La est de granița răsăriteană a Alianței Nord-Atlantice se desfășoară operațiunea de resuscitare a decedatei Uniuni Sovietice.
- Bolojan: Pensia specială nu va mai putea fi cumulată cu salariul în sectorul public. CSM arată că proiectul adoptat de Guvern e neconstituțional
- Topul libertății presei: România, locul 49 mondial. Ce state africane o depășesc
- Q Magazine face-to-face with Alexandru Balan. Pawn. Spy. Traitor.
- Din fabrica Philip Morris România de la Otopeni spre 54 de țări, pe 5 continente
- Putin și Trump, convorbire telefonică „prietenoasă, sinceră și practică”
După bombardamentele masive asupra infrastructurii critice ucrainene, cetățeanul rus Alexander Kots a scris marți pe canalul său de Telegram ce orașe din Ucraina au fost lovite de rachetele trase de armata rusă – nu pe post de porumbei ai păcii – și a încheiat apoteotic: „În onoarea zilei de naștere a generalului Surovikin, cerem radioului să cânte Nu mă opriți acum, de Queen”.
Evaluări amendabile
În acea zi, 11 octombrie, președintele Federației Ruse, septuagenarul Vladimir Vladimirovici Putin, l-a sunat la telefon pe același înstelat, Serghei Vladimirovici Surovikin, ca să îl felicite cu prilejul aniversării zilei sale de naștere, deoarece în acea marți a împlinit vârsta de 56 de ani.

Vladimir Putin l-a felicitat telefonic pe Serghei Vladimirovici Surovikin Foto Facebook
Concluzia? În absența unei minuni diplomatice, Putin merge mai departe.
Și evaluările celor din comunitatea transatlantică continuă, într-o notă oarecum marcată de prejudecăți.
Sigur că forța expediționară rusă, care a invadat Ucraina la 24 februarie, anunțată inițial la nivelul a 200.000 de militari, dovedită ulterior a fi avut doar efectivul de aproximativ 150.000 de militari, a pierdut mii de militari pe câmpul de luptă, alte zeci de mii sunt răniți sau dispăruți, iar mai nou, culmea armatelor de strânsură, se împiedică de cei mobilizați, trimiși direct din Rusia, de pildă, în sudul Ucrainei, dar aceștia nu sunt buni nici măcar să fie santinele la depozitele militare, câte încă nu au fost reperate de cercetașii ucraineni.
Este armata rusă epuizată? Jeremy Fleming, șeful GCHQ, agenția de informații, cibernetică și securitate, cu misiunea de a menține în siguranță Marea Britanie, a semnalat marți că forțele ruse din Ucraina sunt suprasolicitate și „epuizate”. În evaluarea lui Fleming, președintele Vladimir Putin comite „erori strategice de judecată”.

Directorul GCHQ, Jeremy Fleming, a vorbit la prelegerea anuală de securitate la Royal United Services Institute, un grup de reflecție pentru apărare și securitate din Regatul Unit
Însă, recursul la completarea efectivelor cu mobilizați este mai degrabă o manevră de a ține intacte unități compuse din ceilalți peste 800.000 de militari, care activează pe întreg teritoriul Federației Ruse, în diferite categorii de forțe de armate.
Iar interpretarea că atacurile cu rachete au lovit instalațiile energetice și infrastructura civilă din întreaga țară, inclusiv în inima Kievului, ca răzbunare pentru o explozie din weekend, pe podul strategic Crimeea al Rusiei nu este decât una minimală.

