Exclusiv: Scriitoarea Ileana Vulpescu spune cine este liderul politic care a sprijinit intelectualii

Scriitoarea Ileana Vulpescu a fost decorată de președintele României, Klaus Iohannis cu Ordinul Național “Steaua Romaniei”  în grad de Cavaler. În exclusivitate pentru Q Magazine, autoarea a vorbit despre despre liderii politici de ieri și de azi, dar și despre singurătate, suferință și bâtrînețe.

Vizibil afectată de singurătate și bătrânețe, Ileana Vulpescu a făcut efortul de a rememora câteva dintre experiențele sale, cu prilejul aniversării a 85 de ani de viață.

„Trăiesc cea de-a cincea tinerețe, o zi mai bună, alta mai proastă…”, începe să povestească. Deși toată viața a avut o sănătate șubredă, „e foarte demoralizant cînd se șubrezește foarte rău și cînd înaintea oricărui diagnostic trebuie să pui bătrînețea”. „Mi-aș dori să nu am amețeli, mi-aș dori să mă pot deplasa fără cadrul cu care circul și mi-aș dori să am familia lângă mine…”, continuă scriitoarea.

Oamenii de cultură au nevoie de sprijin financiar

„Omul de cultură, cu excepții foarte puține, trebuie să aibă și o altă sursă de trai, în afară de artă. Ceea ce nu e o noutate, așa stau lucrurile de cînd se face arta pe lumea asta. Renașterea este un exemplu. Renașterea Italiană a făcut minunile pe care le-a făcut, pentru că oamenii aceia au fost sprjiniți de cineva, oamenii nu se hrănesc cu aer...”, spune Ileana Vulpescu pentru Q Magazine.

A donat jumătate din biblioteca sa bibliotecii Metropolitane, a donat cărți valoroase bibliotecii Aman din Craiova, dar a și vîndut cărți la fel de valoroase din motive lesne de înțeles. „În continuare, stau la dispoziția oricui dorește să-mi cumpere cărțile.”  

“Arta conversației” m-a apărat în Gara de Nord. Vezi cine spune asta.” 

„Aș fi vrut să iau premiul Nobel pentru cartea Sărută pămîntul acesta.”

S-a străduit să nu fie cu nimic datoare față de România

„Față de România m-am străduit să nu fiu datoare cu nimic, față de mine sunt  datoare cu foarte multe lucruri pe care, din păcate, nu le voi mai putea îndeplini. Dacă mi-ar permite punga și sănătatea aș vrea să fac înconjurul lumii… Și nu așa de repede ca Jules Verne…”.

Nu este foarte atentă la ce fac liderii politici, și totuși…

„Despre Ion Iliescu nu am de spus decît lucruri bune, s-a purtat extraordinar cu intelectualii. A încercat un lucru foarte important și foarte greu de realizat în perioada mandatelor sale, să fie liniște în țară… pentru că au fost vremuri grele, primejdioase.

Lucruri bune s-au întîmplat și pe cînd ministru al Culturii era academicianul Răzvan Theodorescu și adjunctul său Ion Antonescu, zis Mareșalul. S-a obținut un spor la pensii și niște indemnizații de merit pentru scriitori și nu numai.

Cît despre noul președinte… Nu pot să spun multe. A decorat oameni de cultură, m-a decorat și pe mine… E prea de curînd totul, nu putem judeca un om după cîteva luni, trebuie să așteptăm tot mandatul pentru a trage concluzii.”, spune autoarea pentru Q Magazine.

„Pe o etichetă aplicată României de astăzi, pentru că tot este foarte modern să vorbim englezește, aș scrie Stand By…”

 Tinerii, debusolați

„Eu, ca un om care a trăit în regimul comunist, deci nu m-a mîngîiat nimeni pe creștet, am avut ocazii să plec din România, atît eu cît și soțul meu, dar n-am făcut-o. Sunt foarte puțini copii care sunt legați de țară mai mult decît orice și sunt de înțeles și ei, vor să cîștige o pîine mai albă… dar trebuie să înțeleagă cît de mult trebuie să muncească pentru asta. Occidentul nu oferă lapte și miere la rigolă și ești acceptat doar dacă ești la fel de bun ca cei de acolo.

Despre mine, aș vrea ca tinerii să știe că sunt un om care a trăit modest, convins că din muncă se trăiește și, oricare ar fi regimul, că ești sau nu mulțumit de el, să muncească cu bună credință.”

„La 85 de ani nu-ți mai faci planuri, ca să aibă Dumnezeu de ce să rîdă. Ca scriitoare, aș mai avea multe de spus pentru că bătrînețea te învață multe, dar nu-mi place să-mi fac proiecte pe care să nu le pot împlini.”

Își dorește ca oamenii să învețe să fie mai îngăduitori unii cu alții și „aș sfătui pe oricine să nu se considere deținător al adevărului absolut.”