corvette_ship
Actual

Forțele navale și interesul național

România intenţionează să cumpere 4 corvete SIGMA 10514, pe care Olanda le va fabrica la Galaţi. Cât costă navele şi de ce are ţara noastră nevoie de ele?

Valoarea contractului este, în opinia mea, incertă întrucât se vehiculează mai multe variante, fiecare având costuri diferite. Valoarea contractului – se pare că ar fi de 1,6 miliarde euro pentru șapte ani – are semnificația sa, dar pentru mine (care am lucrat peste 10 ani în Direcția Generală de Înzestrare a Armatei) modalitatea de abordare a acestui contract de achiziții mă determină să mă uit, din nou (după aventura cu fregatele), cu reținere, la buna intenție a decidenților strategici de la Statul Major al Forțelor Navale.

Dacă vom studia informațiile oferite de site-ul firmei daneze cu sediul în Galați vom afla următoarele:

  • are capital integral străin;
  • la ora actuală oferta firmei nu include niciun model de corvetă multirol care să fie realizată la Galați;
  • corvetele SIGMA pe care le produce această firmă sunt tipul 9113 (echipaj 80, putere instalată 2 motoare diesel x 8900 kw), modelul 8313 (echipaj 55+12, putere instalată 2 motoare dieselx7400 kw plus 2 motoare diesel x 5920 kw) și modelul 7513 (echipaj 66, putere instalată 2 motoare diesel x 8000 kw);
  • toate corvetele sunt realizate în alte șantiere ale firmei, iar realizarea modelului propus de MApN – SIGMA 10514 – este un model care nu se află asimilat în producția de serie, ceea ce va complica foarte mult achiziția (cei care au lucrat în industria militară cunosc fazele de validare a unui model zero, prototip și producție de serie).
Vânătoarele de submarine

La ora actuală, Forțele Navale ale Armatei Române dețin patru corvete care sunt în organica Divizionului 50 Corvete. Pentru cei neavizați, aceste corvete sunt cunoscute ca fiind vânătoarele de submarine. Astăzi Divizionul 50 Corvete are în dotare corvetele seria 260 (în dotare din anul 1983), seria 263 (în dotare din anul 1987), seria 264 (în dotare din anul 1989) și seria 265 (în dotare din anul 1996). Este bine de ştiut că aceste corvete au fost într-un prim proiect de patru: modelul 1048 (seriile 260, 261, 262 și 263) și două din modelul 1048-M (seriile 264 și 265). Corvetele au fost realizate la Șantierul Naval Mangalia de la începutul anilor '80 până în anul 1996, după proiectele I.C.PRONAV Galați.

Studiind site-ul MApN am aflat, la secțiunea Priorități strategice (pct.c), că armata își propune revitalizarea unor sisteme și a tehnicii militare existente, concomitent cu achiziționarea de echipamente, tehnică militară pentru înzestrarea structurii de forțe fără a exista nicio referire la achiziția de corvete.

La capitolul Priorități interne (la pct.K-37) se vorbește despre inițierea programului de modernizare a fregatelor T-22, etapa a 2-a. Iarăși nu se face nicio referire la corvete! Să nu uităm că MApN și-a propus să facă bugete multianuale de înzestrare și, ca atare, ar fi trebuit să regăsim măcar specificarea demarării procesului de identificare a potențialilor furnizori de corvete pentru următorii șapte ani… Pentru cei care mai cred în veridicitatea comunicatelor MApN ar fi interesant să întrebe dacă au fost identificate firmele care se angajează la modernizarea fregatelor și care este stadiul de îndeplinire a offset-ului aferent. Achiziționarea unor fregate, care au fost canibalizate înainte de luarea deciziei politice de a le aduce pentru înzestrarea armatei noastre cu aspirații NATO, ar fi trebuit să fie o lecție pentru decidenții navali.

„Beneficiile” acestei afaceri

O primă observație se referă la interesul pe care clasa politică o acordă înzestrării armatei prin nenominalizarea unui secretar de stat la Departamentul de armamente. Peste tot în statele din NATO această funcție este atribuită unui civil, ca parte a procesului de control democratic a sistemului de forțe naționale și mai ales pentru că, de cele mai multe ori, achizițiile au și o încărcătură geopolitică semnificativă.

