Vă amintiti Mica reformă in justitie, realizată de Cătălin Predoiu în 2010? Ea proclama „celeritatea” în derularea proceselor. Era nevoie de ea pentru că procurorii și judecătorii nu înțeleseseră nevoia condamnării mele urgente.
- Înalta Curte așteaptă instalarea noului guvern pentru a putea dialoga în privința legii salarizării
- Constantin Toma demisionează din funcțiile deținute în PSD: Regret!
- CNAS, acuzată că încalcă în mod flagrant drepturile pacientului
- Activitatea din instanțe și parchete, suspendată parțial
- Șeful Statului Major, audiat la DNA
În plus, pentru că nu citiseră suficient de atent Constituția în legătură cu responsabilitatea ministerială, au trebuit sa ia procesul Trofeul calitătii de la capăt, audiind din nou 971 de martori! În aceste condiții, recursul trebuia să se desfășoare în condiții de „celeritate”.
De obicei, termenele la ICCJ se dau din lună în lună. În cazul meu, termenele au fost de două-trei pe săptămână! Și cu toate astea, prescrierea faptelor se realiza (2004-2012). Tot Livia Stanciu a rezolvat situația – a decis că perioada cât dosarul a stat la CCR nu intră în calculul prescripției. Acum e altfel.
Nu are rost să vă încarc cu povești vechi, nici măcar în legătură cu proiectele de grațiere pentru care unii își rupeau hainele de pe ei în stradă. Soluția de acum este mai elegantă și mai eficientă. Dosarul este lăsat în frigider o perioadă corespunzătoare, se împlinește termenul de prescripție și apare, eventual, pe undeva, o mică notiță despre dosarul respectiv. În felul ăsta, se realizează, selectiv, obiectivul dorit și nici nu se mai enervează ONG-urile Monicăi Macovei (se va întâmpla oare la fel și cu dosarul motociclistului?)
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
