Într-o cultură după Dumnezeu, mulți știu că Dumnezeu trăiește

„O femeie a fost transformată în bărbat la un spital din Iași”, scria Q Magazine în 9 ianuarie. Ce se întâmpla, în același timp, în același oraș.

• Oana Gheorghiu anunță care sunt primele companii de stat ce vor fi restructurate, lichidate…vândute. PSD: Atentat la siguranța națională a statului român
• Ficțiunea sancțiunilor: Europa continuă să cumpere gaz rusesc
• Inflație fără precedent de interviuri ale judecătorilor CCR. Oare ce îi sperie?
• Ilie Bolojan pune presiune pe români. Guvernul a adoptat o nouă măsură menită să-i facă de râs public
• Procurorul Emilian Eva încearcă să scape de condamnarea pentru luare de mită

ÎNTREBĂRILE LUI ENGELHARDT

Departamentul Pro Vita al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a organizat în 9 ianuarie, la Iași, un eveniment remarcabil: lansarea cărții „După Dumnezeu. Morala și bioetica într-o epocă secularistă”, scrisă de profesorul, medicul și filosoful american Tristram H. Engelhardt.

Cartea a fost scrisă în timp ce autorul era în tratament pentru cancer și publicată în 2017 Foto Q Magazine

Am îngrijit, prefațat și tradus în limba română acest volum, apărut la Editura Doxologia. Lucrarea tratează exclusiv despre civilizația occidentală, pe care autorul o cunoaște din lăuntrul unei culturi în care s-a născut, s-a format și a avut o carieră universitară de prestigiu internațional, ca unul din fondatorii disciplinei numite „bioetică”.

Care sunt temele majore ale cărții? Cum a ajuns această civilizație să fie una „post-creștină” și „de după Dumnezeu”? Când și cum a „murit” Dumnezeu în cultura Apusului? Există o bioetică creștină? Este ea o știință? Și dacă da, care sunt fundamentele științifice și medicale ale orientării ei pro-viață, pro-familie, pentru apărarea copiilor nenăscuți, pentru familia tradițională bărbat-femeie, exercitarea neîngrădită a drepturilor și libertăților pacienților și cetățenilor sănătoși, de pildă în caz de pandemie?

Au oare vreun temei real, canonic, universal acceptat, multiplele morale invocate de cultura dominantă secularistă post-modernă? Sau, din punct de vedere rațional, filosofic și logic, pot ele măcar spera să găsească un asemenea temei?

Este gestionabil pluralismul moral ce caracterizează cultura dominantă apuseană contemporană?

H. Engelhardt a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi şi al Universităţii „1 decembrie 1918” din Alba-Iulia pentru contribuţia sa în domeniul bioeticii.

Oare o moralitate de-moralizată, golită de conținut, lipsită de orice întemeiere transcendentă sau ancoră într-o realitate de ordin metafizic, mai poate fi numită moralitate? Cât de „morale” mai sunt nenumăratele „moralități” vide, cu „geometrie variabilă”, ale lumii post-tradiționale, complet laicizate de azi? Câtă autoritate morală normativă mai au „moralele” ce au ca unic reazem relativismul și nihilismul spiritual și filosofic post-modern? Sunt ele altceva decât simple intuiții și narațiuni arbitrare, plutind în derivă în orizontul finitului și al imanentului? Nu este și „sfârșitul tuturor meta-narațiunilor” tot o meta-narațiune (care își ascunde însă acest statut)?

Mai este morala altceva decât o simplă alegere de stil-de-viață între multe altele? Este multiculturalismul un multimoralism?

Este în realitate statul „laic” neutru din punct de vedere religios? Sau a devenit un stat agresiv ateist, anti-religios, animat de un ethos radical anti-creștin? Mai este el tolerant cu creștinismul sau a ajuns să-l marginalizeze și exileze din spațiul public într-o sferă privată pe care o restrânge tot mai mult prin legislație și politici publice anti-creștine? Riscă aceste politici să devină totalitare, chiar dacă într-o formă „soft”?

Putem spune că a eșuat proiectul iluminist de a întemeia morala exclusiv pe rațiune? Suntem martorii unei schimbări de paradigmă civilizațională, în sensul lui Th. Kuhn?

Oare poate fi viabilă pe termen lung o societate care a îmbrățișat o viziune radical imanentizată, desacralizată, deplin secularizată, axată doar pe seducție, căutarea plăcerii și satisfacției imanente, o cultură pur hedonistă? Ce stabilitate mai pot avea structuri umane văduvite de orice fundamente și noime ultime? După „decesul” lui Dumnezeu, va putea fi menținută hegemonia absolută a laicismului și imanentismului altfel decât prin propagandă și seducție manipulativă, iar la limită prin pură forță coercitivă?

