„Speranța aduce publicul în fața televizorului, dar disperarea îl ține captiv”, ar putea fi una dintre numeroasele concluzii la care am ajuns aseară, în sala Teatrului Nottara, unde am văzut piesa „Patimile sexului frumos în Epoca de Aur”.
- Khaled Hassan: Încercând să ștergem o identitate masculină mândră și sănătoasă, nu am eliberat societatea, ci am distrus-o
- „Legături primejdioase”: Axa Călin Georgescu-Simion-PSD
- Deschisă, închisă, redeschisă, iar închisă… și bombardată
- Dinescu, această pasăre Phoenix care va renaște din cenușa casei sale
- Arestări după incidentul de la Spitalul „Sf. Pantelimon”
O satiră amară la adresa televiziunii care exploatează dramele umane pentru audiențe, cu realizatori ce îngroapă în ei secrete tulburătoare doar pentru a fi vedete, cu descompunerea unor timpuri în care avortul era interzis și motiv de închisoare.
O scriere plină de subtilități, dar și de adevăruri frustre. O piesă despre istoria noastră, așa cum a fost, spre a nu o repeta, deși, cum spune resemnată una dintre eroine, o vom face oricum, chiar cunoscând-o.
Victoria Cociașu se distinge prin experiență și o tonalitate joasă, a femeii încercate de viață, de Securitate, de remușcări.
Toți actorii au jucat bine. Mai ales într-o piesă cu foarte puține elemente de decor, actul actoricesc devine totul, ca un nud pe care nu-l poți acoperi nici cu umbra. Însă Ioana Calotă se distinge de departe. Întoarsă dupa 4 decenii din America, venită la emisiunea „Dragă inimă”, un fel de „Surprize, Surprize”, Cornelia- pe care o interpretează-se jelește într-o română cu accent americanizat spre izbăvirea păcatului și spre iertarea sperată de la părinți, într-un dialog cu realizatoarea, în care trece de la texte sacre la arta preparării merelor în portofel, de la nădejdea că de dincolo de paravan va veni Marea Întâlnire, până la resemnarea că pentru a fi iertat trebuie să ai stăruință…eventual și în emisiuni viitoare.
Piesa are umor amar și morală.
Dacă mă gândesc că zilele trecute am plecat după 10 minute de la o piesă unde se simula un vomitiv act sexual pe scenă, faptul c-am rămas aseară două ore și jumătate nemișcată, prinsă, și deloc plictisită, arată că m-a meritat. Și chiar merită.
Mulțumesc și eu, ca simplu spectator, Băncii BDR pentru că a sprijinit acest act cultural.
Toate cuvintele de laudă Selmei Dragoș, pentru acest text plin de replici deștepte și cu un crescendo al acțiunii, și Elenei Morar pentru regie și dramaturgie.
Încă o dată…și de o mie de ori…IOANA CALOTĂ!
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