MApN afirmă că realizarea și dotarea acestor corvete se va realiza în România „atât în activitatea de realizare propriu-zisă a corvetelor, cât și în proiectele de modernizare a altor nave din dotarea Forțelor Navale Române, respectiv a celorlalte obligațiuni de acțiuni compensatorii (offset) ce revin companiei olandeze”. Din acest text putem înțelege că modernizarea altor nave face parte din obligațiile compensatorii (offset) ale danezilor! Cred că cei de la armată au o interpretare stranie a conceptului de offset întrucât, citind rândurile de mai sus, înțelegem că, în loc să cumpere danezii produse și servicii de la români, noi le mai dăm de lucru, tot lor, pentru modernizarea altor nave!

image-2016-11-3-21393664-0-fregata-damen-sigma-10514

Pentru cei mai puțin familiarizați cu ideea de offset, lucrurile stau foarte simplu: dacă românii cumpără de la un furnizor tehnică militară de 100 de milioane de euro, acest furnizor este obligat, prin lege, să achiziționeze de la noi produse sau servicii în valoare de 85 milioane de euro (adică avem offset 85% și nu 100% cum au alte state).

Referitor la obligațiile compensatorii, MApN ne informează că ele se referă la modernizarea altor capabilități (am mai modernizat noi MIG-urile cu alții și nu cu producătorul rus, iar ministrul Tinca ne anunța, din timp în timp, nonșalant, că a mai picat un MIG modernizat), instruire, constituirea centrului de mentenanță și construirea facilităților de depozitare a munițiilor în România. După mine acestea nu pot face parte din obligațiile compensatorii!

… în interes naţional

Comunicatul MApN prin care a fost făcut public acest proiect are și o tușă care vizează interesul național, susținând că „realizarea navelor în România reprezintă o oportunitate importantă pentru dezvoltarea atât pe orizontală, în industria de profil națională, cât și în spectrul mai larg, a altor companii românești”. Dacă MApN ar fi fost cu adevărat interesat de cele afirmate mai sus, s-ar fi orientat în primul rând spre cei de la Mangalia care, după cum susține un fost premier, au avut o ofertă mai bună.

Condeierii din armată au făcut un exercițiu de informare publică susținând că „pentru Armata Română este fundamental ca realizarea lucrărilor de construcție și dotare a corvetelor să se facă în România, în vederea eliminării riscurilor care pot afecta îndeplinirea programelor strategice de înzestrare corvetă multifuncțională în termenele asumate și satisfacerii cerințelor de securitate a aprovizionării ale forțelor navale române/statului român”. Doresc să fiu bine înțeles: este foarte bine că le facem în România, dar nu în aceste condiții. Cerințele de securitate ar fi fost realizate dacă echipamentele, armamentul și muniția din dotare ar fi fost fabricate de români, în cadrul industriei naționale de securitate. Dacă mâine danezii pleacă din România din rațiuni economice, atunci ce vom pune în locul lor? Dacă danezii intră în conflict cu noi, care va fi  soluția securizantă, domnilor marinari? Credeți că Ceaușescu nu a avut în vedere eliminarea oricărei dependențe strategice în domeniul echipamentelor și muniției atunci când a pus pe picioare industria națională militară, iar la nivelul ministerului industriei exista Centrala Industrială de Echipamente Speciale?

Tot MApN susține că, dintre cele 13 proiecte studiate, doar cea pentru care s-a optat oferă cele mai mari avantaje! Din ce perspectivă, nu ni se spune… Mai ales că suntem în situația unui model nou, netestat în câmpul operațional și care are un preț estimativ destul de incert.

Culmea exprimării atașamentului față de interesul național o găsim în nota de fundamentare în fraza: „În România nu există un alt șantier naval care să posede capabilitățile industriale necesare care să facă față cerințelor impuse de realizarea unei corvete”.

În final, doresc să rețin atenția celor interesați că ultimele documente ale UE și NATO afirmă foarte clar că fiecare stat membru trebuie să aloce minimum 2% din PIB pentru Apărare, dintre care minimum 20% pentru cercetare și dezvoltare la nivel național! O mare parte din colapsul industriei naționale de securitate a fost generat și de interesul armatei de a cumpăra produse străine care, din câte se mai află pe surse, au veleități de a motiva personal decidenții naționali.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top