat în fața unei Curți Internaționale, dintre cele existente la ora acutală, un stat, sau cetățeanul unui stat, care nu a ratificat actul de înființare a Curții respective și care nu recunoaște jurisdicția acelei Curți?

Statele Unite, Rusia, China, Israel și Irak nu au semnat tratatul de la Roma prin care s-a înființat Curtea Penală de Justiție

Av. A.M. Să vorbim despre cele două situații. În fața Curții Internaționale de Justiție ar fi statul rus, că la el ne gândim acum, care ar fi prezent ca parte, și în cazul acesta trebuie găsită o bază de competență, dar există mai multe tipuri de competență prin care se poate demonstra că statul respectiv a recunoscut competența Curții pentru anumite tipuri de diferende. Ce se întâmplă în momentul de față este că Ucraina a depus o cerere în fața Curții Internaționale de Justiție pe baza Convenției Împotriva Genocidului la care Rusia este parte. Deci, din punctul acesta de vedere, pentru Curtea Internațională de Justiție ar fi o primă bază de competență, deși nu este neapărat sigură, există mai multe obstacole și acolo.

Vorbind acum despre persoane fizice, Curtea Penală Internațională este și ea încadrată de regimul de competență. Problema este că, într-adevăr, Rusia nu a ratificat Tratatul de la Roma, statutul Curții Penale Internaționale, deci, în teorie, ipotezele în care Curtea ar putea fi totuși competentă sunt mai reduse. Mai reduse pentru că altă ipoteză de recunoaștere a competenței Curții Penale Internaționale este că aceste crime s-ar fi petrecut pe teritoriul unui stat care a ratificat statutul. Ucraina nu a ratificat statutul, în schimb a depus o cerere de recunoaștere a competenței Curții, în 2014, și a extins-o în 2015.

Altă ipoteză este cea a referirii unui caz de către Consiliul de Securitate, iar în situația aceasta competența Curții este într-adevăr mult mai largă și nu depinde de ratificarea de statut a niciunuia dintre cele două state, două sau mai multe state implicate.

Dar să luăm pe rând ipotezele posibile. O sesizare din partea Consiliului de Securitate nu este probabilă, pentru că este o situație în care Rusia beneficiază de veto în Consiliul de Securitate, deci iese din discuție. Cealaltă – a declarației făcute de Ucraina – aceasta este o bază valabilă pentru mai multe tipuri de crime, crime de război și crime împotriva umanității, eventual genocid, dacă ar fi probe în acest sens, deocamdată nu sunt, dar cine știe, deci pentru cele trei acuzații de crime.

Într-adevăr, procurorul Curții Penale Internaționale a declarat deja săptămâna trecută că dorește să înceapă investigațiile pentru ce se întâmplă acum în Ucraina și a precizat că deja au fost făcute o serie de investigații pe baza declarației din 2014 și unele concluzii preliminare au fost date de procuror înainte de începerea războiului de agresiune. Deci există o bază de competență, iar aceasta este declarația Ucrainei din 2014-2015, numai că pentru faptele din februarie-martie de anul acesta pentru agresiune, pentru a reîncepe o altă investigație, procurorul ar avea nevoie de autorizația Camerei Preliminare, ceea ce poate dura câteva săptămâni sau luni de zile. Ca să accelereze procedura aceasta, 39 de state care sunt parte la Statutul de la Roma, au sesizat procurorul, iar când acesta este sesizat de un stat sau de mai multe, nu mai are nevoie să ceară autorizație de investigație de la Camera Preliminară.

Deci, în momentul de față, procurorul are mână liberă să înceapă investigațiile, anchetele, pentru ce se întâmplă acum pe teritoriul Ucrainei, amintindu-ne totuși că este limitată competența sa. Nu poate să ancheteze pentru crimă de agresiune. De ce este important? Pentru că crime de război, crime împotriva umanității, câteodată poate fi destul de dificil să se stabilească responsabilitatea ultimă a șefului statului, pentru că trebuie demonstrată cauzalitatea între un anumit fapt și autoritatea care dă ordine. Sunt câteva dificultăți din punct de vedere al probei penale.

A doua limitare este pentru că nu poate să ancheteze pentru crimă de agresiune, faptul cel mai important care este – agresiunea unui stat împotriva unul alt stat. Șeful de stat nu intră în competența Curții. Asta este limitarea cea mai importantă, pentru că, într-adevăr, deși Curtea Penală Internațională poate să ancheteze, în teorie, crimele de agresiune, când a fost introdusă această infracțiune gravă, multe state s-au temut că vor fi chemate în fața Curții, în contextul intervențiilor lor militare, și inclusiv Franța a cerut ca în cazul crimei de agresiune competența Curții să fie limitată doar la statele care au ratificat statutul. Deci nu se poate, pentru că Rusia nu a ratificat statutul.

