Istoria banilor: Acum 149 de ani leul devenea monedă naţională

Primele monede apărute pe teritoriul României erau drahme de bronz ori argint, stateri de aur şi tetradrahme de argint. În secolul II după Hristos, cucerirea română a făcut din denar moneda oficială. După anul 1000 au început să apară monede locale, precum şi monede străine.
Primele negocieri pentru baterea unei monede naţionale au avut loc după venirea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Moneda naţională trebuia să poarte denumirea de „român”, sau „romanat”.
La data de 22 aprilie 1867 leul devine moneda naţională a Principatelor Române. S-a stabilit de asemenea că diviziunea leului se numeşte ban şi este egală cu a sută parte din leu. Guvernul român de la vremea respectivă a comandat baterea monedelor, în valoare totală de 4 milioane de lei, la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham. Numele de „leu” a pornit de la talerii olandezi (cea mai folosită moneda în secolul al XVII-lea în statele româneşti) care aveau gravat pe ei un leu.
În anul 1868 s-a emis prima moneda românească de aur având nominalul 20 lei, într-un tiraj de 200 de exemplare, fiind considerate drept proba. Începând cu anul 1870 s-au emis şi monede de argint cu nominalele de 50 de bani, 1 leu şi 2 lei. În anul 1880 au început să se emită monede de argint de 5 lei. Monedele de aur s-au bătut în 1883 şi 1890.
Primii bani de hârtie s-au emis conform legii în anul 1877 cu valori nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei şi 500 lei.
La data de 1 aprilie 1880 se înfiinţează Banca Naţională a României fiind singură abilitată să emită moneda de metal şi hârtie.
În 1948, se face denominarea, la un raport de la 1 leu nou la 20.000 lei vechi. În 1952 se face reforma monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. Ultima mare schimbare a leului a fost la dată de 1 iulie 2005 când leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri, prin denominare (reevaluare) astfel 10.000 de lei „vechi” erau acum echivalentul de 1 leu „nou”.