Judecătorii revoltați și Strategia Națională Anticorupție

Declarația semnată în luna iulie de Cristina Tarcea, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Mariana Ghena, Președintele CSM și Procurorul General al României, Augustin Lazăr, privind efortul comun al celor trei instituții în lupta împotriva corupției, a dat naștere la proteste din partea Asociației Magistraților din România din care fac parte judecători cunoscuți.

Aceștia reclamă faptul că „judecătorul nu stă la masă cu procurorul”, nici măcar de dragul anticorupției și că documentul semnat de cei trei este împotriva principiilor constituționale.

Ce este de neînțeles pentru judecători cu reputație care decid destinele oamenilor și pe care, personal, nu îi suspectez de rea credință, este faptul că nu au citit Strategia Națională Anticorupție, document programatic asumat de România și promulgat de președintele țării și nici o Hotărâre de Guvern care obligă, practic, la o poziție publică, declarativă și asumată, a celor trei instituții.

Documentul arată „angajamentul ferm al sistemului judiciar român de continuare și intensificare a eforturilor de luptă împotriva corupției prin toate mijloacele legale’‘. Se invocă și „aderarea la valorile și principiile mecanismului de monitorizare al Strategiei de luptă împotriva corupției 2016-2020”.

SĂ NE AMINTIM!

La data de 23 august 2016, în Monitorul Oficial al României nr. 644, a fost publicată Hotărârea de Guvern nr. 583 din 10 august 2016, privind aprobarea Strategiei naționale anticorupție în perioada 2016-2020.
În art. 6 al hotărârii se arată că, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare, toate instituțiile și autoritățile publice centrale si locale, inclusiv cele subordonate, coordonate sau aflate sub autoritate, precum și întreprinderile publice îndeplinesc procedurile de aderare la strategie, iar în termen de 6 luni de la aceeași dată, se elaborează și transmit Ministerului Justiției planurile de integritate aferente.

În cuprinsul notei de fundamentare a Hotărârii de Guvern se arată că scopul principal al Strategiei Naționale Anticorupție este promovarea integrității prin aplicarea riguroasă a cadrului normativ și instituțional în vederea prevenirii corupției în România.

De asemenea, documentul citat invocă și o Hotărâre de Guvern din 2012, nr. 215, prin care a  fost aprobată Strategia Națională Anticorupție pentru perioada 2012-2015, iar evaluările internaționale au subliniat în mod constant utilitatea documentului strategic.

Cel mai recent raport privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare consideră că Strategia Națională Anticorupție este instrumentul de bază prin care se încurajează acordarea de prioritate măsurilor preventive adoptate.

Parte componentă a Hotărârii de Guvern sunt și anexele prin care se stabilesc măsuri specifice pentru diferite instituții.
În acest sens, obiectivul specific 3.4 vizează creșterea integrității, reducerea vulnerabilității și a riscurilor de corupție în sistemul judiciar, instituțiile responsabile fiind Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național  al Magistraturii.

De asemenea, obiectivul specific 5.1 se referă la continuarea progreselor înregistrate în investigarea cu imparțialitate și în soluționarea de instanțe a faptelor de mare corupție și la nivel local, precizând, la punctul 7, obligația adoptării de măsuri manageriale pentru judecarea într-un termen rezonabil a dosarelor de mare corupție.

Pentru acest punct 7, Hotărârea de Guvern a stabilit că instituțiile responsabile sunt Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară.

În acest context legislativ, la data de 18 octombrie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărt adoptarea și transmiterea unei declarații comune de aderare la Strategie, semnată de Președinții Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți și de Procurorul general al României.

De ce doamna Gabriela Baltag, membru al CSM, nu s-a opus atunci adoptării unei astfel de declarații? 

Faptul că la Consiliul Magistraturii au avut loc alegeri, precum și alte priorități ale instituțiilor implicate, au făcut ca această declarație să fie semnată abia în luna iulie.

AMR s-a arătat lezată de faptul că judecătorii nu au fost consultați, însă atât timp cât declarația în cauză este consecința unor acte deja oficiale ale statului român, asumate de Guvern și de Președintele țării, nu înțelegem despre ce consultare mai putea fi vorba.

Înțeleg sensibilitatea acută a judecătorilor, unii dintre ei cu o carieră impecabilă, alții victime ale terorii unui sistem care timp de 10 ani a ridicat la rang de „erou național” procurorul, însă este de neconceput atacul agresiv la adresa Cristinei Tarcea, președintele Înaltei Curți care a redat acestei instanțe demnitatea proceselor corecte, care a scos Înalta Curte din „noaptea juridică” în care intrase și în care oamenii erau condamnați fără probe directe, „doar pentru a da un exemplu”!

Cristina Tarcea, despre justiția de la ICCJ

Atât timp cât ne-am asumat angajamente internaționale și cât ne dorim (judecătorii fiind primii dintre noi!) ridicarea Mecanismului de Verificare a Justiției din România, trebuie să acceptăm și să semnăm Declarații oficiale.

Legile Justiției care vor intra în dezbatere zilele acestea sper să restabilească statul și demnitatea Judecătorului, prea mult subminate în ultimii 10 ani.