Momentul lui Hillary Clinton. Prima femeie din istoria SUA nominalizată în lupta pentru prezidenţiale

Congresul Partidului Democrat din Philadelphia a adus în lupta pentru prezidenţiale prima femeie nominalizată de un partid cu o importanţă majoră din istoria SUA, informează CNN.

Fosta prima doamnă, actual senator de New York şi, totodată, secretar de stat, a fost desemnată oficial de partidul Democrat pentru a intra în lupta cu Donald Trump şi pentru a câştiga alegerile prezidenţiale intrând astfel în istoria Americii.

Fosta primă-doamnă Hillary Clinton s-a prezentat, joi, la Convenția democraților, ca un lider puternic și stabil, punându-se permanent în antiteză cu rivalul său republican, Donald Trump, despre care a spus că este „periculos și instabil”.

A avut un discurs extrem de bine construit – nu electrizant, nu exaltat ca al altor antevorbitori, ci unul autoritar, care a arătat siguranță de sine. Reuters consideră că este cel mai bun discurs rostit de Hillary Clinton în cei peste 25 de ani de carieră politică.

Hillary Clinton a început prin a le mulţumi tuturor celor care au sprijinit-o, inclusiv fostului adversar, Bernie Sanders, „democratul socialist”, care era în sală.

„Vreau să-i mulțumesc lui Bernie Sanders. Și voi,care l-ați susținut, aici și în toata țara, vreau să știți că v-am auzit”, a declarat ea în fața celor circa 5.000 de delegați reuniți de luni la Philadelphia, în Pennsylvania.

Câteva zeci de delegați ai senatorului, îmbrăcați în tricouri de culoare verde deschis, în semn de protest, ascultau în tăcere discursul. Dar unii agitau pancarte pe care scria “NO TPP”, referindu-se la acordul de parteneriat transpacific negociat de mai mulți ani, căruia acesta i se opune ferm. Când unii delegați și invitați au lansat sloganuri anti-Hillary, suporterii acesteia din urmă le-au acoperit imediat vocile.

„Accept cu umilință, hotărâre și o încredere fără limite în promisiunea Americii nominalizarea voastră pentru președinția Statelor Unite!”, a declarat fosta primă-doamnă într-un ropot de aplauze.

Apoi, a făcut apel la spiritul transpartinic și a promis că va fi „președinta democraților, republicanilor, independenților”.

După acest moment, fostul secretar de stat și-a construit discursul în contrast cu cel al contracandidatului ei republican, Donald Trump. A preluat sloganuri, fraze, promisiuni ale acestuia și le-a demontat, situându-se în opoziție.

„Mai ales, nu credeți pe cineva care spune: 'Eu sunt singurul care poate să o facă' “, și-a lansat atacul fosta șefă a diplomației americane. „Acestea au fost cuvintele lui Donald Trump la Cleveland. Și aceasta ar trebui să ne alarmeze pe toți”, a spus ea. Omul de afaceri „vrea ca nouă să ne fie teamă de viitor și să ne fie teamă unii de alții”, a subliniat Hillary Clinton. „Dar noi nu temem. Noi vom răspunde provocărilor așa cum am făcut-o întotdeauna”, a arătat ea.

”Președintele a felicitat-o pe Hillary Clinton pentru obținerea numărului necesar de delegați necesari în vederea nominalizării democrate la prezidențiale”, a adăugat purtătorul de cuvânt al Casei Albe, confirmând astfel victoria acesteia.

Ieşită de sub tutela ultimului mandat al soţului ei, Hillary şi-a demonstrat propria valoare. A fost aleasă întâi senator, devenind singura soţie de preşedinte care a candidat pentru o funcţie publică şi prima femeie care a reprezentat New York-ul. Apoi, în 2007, a avut ambiţia de-a-şi egala soţul în carieră, candidând pentru preşedinţia Statelor Unite. Părea o forţă imbatabilă şi a avut şanse mari să devină prima femeie preşedinte a Americii, dar a pierdut alegerile interne din Partidul Democrat în favoarea viitorului preşedinte, Barack Obama.

Hillary, mai mult decât soţia unui preşedinte

Hillary Rodham era deja recunoscută şi admirată în campusul Wellesley College, un colegiu exclusiv feminin situat aproape de Boston. De altfel, în calitate de şefa a promoţiei din 1969, tânără născută la Chicago a luat cuvântul cu ocazia înmânării diplomelor într-o zi frumoasă din luna mai. Conştiincioasă, tânăra s-a consultat înainte să ia microfonul cu colegele sale de clasă, cărora le-a cerut părerea asupra discursului pe care urmă să-l rostească.