Podul care leagă Crimeea de Federatia Rusă a fost incendiat sâmbătă, 8 octombrie
Atacurile menționate au continuat distrugerea programată a localităților, pentru a determina exodul ucrainenilor, a cuceri, etapizat, arealurile lovite de rachete și a schimba ulterior demografia zonelor cucerite, prin aducerea, așa s-a întâmplat în peninsula Crimeea, a nu puțini cetățeni ai Rusiei, vorbitori nativi ai limbii contelui Lev Nikolaevici Tolstoi, susținători ai proiectului putinist al reîntregirii teritoriilor ex-sovietice, în granițele extinse manu militari ale Federației Ruse.
În fața unei asistențe formate din membri ai grupului de reflecție al Royal United Services Institute din Londra, Jeremy Fleming a susținut că mobilizarea a zeci de mii de recruți fără experiență, reflectă o situație disperată. Și atunci, când va fi decretată mobilizarea generală, în Rusia, de către Putin, cum se va numi situația?…
Nu știu dacă asistăm la un punct de cotitură cu escaladarea rapidă a conflictului.
Nimeni nu a promis pace, după alipirea celor patru oblast-uri, din estul și sudul Ucrainei.
Războiul continuă, după o stagnare pe poziții a trupelor ruse și ucrainene, după ofensiva răsunătoare a brigăzilor teritoriale din zona Harcov, după bombardamentele executate mai degrabă pentru atenuarea neliniștilor opiniei publice ruse, impresionată de explozia de pe podul spre Crimeea.
Estimări orientative
Însă, după numirea lui Serghei Vladimirovici Surovikin, în fruntea forțelor de invazie, deciziile la nivel tactic și operativ se vor lua de acesta, mai puțin la Moscova, care va fi bine informată, pentru că aici este vorba de un înstelat aparent mai dur chiar decât dictatorul rus, care și-a câștigat porecla de generalul „Armaghedon” în Siria, fiind primul comandant al atacurilor din Ucraina desemnat public de guvernul rus.

Serghei Vladimirovici Surovikin, numit în fruntea forțelor de invazie, este supranumit generalul „Armaghedon”
Adică un general care, în principiu, nu va accepta să i se spună unde să înainteze o companie, unde să dispună un batalion, să redisloce o brigadă sau să mute o divizie, pentru simplul motiv că așa ceva reprezintă atributul său de comandă.
Sigur că trupele ucrainene au acum moralul ridicat, echipament modern, tehnică de luptă performantă livrată de aliați, dar la trupele rusești un comandant extrem de motivat – de experiența anterioară, de ascensiunea viitoare în cariera militară – poate surprinde adversarul, cu ceea ce acesta nu se așteaptă.
Probabil că Fleming are la dispoziție date concludente, care i-au permis să sensibilizeze asistența, la alocuțiunea sa, cu informația că proviziile și munițiile rușilor sunt în curs de micșorare.
Ceea ce este logic, deloc nou, dar mai interesant ar fi fost să avanseze și o estimare. Vor rezista militarii ruși, din Ucraina, pe plan logistic, până la finalul anului, conform prognozei generalului american, în retragere, Frederick Benjamin „Ben” Hodges III, sau până în primăvară, așa a apreciat generalul, tot în retragere, James George Stavridis, fost Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Europa?…
Dacă până acum se pare că unitățile militare ruse trimise în Ucraina au avut parte de înstelați mai de salon, camarazi de votcă și alte iluzii post-sovietice, acum la timona forței expediționare este un bărbat rus care și în fotografii se uită mai degrabă cu înțelegere, la Putin.
A crescut numărul rușilor care vor negocieri de pace
Onest, Fleming a recunoscut că Federația Rusă are încă o „mașină militară foarte capabilă”, numai că deși sintagma aceasta o folosea pentru atacurile aeriene derulate luni pe teritoriul Ucrainei, cert este că, până acum, Putin a mers cu frâna trasă în conflictul derulat pe Frontul de Est, de pildă amenințând cu recursul la armele nucleare tactice, dar practic nefolosindu-le deloc.

Sigur că Rusia are un deficit de trupe pe front, de muniții și chiar de aliați.
Dar 50% dintre rușii intervievați în ultimul sondaj de opinie realizat de Centrul Levada încă susțin campania militară a lui Putin, în Ucraina.
Același Centru anunța, la 7 octombrie, că după instituirea mobilizării parțiale, atenția la evenimentele ucrainene și îngrijorarea față de ceea ce se întâmplă au crescut dramatic. Vestea despre mobilizarea parțială a provocat teamă în societate. Sprijinul pentru acțiunile armatei ruse rămâne mare, dar numărul celor care pledează pentru începerea negocierilor a crescut.
Iar ținta de a aduce 300.000 de rezerviști, în unele unități militare de pe teritoriul rus și pe Frontul de Est a fost umbrită de realitatea că un număr similar de bărbați în putere, în majoritate tineri, mulți cu studii superioare, au luat calea pribegiei, refuzând să pună mâna pe arme, chiar să moară pentru a îndeplini visul imperial al lui Putin.
Va reuși generalul Serghei Vladimirovici Surovikin să pună ordine în locul a ceea ce părea un haos, al trupelor ruse, pe Frontul de Est?
Vom vedea. Cert este că misiunea generalului „Armaghedon” este să fixeze granița Federației Ruse la marginea de nord a oblast-urilor Herson și Zaporojie și la limita de vest a zonelor Donețk și Lugansk.
În mod firesc, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că trimiterea mai multor sisteme de apărare aeriană în Ucraina este o prioritate supremă, în vreme ce miniștrii apărării ai Alianței sunt reuniți la Bruxelles.
Dar în Statele Unite, Marea Britanie și Germania sunt etapizări ale unor proceduri legale care sunt respectate, în principiu, cu scrupulozitate.
Biden va discuta cu Putin?
Între timp, în mod relativ surprinzător, Joe Biden, a declarat marți într-un interviu la CNN, că ar fi dispus să se întâlnească cu președintele rus Vladimir Putin, doar pentru a discuta despre eliberarea baschetbalistei americane reținute Brittney Griner.

