Expert: Brexitul e un răspuns faţă de globalizare şi inegalitate

La o primă vedere cazul votului Brexit poate părea unul special. Susţinătorii rămânerii în Uniunea Europeană au avut în general un răspuns destul de convingător la criticile punctuale aduse de echipa Brexit: de exemplu în ceea ce priveşte problema migraţiei sau costul economic mare plătit de Marea Britanie pentru a fi membră a UE (aproximat în mod eronat de campania Brexit la 350 milioane lire pe săptămâna).

În schimb mult mai greu de combătut au fost argumentele sentimentale. Printre ele se numără caracterul unic (superior) al culturii şi sistemului politic britanic, pierderea suveranităţii, faptul că Marea Britanie trebuie să se supună deciziilor unor reprezentaţi nealesi în mod direct democratic de britanici, sau faptul că Marea Britanie nu poate avea o influenţă mai mare în lume pentru că e prizoniera regulilor UE.

Dincolo de argumentele sentimentale există totuşi o serie de probleme mult mai profunde care au motivat votul Brexit, care se regăsesc şi în alte state UE. Din punctul acesta de vedere, Brexitul e un răspuns faţă de globalizare, şi inegalitate sau lipsa de oportunităţi pe care le-a creat.

Marea majoritate a britanicilor care au votat pentru Brexit au un grad scăzut de educaţie, sunt şomeri sau au o vârstă ridicată. Ei sunt pierzători de pe urmă integrării europene, şi nu văd ce beneficii clar le-a adus prezenţa în UE.

Mai mult, ei au devenit din ce în ce mai convinşi (îndemnați de politicienii populişti şi eurosceptici) că lipsa lor de oportunităţi economice şi sociale se datorează în mare parte Uniunii Europene.

Din păcate, cazul nu e unic pentru Marea Britanie, curente de opine populiste asemănătoare există şi în alte state UE: de exemplu, Franţa, Spania, ţările nordice, Grecia, Polonia, sau Ungaria. În Franţa, Marine Le Pen, încurajată de Brexit, cu siguranţă va începe o companie pentru ‘Frexit’.

Deşi e un moment greu pentru EU, este şi o bună ocazie pentru a avea o dezbatere asupra diverselor inegalităţi sociale şi economice create de dezvoltarea uniunii. Liderii europeni trebuie să se gândească cum îi pot face pe cei care se consideră pierzători ai integrării să nu vadă ieşirea din UE (sau dizolvarea ei) că pe o alternativă viabilă.

Pe plan extern, cu siguranţă Europa va fi văzută ca un actor mai slab şi divizat. E foarte posibil că Rusia să profite de acest moment de confuzie şi să încerece să pună şi mai multă presiune militară şi politică pe Ucraina, crezând că UE (şi Vestul în general) e prea divizată pentru a avea un răspuns coerent.

Principala provocare pentru UE va fi să prezinte o poziţie clară, unită şi dura în negocierea cu Marea Britanie, care ar descuraja alte state membre în a încerca să iasă . UE nu trebuie să dea impresia că se concentrează total pe Brexit şi că a uitat de criză imigranţilor, problemele din zona Euro sau diversele provocări de securitate de la graniţa de est.

Va fi foarte interesant de văzut ce poziţie va lua Germania într-o UE post-Brexit, aşteptarea fiind ca guvernul de la Berlin să fie acum mult mai liber în a aprofunda procesul de integrare şi poate în a face paşi către ceva asemăntor unei federaţii europene.

Mulţi dintre colegii şi prietenii mei britanici din mediul academic sau profesional care au votat pentru Brexit par a fi fost motivaţi de idea de schimbare şi de a vedea ce se întâmplă sau a experimenta. E din păcate un experiment destul de costisitor, care fără îndoială va face că visul european să fie mai puţin idilc.