Grecia: s-a aprins lumina îngrijorării

Dincolo de gest, şocant şi aducând aminte de unele practici din timpul comunismului – pe când brusc se lua lumina atunci când “tovarăşii” considerau că un anumit serial sau emisiune depăşea o anumită limită – rămâne o evidenţă: problemele din Grecia nu s-au terminat pentru că brusc actualitatea s-a mutat la vecini, la turci, de exemplu. Doar le-am uitat undeva, într-un colţ al memoriei noastre selective, care are, pe bună dreptate, alte priorităţi. Este însă un gest care a mirat întreaga lume şi a aprins lumina îngrijorării din Rusia până în Spania, de exemplu.

Da, televiziunea grecească de stat era asemenea unei caracatiţe care înghiţea bani, dar era şi unul dintre singurele canale de televiziune care îşi mai permitea luxul, în vremurile pe care le trăim sau le suportăm, de a mai realiza reportaje, anchete adevărate. O restructurare era necesară, probabil, din moment ce însăşi memorandumul semnat cu troica (UE-BCE-FMI) o menţiona explicit, la finele anului 2010. Noaptea nu a coborât pe neaşteptate, dar putea fi, ca într-o democraţie normală, precedată de un amurg în culori optimiste.

La aproape 48 de ore după, Atena rămâne de piatră la protestele internaţionale, jurnaliştii rămaşi în ceaţă au decis să migreze pe Internet, iar Spania se întreabă, asemenea lui Agustín García Matilla, în El País, dacă “atunci când arde casa vecinului nu ar trebui să ni se facă frică…”. Pentru acest profesor universitar din Valladolid, faptul că gestul s-a petrecut în Grecia şi nu la Paris, Berlin sau Londra este o dovadă de miopie a Executivului.

Presa elenă încă nu s-a trezit din şocul iniţial. Colegul meu din redacţia săptămânalului To Vima, Constantin Tsavalos, a acceptat să răspundă la trei întrebări:

Ce este cu această brutalitate? A fost o decizie a troicii?
A fost şi nu a fost brutal, pentru că au existat zvonuri de vreo trei ani încoace. Cât despre rolul troicii, un document secret dezvăluit astăzi de dimineaţă confirmă faptul că troica nu ar fi cerut NICIODATĂ expres premierului Samaras închiderea televiziunii, ci doar reduceri ale sectorului public. Însă sector public nu înseamnă doar ERT, ci şi multe alte instituţii.

Nu vi se pare că această măsură aduce cu măsurile de tip comunist, din Rusia, din România lui Ceauşescu? Când cineva sau ceva deranjează, îi închidem gura?
Nu pot spune dacă seamănă cu vreuna dintre măsurile fostului dictator Ceauşescu, dar pot să vă asigur că a cauzat o mare dezamăgire şi furie în publicul grecesc, iar multe persoane mai în vârstă şi-au amintit de măsuri similare în timpul juntei militare a fostului dictator Papadopoulos (1967-1974). Cred, personal, că este exagerat să spui aşa ceva, dar este adevărat că dezamăgirea este imensă.

Celelalte posturi private de televiziune, solidare, şi-au întrerupt emisia câteva ore. Este un semn bun. Dar stoparea, în sine, nu este un gest evident contrar valorilor europene?
Bineînţeles că a fost un semn solidar şi pozitiv. Chiar am văzut că şi televiziunea belgiană a afişat sigla noastră, în semn de solidaritate, la fel cum este evident că a stopa o atât de importantă instituţie este un gest care depăşeşte orice imaginaţie. Totuşi, trebuie să recunosc că într-adevăr televiziunea grecească avea o mulţime de probleme, mai ales cu unii angajaţi care primeau sume enorme de bani fără a munci, practic, deloc…