Dar ascultându-l pe oratorul dinaintea ei, senatorul republican Edward Brooke, primul american de culoare care ajunsese în Senatul SUA, care-i luă apărarea lui Richard Nixon şi a politicii sale, tânără orgolioasă şi-a schimbat poziţia. Curajoasă, a luat microfonul şi l-a criticat în faţă întregului campus şi a asistenţei prezente atât pe senator, cât şi partidul republican.

Atacând războiul din Vietnam şi subliniind dezgustul tinerilor faţă de societatea americană, Hillary a reuşit să electrizeze audienţa şi să obţină ropote de aplauze. Îndrăzneală ei i-a adus prima apariţie pe copertă revistei Life, care a transformat-o într-un purtător de cuvânt al generaţiei sale, mergând până la discursuri în faţă Ligii Votului pentru Femei sau apariţii la televiziune.

Astfel în toamna lui 1969 când a păşit pentru prima data în campusul prestigioasei universităţi Yale, Hillary era deja un star căruia i se prevedea o carieră fulminantă în politică. Să recunostem totuşi că ea nu se imagina nici senatoare şi nici preşedinta Statelor Unite, ci doar o militantă fervenţă. Astfel a reuşit să-i atragă atenţia unui anume William Clinton, care ardea de ambiţii politice şi de dragoste pentru femei. În câteva reprize în anii ce au urmat, Bill i-a cerut în zadar mâna lui Hillary.

Însă după mai multe refuzuri, tânără studentă sfârşi prin a accepta cererea în căsătorie ştiind foarte bine că viitorul sau soţ era un cuceritor. Decizia a căzut ca un trăznet în mijlocul prietenelor sale care vedeau în această acceptare în căsătorie o renunţare la ambiţiile politice ale lui Hillary.

În 1974 înainte de a luă drumul Arkansasului, unul din statele americane cele mai sărace şi înapoiate, pentru a se căsători cu Bill Clinton, Hillary Rodham, proaspăt ieşită de la Yale, a trăit o experienţă exaltantă la Washington. În timp ce Bill Clinton făcea campanie în Arkansas pentru a obţine un loc în Cameră Reprezentanţilor, ea lucra ca cercetător în cadrul comisiei care era însărcinată de Congres să îl pună sub acuzare pe Richard Nixon în scandalul Watergate. Gândindu-se să practice dreptul, Hillary a încercat în aceeaşi perioadă să între în baroul din Washington. Bill i-a urat succes. Dacă el ar fi fost ales în Camera Reprezentanţilor, ar fi venit lângă ea în capitala americană şi s-ar fi căsătorit la Washington.

Însă Bill a ratat alegerea în cameră, iar Hillary a ratat intrarea în baroul din Washington.

„Sunt lucruri mult mai rele decât infidelitatea”.

Astfel se confesa în 1989 Hillary lui Carl Bernstein biograful sau care deja văzuse tot ce se poate vedea la această femeie şi la soţul ei. În 1988 ea îl convinsese pe Bill să renunţe la ideea de a candida la preşedenţie, după ce îi prezentase o listă cu toate femeile cu care se spunea că acesta are legături şi după ce îi ceruse să afle adevărul despre fiecare din ele. Un an mai târziu, Bill Clinton îi cerea divorţul, crezând că se îndrăgostise de Mary Jo Jenkins. În această perioadă, dezamăgită, Hillary s-a gândit prima dată să între în arena politică, însă un sondaj comandat de ea şi efectuat de strategul Dick Morris i-a adus rezultate descurajante.

Aşa că i-a refuzat divorţul soţului ei, renunţând totodată la ideea de a face politică. Zece ani mai târziu, în plin scandal Monica Lewinski, Hillary a decis să atace scaunul de senator de New York care rămăsese liber după retragerea senatorului democrat Daniel Moynihan. Aşa a început ascensiunea politică a doamnei Clinton.

„Nu era doar în căutarea unui scaun de senator, ci şi în căutarea unei izbăviri: a ei însăşi, a soţului său şi a unei preşedenţii marcate de scandaluri sexuale” scria cândva Carl Bernstein.