Într-o asemenea societate, oare religia mai are alt rol decât cel de element de decor și bun strict cultural, eventual de euristică morală și ritual de-teologizat?

Ce responsabilitate au creștinismele mainline din Apus pentru apariția unor „teologii post-creștine”, radical de-teologizate, secularizate, ale „morții lui Dumnezeu”, distorsiuni parodice ale teologiei patristice, răsturnată și negată în esența ei? O „teologie” care face din moartea lui Dumnezeu o pretinsă „evanghelie” sau „kerigmă”, după gândirea lui Thomas Altizer, identificându-L pe Hristos cu Satan, nu e oare o anti-teologie „demonică”?

Este „moartea lui Dumnezeu” și o moarte a omului? Intrăm într-o eră post-umană?

Dacă omul a devenit în sfârșit în mod absolut „măsura tuturor lucrurilor”, conform filosofului Protagoras, ce se întâmplă, social vorbind, când fiecare individ devine etalonul propriei sale morale, dându-și singur propria măsură, propriul standard de comportament, iar moralele devin „legiune”, după principiul câți indivizi, atâtea „morale”? Ce impact va avea asupra noastră acest al doilea val de secularizare, care vine după cel comunist? Vom reuși să ne apărăm de el în mod eficace? Cum anume?

La eveniment au participat Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ÎPS Teofan, dr. Andrei Dîrlău, prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa, consilierul cultural din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor Cătălin Jeckel

RĂSPUNS PROVIDENȚIAL LA IAȘI

Au intrat în dialog pe aceste teme, inclusiv din public, pasionații de teologie, istorie, filosofie, etică medicală, bioetică, istoria Bisericii, și în general toți cei preocupați de actuala criză morală și spirituală și rădăcinile ei.

Paradoxul face ca în aceeași zi, așa cum Q Magazine a semnalat, să aibă loc tot la Iași un eveniment simetric, de sens contrar celui descris mai sus: o operație de schimbare de sex a unei fete de 19 ani. Cu un limbaj „atenuat”, „corect politic”, comunicatul spitalului Arcadia – unde s-a petrecut operațiunea – o numește „afirmare de gen”. Pentru a suna mai puțin cumplit, mutilarea prin amputarea sânilor, masectomia, care se face doar în caz extrem de cancer mamar, e eufemizată, derutant și inocent, ca „aplatizare și masculinizare a toracelui, redefinire a pectoralilor, îndepărtare a țesutului mamar”. „Îndepărtare” înseamnă, concret, retezare chirurgicală cu bisturiul. Iar mutilarea genitală e numită, inofensiv, „transformare și reconstruire a organelor genitale”. Organe din care practic nu mai rămâne în realitate nimic. Nimic funcțional, în orice caz.

Moment din timpul operației de la Spitalul Arcadia, Iași Foto Arcadia

Și nu, nu e adevărat că transgenderii ar avea „beneficii privind sănătatea mintală”, cum pretinde comunicatul spitalului. Dimpotrivă, de regulă pacienții acestor operații cad în depresii crunte, regretă pasul făcut și ajung adesea la sinucidere sau au vieți complet distruse, suferind adevărate tragedii.

Bioetica creștină se opune acestor proceduri și recomandă analiza și reflecția atentă înaintea unei asemenea decizii. Deși legal, un tânăr de 19 ani e considerat matur, în realitate e discutabil dacă are discernământul necesar pentru a lua o asemenea decizie tragică și ireversibilă, în urma căreia nu mai poate avea niciodată o viață normală, inclusiv emoțional și sexual. Engelhardt poate fi luat ca reper științific și medical pentru ca părinții sau medicii să explice unor asemenea tineri aflați în confuzie consecințele unor asemenea acte.

Andrei Dîrlău este scriitor, filosof și teolog. A fost timp de 12 ani secretarul Părintelui Galeriu Foto Q Magazine

Poate nu întâmplător Providența a vrut ca cele două evenimente să aibă loc la Iași în aceeași zi. Dumnezeu ne dă totdeauna șanse. Iată că, simultan cu cântecul de sirenă al unor mode, de sorginte ideologică, El ne dă și argumentele pentru a rezista acestor curente alimentate de o propagandă ne-inocentă, o asemenea operație costând cca 70.000 euro.

Desigur, însă, alegerea este a fiecăruia. Faci ce vrei. Dar știi exact ce faci?