FMI – Un rău necesar?

Cam așa s-ar sintetiza concluziile unui raport al Societăţii Academice Române.

Au fost „realizările” guvernelor din timpul ultimelor două acorduri cu FMI demne de luat în seamă într-o perioadă de turbulenţe financiare internaţionale, o certitudine că, dacă nu am fi fost supravegheaţi, am fi derapat mai rău? Au fost depășirile ţintelor stabilite din ultimii ani preferabile unor prăbușiri istorice? Mai presus de toate, avem nevoie de o nouă înţelegere cu Fondul, în condiţiile în care, la sfârşitul lunii aprilie, România finalizează al doilea acord post-criză cu FMI și dorește să semneze unul nou?

O oarecare stabilitate. Cu ce preţ?

„Acordul stand-by vine cu promisiunea implicită de a stabiliza economia şi de a o aduce din nou pe o traiectorie ascendentă în ceea ce priveşte dinamica PIB-ului. Însă istoria programelor FMI la nivel global nu susţine o astfel de promisiune. De fapt, în majoritatea cazurilor, se observă un efect negativ pentru creşterea economică”, menţionează raportul.

România a reuşit, în ultimii ani, să obţină o oarecare stabilitate macroeconomică. Cum? Au fost majorate cele mai importante impozite şi taxe, au fost operate tăieri brutale de salarii şi s-a dublat datoria publică, s-au adâncit dezechilibrele în dauna celor săraci. Astfel, acordul, în ansamblu, a fost un eșec, deoarece nu s-a reușit crearea unor baze structurale solide prin care economia să revină spre nivelul ei potenţial, ci doar stoparea căderii economice, ne-a explicat Dan Armeanu, profesor de finanţe la Academia de Studii Economice București.

„Am sufocat economia prin măsuri prociclice de tăiere uniformă de salarii și prin creșterea în același timp a TVA. Acum, pe final de acord, suntem nevoiţi să privatizăm, în câteva luni, ceea ce n-am privatizat în ultimii patru ani. Politicile și măsurile de austeritate luate au distrus potenţialul de creștere economică. Măsurile de austeritate aplicate până acum nu au condus la o creştere economică semnificativă şi sustenabilă, iar potenţialul de creştere s-a diminuat de la 5-6% la 1-2%. S-au urmărit doar ţinte macroeconomice impuse, uneori efemere, şi într-o mică măsură în concordanţă cu realitatea economică. Am redus deficitul la un nivel sub 3%, pe seama sacrificării capitalului uman şi fizic, mai ales în învăţământ şi sănătate, iar regenerarea capitalului uman presupune cicluri lungi şi costuri foarte mari. Pe termen scurt, acordul cu FMI generează un plus de încredere pentru pieţe, care se vede în diminuarea costului de finanţare, dar credibilitatea se formează în timp și se bazează pe performanţele economiei”, a declarat Armeanu pentru Q Magazine.

În caz de recesiune în Europa…

Continuarea acordului cu FMI este un rău necesar, este de părere analistul. Noul acord ne va menţine într-un potenţial mic de creștere, pentru că politicile de austeritate promovate de FMI nu au avut niciodată succes, interesele Fondului nu coincid cu interesele economiei reale. Însă, mai există și alte aspecte. „Datoriile acumulate la nivelul statelor europene sunt imense şi sunt greu de acoperit în condiţiile în care economiile stagnează. Programele de austeritate aplicate în toată Europa e greu de crezut că vor genera prea curând creşteri ale economiilor, suficiente pentru stabilizarea datoriilor. Dependenţa de situaţia economică din UE, atât din punctul de vedere al exporturilor, cât şi din punctul de vedere al finanţărilor, reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilităţi pentru România. În cazul în care tăvălugul recesiunii economiilor europene se va declanşa, acesta nu ne va ocoli, cu toate «centurile de siguranţă», însă șocurile externe pot fi atenuate prin continuarea acordului. Acordul oferă un plus de încredere investitorilor și pieţelor, care sunt foarte volatile și, oricând, sentimentul se poate schimba, având un impact pozitiv asupra costului de finanţare. Nu în ultimul rând, ne poate ajuta la disciplinarea politicilor bugetare și la evitarea unor derapaje ce pot apărea în procesul de consolidare fiscală”, ne-a mai spus Armeanu.

Ce ne aduce noul acord

Și analistul economic Radu Ciofu este de părere că un nou acord cu FMI ar avea mai multe aspecte pozitive decât negative. Ne-ar ajuta la o disciplină bugetară, dobânzi mai mici și o stabilitate mai mare a cursului.

„România este o ţară cu deficit bugetar. Cheltuie mai mult decât încasează. În plus, avem de rambursat o parte din bani. Rambursarea se face ușor, prin rostogolirea datoriei. Dacă însă nu ai un acord și situaţia din pieţele internaţionale se deteriorează – acum situaţia este bună, dar sunt riscuri mari –, atunci dobânda la care România se împrumută ar crește mult. În aceste condiţii, confruntarea cu presiunea pieţelor ar fi una foarte brutală. Am putea asista la variaţii mari ale cursului și la o inflaţie semnificativă. Nu se poate compara România cu Spania, Grecia, Portugalia. Acolo, austeritatea nu are cum să funcţioneze, pentru că acele state au datorii imense ca procent din PIB și unele sunt practic insolvente. Nu este cazul României. Este drept că dobânzi mici pot tergiversa reformele. Pe de altă parte, FMI ne presează continuu să reformăm statul”, a explicat Ciofu pentru Q Magazine.

Analistul economic Matei Păun, managingpartner la BAC Investment, este de părere că acordurile cu FMI de după 2008 au fost utile în contextul în care guvernele României au fost lipsite de „viziune de dezvoltare economică și nu au avut o disciplină internă pe care să o și aplice”. Ca atare, spune analistul, FMI și-a avut rostul, „un rol esenţial în a ţine barca pe o linie de plutire”. Ce e de făcut în continuare?

„Între 2008 și 2012, România a optat pe calea cea bună. Dacă ar trebui să continuăm? Depinde de viziunea și de hotărârea pe care le are această coaliţie. Dacă vin cu o viziune sustenabilă, credibilă și dacă au disciplina și hotărârea să o aplice, atunci nu avem nevoie de FMI. De fapt, răspunsul la întrebare depinde de intenţiile și hotărârea coaliţiei”, a spus Matei Păun pentru Q Magazine.