Baschetbalista americană Brirtney Griner a fost condamnată la 9 ani de închisoare, de un tribunal din Rusia, pentru trafic de droguri Foto Facebook
Pe de altă parte, Mohammed bin Sultan bin Zayed Al Nahyan, prințul moștenitor al Emiratului Abu Dhabi și Comandantul Suprem al Forțelor Armate ale Emiratelor Arabe Unite, a vizitat Moscova marți, unde Putin i-a spus că țara sa ar putea juca un rol „semnificativ”, în eforturile de a se ajunge la o soluție în Ucraina.
În traducere liberă s-ar putea să avem surpriza, cândva, în viitor, ca negocierile complicate, nu doar între Kiev și Moscova, ci și între Casa Albă și Kremlin să demareze și public, nu numai pe canale confidențiale și să asistăm la, de pildă, un temporar armistițiu.
John Bolton, fost consilier american pentru securitate națională, a declarat la postul de radio britanic LBC: „„Trebuie să fie clar că dacă Putin ar ordona folosirea unei arme nucleare tactice, și-ar semna biletul de sinucidere”.
De la salvarea URSS la extinderea teritoriului Rusiei
Până atunci, ce va face generalul „Armaghedon”, cunoscut ca un susținător înfocat al unității de comandă și al instalării ordinii cu „pumn de fier”? Abil în a extrapola victorii facile, Ministerul rus al Apărării l-a lăudat des pe Surovikin, că a obținut victorii în Siria, spunând că forțele ruse și siriene „au eliberat peste 98 la sută” din țară, sub comanda lui.
În Ucraina, Surovikin a condus gruparea de forțe de sud, responsabilă pentru regiunea Lugansk. Lui i se atribuie capturarea orașelor Hirske și Zolote, apoi a orașului Lysychansk.
Ulterior, Surovikin ar fi menținut linia de apărare rusă în regiunea de sud Herson, unde trupele Moscovei au fost forțate să se retragă de pe malul vestic al râului Nipru, dar au trecut la defensivă, nu au fugit, precum din zona Harkov.
Ca militar de acțiune, Surovikin, la numai 24 de ani, a fost implicat în celebra lovitură de stat eșuată împotriva președintelui Mihail Gorbaciov, din august 1991. Căpitan fiind, s-a urcat pe un tanc și a condus un batalion, care a trecut peste baricadele protestatarilor, în exteriorul Casei Albe a Rusiei.
Pentru că militarii din subordinea sa au ucis trei civili, Surovikin a fost închis timp de câteva luni, dar apoi a fost eliberat și nu a fost condamnat pentru crimă, deoarece s-a admis faptul că doar s-a supus unui ordin. Carevasăzică…
Ceea ce nu i-a reușit atunci, salvarea Uniunii Sovietice, încearcă acum, prin sprijinirea extinderii teritoriului Federației Ruse.
După trei decenii, fostul căpitan din 1991 a fost promovat la gradul de general de armată și poate aspira la postul de șef al Statului Major al Armatei Rusiei.
Vom vedea dacă impresia bună pe care o lasă, de regulă, superiorilor, va avea un efect asupra subordonaților, pe care îi trimite să lupte cu ucrainenii.
Armele încă vorbesc și pacea rămâne un vis uitat pe tărâm ucrainean.













