Benjamin Ferencz, ultimul procuror supraviețuitor de la procesele de la Nürnberg, unde a pledat în favoarea condamnării naziștilor pentru crimele de război din cel de-al Doilea Război Mondial, a declarat că președintele rus Vladimir Putin ar trebui să fie condamnat pentru crime împotriva umanității comise de armata rusă în Ucraina Foto: Kremlin.ru

PUTIN POATE FI ADUS ÎN FAȚA JUSTIȚIEI, DACĂ UN NOU REGIM S-AR INSTALA LA MOSCOVA ȘI AR DORI ACEST FAPT

Ce fapte a comis Vladimir Putin a căror judecare intră în competența tribunalelor penale internaționale de orice fel?

Av. A.M. Să ne referim la Curtea Penală Internațională. Cu siguranță pot fi aduse probe în ceea ce privește crimele de război, atacurile împotriva populației civile sunt crime de război. Dacă se demonstrează că este o politică deliberată a statului rus, pot fi calificate și drept crime împotriva umanității – bombardarea orașelor, mai ales a țintelor civile, tot ce există, spitale, tot ceea ce ține de civil, sunt considerate crime de război. Din punctul acesta de vedere, crimele propriu-zise sunt stabilite, ce trebuie stabilită este relația de cauzalitate între crime și cele mai înalte autorități ale statului. Cred că sunt destul de multe elemente de probă. Mai este crima de agresiune, probabil destul de ușor de stabilit în dreptul internațional, dar pentru crimă de agresiune problema este aceea a competenței Curții, care în acest caz, nu există.

Se acreditează teza potrivit căreia Vladimir Putin este nebun. În acest caz, poate răspunde în fața justiției o persoană lipsită de discernământ?

Av. A.M. Este greu de spus. Bineînțeles că orice sistem penal, și sistemul internațional  prevede nebunia ca fiind o cauză de iresponsabilitate, dar care este definiția nebuniei este o altă chestiune. Este greu să mă pronunț.

Care ar fi temeiurile pentru care s-ar putea înființa un Tribunal Penal pentru Rusia în conflictul ucrainean și pentru ce fapte concrete, săvârșite acum, ar putea fi acuzată o persoană trimisă în fața acestei Curți? Ați văzut că se discută inclusiv crearea unui tribunal pe modelul celui înființat pentru crimele din Rwanda și pentru crimele din Iugoslavia – un tribunal separat doar pentru Rusia în acest moment.

Agentul Ucrainei, Anton Korynevych, la deschiderea ședinței Curții Internaționale de Justiție de la Haga, 7 martie 2022 Foto ICJ

Av. A. M. Este de fapt un tribunal penal doar pentru agresiune, asta este ideea, crearea unui tribunal penal care să acopere faptele pe care Curtea Penală Internațională nu le poate judeca. Asta este propunerea și ideea este de a-l pune sub acuzare pe președintele Putin pentru agresiune.

Care sunt bazele? Crima de agresiune există deja în dreptul internațional, iar definirea acestei crime nu este o problemă propriu-zisă a dreptului internațional, deci propunerea de înființare a unui tribunal vizează umplerea unui vid, un vid procedural. Cum se poate realiza propriu-zis, tehnic vorbind, această inițiativă? Ipoteza este cea a Consiliului de Securitate care să voteze înființarea, dar totul depinde de care va fi situația în Rusia la un moment dat, dacă se schimbă regimul în Rusia și se poate ca președintele Putin să fie deferit unui tribunal creat de Consiliul de Securitate. Este ipoteza creării unei noi curți pe baza unui acord, a unui tratat internațional, dar va fi contestată cu siguranță modalitatea aceasta de creare.

Este destul de greu de imaginat cum se poate implementa această inițiativă, fără un acord al Rusiei într-un fel sau altul. Acest acord depinde evident de situația politică din Rusia.

Deci, în cazul în care Vladimir Putin ar fi răsturnat de la putere și un nou regim s-ar instala, dacă acest regim ar fi de acord cu înființarea acestui tribunal, Vladimir Putin poate fi chemat în fața lui.

Av. A.M. Da, pentru că nu ar mai fi problema de competență.

Dacă s-ar ajunge la crearea unui asemenea tribunal, nu ar fi o ocazie pentru a se crea și tribunale care să judece fapte similare, comise cu prilejul intervențiilor militare străine în Irak, Afganistan, Siria – de pildă?

Av. A.M. Ideea nu este să concureze Curtea Penală Internațională. Tribunalele noi au fost înființate doar pentru a depăși inferioritatea Curții Penale Internaționale, iar crearea unor noi jurisdicții penale ar trebui să rămână totuși excepțională. Irak, Siria, statele acestea, nu ar ratifica prea curând statutul. Cu cât mai multe state ratifică statutul Curții Penale Internaționale, cu atât mai puține vor fi golurile juridice de competență internațională, iar Consiliul de Securitate poate să defereze și situațiile din Siria, dar totul depinde de acordurile dintre acele cinci mari puteri (n.a. SUA, China, Franța, Marea Britanie și Rusia) un acord care nu s-a realizat până acum.

