Încă din primele zile de sclavie învaţă că dacă vrea să supraviețuiască trebuie să uite cine este, să înceteze să mai spună cum îl cheamă şi că este liber şi, de fapt, să se transforme într-un animal, aşa cum îl văd toţi albii sudiști. Dar Solomon nu îşi pierde speranţa şi demnitatea chiar dacă este bătut crunt şi aproape spânzurat, iar după 12 ani reușește să se întoarcă înapoi la familia lui şi să îşi spună povestea, publicând în 1953 o autobiografie. Mai mult de atât, devine un membru important al mişcării aboliţioniste şi ajută negri să fugă din sclavie prin faimoasele tuneluri de cale ferată.
Sunt convinsă că Oscarul 2014 pentru cel mai bun actor îi va reveni lui Chiwetel Ejiofor. L-am îndrăgit în Kinky Boots şi Love, Actually, iar acum sunt mândră că i s-a dat un astfel de rol, pe gustul Academiei, în care să îşi arate talentul.
Regizorul Steve McQueen, cu ajutorul actorului lui preferat, Michael Fassbender (toate cele trei lungmetraje ale lui McQueen îl au în distribuţie şi pe Fassbender), face o treabă remarcabilă din această poveste. Singurul lucru deconcentrant la acest film este coloana sonoră. Câteodată ai senzația că te uiţi la un film de groază şi cu toate astea muzica este şi ea nominalizată la un Glob de Aur, că doar e compusă de Hans Zimmer. Enjoy!
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
