Grecia primește cei doi ani ceruți

Între timp, mai scapă odată de la faliment.

Grecia scapă din nou de faliment în urma unui raport „pozitiv” al troicăi. Pe piața bonurilor de trezorerie (obligațiuni pe termen scurt, de doar câteva luni) pe care încă mai poate activa, Atena a reușit, pe 13 noiembrie, să obțină 4,062 miliarde de euro, cu o dobândă de la 3,95% la 4,2%. Acest împrumut pe trei luni îi permite să ramburseze cele cinci miliarde care aveau scadența la sfârșitul acestei săptămâni și în lipsa cărora capitala elenă ar fi fost obligată să declare încetarea plăților.

Creditorii Greciei au acceptat luni să-i acorde un răgaz suplimentar de doi ani pentru a-și pune în ordine conturile publice. Concret, este aproape imposibil ca elenii să mai ajungă la ținta de datorie publică de 120% din PIB în 2020, dar ceruseră măcar reportarea până în 2016 a datei limită până la care să reducă deficitul la 2% din PIB. Atena ceruse în nenumărate rânduri această amânare, care a fost chiar subiect central în campania electorală în urma căreia Antonis Samaras a devenit premierul Greciei.

Dar această victorie are și costuri ascunse: pentru a acoperi cheltuielile acestor doi ani care nu sunt prinși în memorandumul inițial, va trebui găsită o altă formulă de finanțare. În plus, în ciuda mesajelor de încurajare și a felicitărilor din partea europenilor, încă nu se știe exact când va fi efectuat viramentul celor 31,3 miliarde de euro.

Această tranșă a împrumutului, pe care Grecia îl așteaptă încă din luna iunie, a fost amânată din cauza instabilității politice dată de cele două rânduri de alegeri, apoi de așteptarea faimosului raport al troicăi. Este posibil ca această tranșă să fie deblocată săptămâna viitoare, în urma unei noi întâlniri a Eurogrup.

Încă doi ani pentru a-și pune în ordine conturile publice

Guvernul a reușit, cu mari eforturi, să treacă un nou pachet de austeritate prin Parlamentul elen. Nu numai presiunea străzii a asediat legislativul, ci chiar o parte a coaliției de guvernare a refuzat să voteze noul pachet de nouă miliarde de economii. Nici măcar clasa politică nu mai crede în eficiența constantelor „luări de sânge” impuse de troica, deoarece acestea duc la scăderea accentuată a produsului intern într-o țară scufundată de cinci ani în recesiune.

În plus, membrii troica sunt în total dezacord și în ceea ce privește evoluția pe termen lung a datoriei statului elen. Eurogrup consideră că Atena ar putea avea nevoie de un alt răgaz pentru atingerea pragului de datorie publică de 120% din PIB, respectiv dincolo de termenul limită din 2020. „Există posibilitatea ca termenul limită să fie împins până în 2022”, a declarat Jean Claude Junker, președintele Eurogrup.

Acestor semne de bunăvoință li se opune însă FMI-ul, care consideră anul 2020 drept un termen ce nu poate fi negociat: „Avem între noi divergențe, dar negociem și încercăm să le rezolvăm”, a spus Christine Lagarde, șefa FMI.

Noi tăieri bugetare sau noi împrumuturi?

Întrebarea care stă la baza discordiei este care dintre cei trei creditori – UE, BCE sau FMI – va suporta costul prelungirii cu doi ani a termenului de echilibrare bugetară, acordat Greciei. Un raport pregătit înaintea întâlnirii de luni a Eurogrup arăta o nevoie de finanțare de 32,6 miliarde de euro, dar alte estimări, precum cele realizate de grupul Goldman Sachs, mergeau până la 80 de miliarde de euro.

Una dintre soluțiile propuse pentru Grecia ar fi ștergerea datoriilor deținute de creditorii instituționali, precum Fondul Monetar Internațional sau Banca Centrală Europeană. O astfel de decizie este însă respinsă de cei implicați, BCE argumentând că a-i șterge datoria Greciei ar fi echivalentul unei finanțări directe a statului elen, ceea ce este interzis prin tratatele de funcționare a Uniunii Europene.  La rândul său, FMI așteaptă o „soluție veritabilă” la datoriile astronomice ale Greciei și în niciun caz nu acceptă o politică de „discounturi”. Concret, o nouă restructurare a datoriei elene și asumarea pierderilor de către instituțiile publice ar duce la destabilizarea întregii zone euro.

Soluția cea mai improbabilă este ca Grecia să facă noi reduceri bugetare, deoarece populația nu mai poate suporta noi măsuri de austeritate. Iar acest grad de saturație este accentuat de numărul din ce în ce mai mare al persoanelor în căutarea unui loc de muncă și, ceea ce este și mai grav, al șomerilor cu studii superioare. În plus, vor fi imposibil de găsit sursele din care să se taie cele peste 30 de miliarde de care ar avea nevoie statul elen în doi ani.

Cea mai plauzibilă variantă – și care este acum negociată de către troica – este scăderea dobânzilor pe care Grecia le plătește pentru finanțarea din partea troicăi. Împrumuturile cu dobândă zero, așa cum acordă FMI țărilor în dificultate, ar fi o soluție, deoarece nu ar mai duce la o creștere suplimentară a presiunii datoriei de stat asupra unui PIB în continuă scădere.