Delegația ucraineană în fața judecătorilor de la CJI, la audierile din 7 martie Foto ICJ

VA FI JUDECATĂ ȘI UCRAINA

Forțele paramilitare ucrainene care sunt acuzate de genocid de Rusia vor fi și ele cercetate?

Av. A.M. Da, investigațiile se fac pentru ambele state.

În războiul din Iugoslavia numai criminalii de război sârbi au fost judecați și condamnați. Cei albanezi nu au fost trimiși în judecată în cea mai mare parte, iar cei care au fost trimiși, au fost puși în libertate imediat. Ce garanții sunt că acest model nu va fi urmat și în cazul Rusia-Ucraina?

Av. A.M. E adevărat că au fost puține persoane albaneze puse sub acuzare, dar au fost. A doua precizare este că, într-adevăr, Tribunalul Penal pentru Iugoslavia a fost închis, în schimb există tribunale speciale în Kosovo, unele dintre ele, care sunt internaționalizate, au în compoziție judecători de acolo și judecători internaționali, iar procedurile sunt valabile în fața acestor tribunale. Este o precizare importantă.

Să nu avem impresia că justiția este total imparțială, mai ales justiția penală, iar garanția cea mai importantă pentru imparțialitate mi se pare totuși că este aceea de a avea o curte permanentă, cum este Curtea Penală Internațională, care judecă fapte, nu rezultate de război, este înscris în statutul Curții și face parte din filosofia ei. Bineînțeles, ce poate face Curtea, depinde mult și de probele pe care le poate reuni, și de cooperarea statelor de a aduna probe, pentru că CPI trimite, într-adevăr, anchetatori pe teren, dar fără colaborarea statelor este foarte greu să obțină tot felul de probe.

Expunerea prizonierilor de război, umilirea sau torturarea acestora de oricare dintre părțile implicate în conflict, va fi și ea judecată?

Av. A.M. Da, face parte din crimele de război.

PACE FĂRĂ JUSTIȚIE NU SE POATE

Ca om al dreptului și iubitor de pace, estimați că un demers care vizează condamnarea personală a liderilor unuia dintre statele beligerante facilitează negocierile de pace?

Av. A.M. Cred că sunt două cerințe, două imperative importante: justiția și pacea internațională, și istoria ne-a învățat că pacea fără justiție este cam greu de obținut.

Din punct de vedere al dreptului internațional, furnizarea de armament unuia dintre beligeranți, oferirea teritoriului pentru lansarea de operațiuni militare a uneia dintre părți împotriva celeilalte sau pentru ajutorarea și refugierea forțelor armate ale uneia dintre părți, pot fi calificate drept implicare în război? Ca să fiu mai exactă, se spune că Belarus și-a oferit teritoriul pentru armata rusă, România și-a oferit teritoriul pentru partea ucraineană. Pot fi acestea considerate implicări în război ale acestor state, care devin și ele practic parte în conflict sau nu?

Av. A.M. Sunt două situații foarte diferite. Belarus și-a oferit teritoriul trupelor ruse, iar acestea sunt într-un act de agresiune. Din punct de vedere al dreptului internațional, Belarusul este complice la un act de agresiune și el însuși se află din punctul acesta de vedere în crimă de agresiune ca stat.

Ucraina este într-o stare de legitimă apărare din punct de vedere al dreptului internațional, iar statele care ajută Ucraina, ajută lupta ei de legitimă de apărare. Deci, din punctul acesta de vedere, situația este foarte, foarte diferită, pentru că un stat este responsabil de agresiune și celălalt stat se apără.

De asta reflecția din punctul de vedere al implicării în război, toți devin parte într-un război doar prin livrarea de arme sau folosirea teritoriului, este depășită. Este depășită, pentru că ignoră faptul că din 1945 este interzisă utilizarea forței armate în scop de agresiune. Este o logică a secolului XIX, început de secol XX, dar dreptul acela nu mai există, altul este aplicabil acum.

De astăzi,(n.a. 8 martie) de când vorbim, când se pune problema chemării în judecată în fața Curții Penale de la Haga a liderilor ruși, și a Rusiei în fața Curții Internaționale de Justiție, până când vom avea o potențială sentință, cam cât timp credeți că va trece?

Av. A.M. Nici măcar n-aș încerca să ghicesc, pentru că totul depinde de circumstanțe politice care ne scapă tuturor în momentul de față. Timpul poate fi lung sau poate fi scurt, e destul de greu de apreciat.