Până și Disperarea e de vânzare…am putea spune cu umor negru! Și cu tristețe… văzând că Franța, marea Franță, a ajuns să-și vândă patrimoniul național. Desigur, pentru a susține Ucraina împotriva Rusiei merită să-și vândă și demnitatea, nu doar simbolurile!
- Sondaj Avangarde. 56,4% dintre români agreează ideea alegerilor anticipate
- In the same week that Poland signed 29 defense contracts with its own national industry, Romania signed with a single German supplier and rejected the only project manufactured domestically
- Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”
- Copiii României: Aproape 20% nu merg la școală, 25% se simt „frecvent triști” și 56% suferă de oboseală
- Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA
Capodopera lui Gustav Courbet, „Omul disperat”, nu mai aparține statului francez, ci Qatarului.

Adevărul s-a aflat în octombrie, când, la un eveniment menit a-l omagia pe fostul director al Muzeului D’Orsay, opera a apărut expusă, după 15 ani de absență, cu mențiunea înscrisă pe legenda care o însoțea: Proprietar Qatar Museums.
A fost vândut discret, iar publicul larg a aflat abia în acea seară când, de lângă Rachida Dati, ministrul francez al Culturii, și Prima Doamnă, Brigitte Macron, sora șeicului Qatarului, Șeica Al Mayassa, a anunțat că opera aparține acum Emiratului, dar că tabloul lui Courbet este împrumutat Franței pentru o perioadă de cinci ani, conform unui decret publicat în Jurnalul Oficial. Ulterior, va fi expus la Doha, într-un viitor muzeu aflat în fază de proiect.

Cum a ajuns „Omul disperat” în proprietatea qatarezienilor? Apărătorii patrimoniului spun că statul nu ar fi trebuit să-l lase să plece.
„Știm că emiratul Qatar are o influență mare în Franța, poate puțin prea mare. Statul ar trebui să se asigure că acest tip de operă (nu părăsește teritoriul). Este o operă extraordinară, este o operă unică, o operă care trebuie să ajungă la Muzeul d’Orsay”, a declarat Didier Rykner, jurnalist și fondator al revistei online La Tribune de l’art.
Dar opera a fost întotdeauna în mâini private. Timp de ani de zile, a stat într-un seif la BNP. În 2012, fosta sa proprietară, originară din Franche-Comté, la fel ca Gustave Courbet, i-a cerut consilierului său să-i găsească un cumpărător. Dar cu anumite condiții, potrivit unei prietene a familiei care își amintește astăzi: „Ea a spus: «Dacă este vorba de Qatar sau Arabia Saudită, răspunsul este nu.» A precizat expres la BNP. De fapt, ea considera că statul Qatar începea să cumpere Franța în toate sensurile, și asta o deranja. Asta e!”
Banca afirmă că a respectat dorința clientei sale de a găsi un cumpărător în Franța, dar a preferat să păstreze secretă naționalitatea acestuia. Această persoană a revândut apoi tabloul către Qatar Museums.
Instituția nu a dorit să facă alte comentarii în ciuda insirenței jurnaliștilor francezi.
Timp de 13 ani, nimeni nu a mai auzit de tablou. Abia recent, serviciile Ministerului Culturii au descoperit identitatea noului proprietar, când qatarezii și-au anunțat intenția de a scoate capodopera din Franța.
O excepție diplomatică?
În teorie, Muzeul Qatarului ar fi trebuit să solicite un certificat de export pentru tablou. Statul francez putea să se opună. Legea îi permite să clasifice o operă ca „tezaur național” pentru a o păstra în Franța, răscumpărând-o. Dar pentru „Omul disperat” Ministerul Culturii a negociat cu qatarezii o custodie comună. „Tabloul va fi expus alternativ la Paris și Doha, în cadrul unui regim de autorizare de ieșire temporară”, a explicat Muzeul D’Orsay. Detaliile acordului rămân confidențiale.
O sursă din cadrul Ministerului Culturii recunoaște că Franța nu a riscat să supere emiratul. A beneficiat Qatarul de un tratament preferențial? „Dacă am fi refuzat certificatul de export, am fi întâmpinat dificultăți diplomatice și financiare pentru a face o ofertă de achiziție a acestui tablou la valoarea sa reală”, arată presa franceză.

„Disperatul”, un autoportret realizat de Gustave Courbet între 1844-1845, nu mai fusese expus din 2008, când a avut loc, tot la D’Orsay, o expoziție dedicată autorului.
Îmbrăcat boem, cu ochii ieșiți din orbite, tensionat, dramatic, cu mâinile în păr, tabloul întruchipează destinul dificil al unui artist.
Ce disperare în și pentru Marea, Imperiala Franță!
















































