JURNAL. Triumful Ioanei Maria Lupașcu. Pe scenă și în viață

Gala „Bucuria Vindecării”, organizată la Ateneul român duminică, 28 mai, a reunit bolnavi de cancer, oncologi care îi vindecă, melomani care au în familie un caz de cancer, și oameni care nu fac parte din niciuna dintre aceste categorii, dar le sprijină pe toate.

• Pentagonul anunță retragerea a 5.000 de soldați americani staționați în Germania
• Acordul Mercosur a intrat în vigoare
• Bolojan: Pensia specială nu va mai putea fi cumulată cu salariul în sectorul public. CSM arată că proiectul adoptat de Guvern e neconstituțional
• Topul libertății presei: România, locul 49 mondial. Ce state africane o depășesc
• Q Magazine face-to-face with Alexandru Balan. Pawn. Spy. Traitor.

Orchestra Medicilor „Dr. Emil Nichifor”, dirijată de maestrul Ion Iosif Pruner, „l-a însoțit” pe legendarul Gheorghe Zamfir suflând în naiul său precum a făcut Dumnezeu la început cerurile și pământurile, de parcă la el începe totul și plutește apoi în și peste lume, și-a interpretat atât de frumos unul din celebrele valsuri ale lui Eugen Doga, pe lângă alte partituri cunoscute din repertoriul muzicii clasice.

Este uimitor cum acești medici, muzicieni amatori, pentru că ei au ales să desăvârșească profesia și vocația lor de salvatori ai oamenilor, reușesc o asemenea sincronizare și performanță tehnică.

Din păcate, „l-au acoperit” pe baritonul Iordache Basalic când acesta a cântat „Copacul” lui Aurelian Andreescu, devenind un moment umbrit.

Actrița Daniela Nane a recitat, răvășitor, câteva poeme. A fost o revelație când am auzit-o prima dată recitând din Blaga și Barbu, în cadrul unui spectacol din „Pianul cu poeme”, și nu cred să știu o altă actriță mai versatilă și mai expresivă în interpretarea unor versuri din registre foarte diferite. La final mi-a spus că primește de fiecare dată cu recunoștință invitația de a bucura oamenii și că este onorată de faptul că arta ei le place: „M-am simțit ca o prințesă în rochia Elenei Perseil, aproape că uitasem senzația, dar mai mult de atât, m-am simțit parte dintr-o întâmplare cu sens înalt.”

Însă regina serii, care, de altfel, a și generat momentul de vârf al Galei, a fost pianista Ioana Maria Lupașcu, cu Fantezia Corală a lui Beethoven, pe care compozitorul a imaginat-o chiar pentru finalul unui concert caritabil, fiind el însuși solist la pian.

Într-un interviu pentru Q Magazine pianista mi-a povestit cum a ajuns să fie, timp de 6 ani, eleva lui Lazar Berman.

Supranumit „ultimul mare romantic al pianisticii ruse”, devine faimos încă de tânăr pentru tehnica sa pianistică incredibilă și intră în legendă cu faptul că putea cânta ultima mișcare a Sonatei nr. 2 de Chopin, în mai puțin de 50 de secunde. Berman a înregistrat alături de Herbert von Karajan, celebrul Concert nr. 1 de Ceaikovski și a colaborat cu marile orchestre ale lumii și cu dirijori renumiți precum Karajan, Eugene Ormandy, Claudio Abbado, Carlo Maria Giulini, Riccardo Mutti, Leygraf și mulți alții.

Ioana Maria Lupașcu îmi dezvăluie că îl admira pe Lazar Berman, de mică, dar n-a sperat ca vreodată să lucreze cu el. „După ce am dat admiterea la Masterat, la Conservatorul din Lausanne, am văzut pe holul conservatorului un afiș cu un masterclass de vară în Slovacia, cu Berman. Urma o audiție acolo, pentru că maestrul avea să aleagă doar 12 pianiști dintre cei care își doreau să lucreze cu el, dar m-am gândit să risc și am fost acceptată.

După cele două săptămâni m-am întors acasă. A venit toamna, am început cursurile la Lausanne. Nu mă înțelegeam deloc cu profesorul și am știut că trebuie să plec în altă parte. Mi-am spus că, înainte de a da o admitere la un alt Conservator, pot să încerc să văd dacă nu există o cale să studiez cu Berman. L-am sunat și mi-a spus că tocmai își încheia colaborarea cu Conservatorul din Imola și începea colaborarea cu Accademia Europea di Musica, din Erba. N-am putut ajunge la admitere pentru că nu am primit viza și l-am sunat din nou. Am aflat că a rămas un loc neocupat. Am fost 100 de concurenți pe acel loc și eu am intrat ultima în concurs. Imediat după acel moment a urmat și prima lecție. 

Pare că acel loc m-a așteptat pe mine, că era în destinul meu să lucrez cu el, nivel la care nu a mai ajuns vreun alt pianist român. Maestrul avea întotdeauna doar 12 studenți și fiecare lecție putea fi și ultima, căci era extrem de exigent și, cum alți două sute de tineri pianiști așteptau la rând să lucreze cu el, nu tolera să își piardă vremea cu cine nu se ridica la înălțimea standardelor sale. 

Tot ce sunt eu astăzi, pianistic vorbind, îi datorez lui Lazar Berman.  Am învățat să abordez totul altfel, muzica, virtuozitatea, am învățat cu fiecare oră să îmi depășesc toate limitele.”, îmi povestește artista.

În urmă cu trei ani și jumătate, când a fost diagnosticată ea însăși cu cancer, medicii i-au prognozat un orizont de viață de cca două luni.

Mamă a unei adolescente, între chimioterapie-cu șanse estimate la 15%-și Dumnezeu, l-a ales pe El. Tot timpul venit de atunci e DAR de Sus.

În urmă cu câteva luni, în urma unei embolizări efectuate greșit de un medic căruia îi trec numele sub tăcere -ca pe o mare favoare-, microsferele care aveau rol de a opri vascularizarea celulelor canceroase au migrat pe căile biliare și au generat un icter mecanic.

Timp de două luni nu a putut bea decât apă, ceea ce a și dus la pierderea subită a peste 15 kg din greutate.

Internată de urgență zilele trecute, în pragul unei septicemii, miercuri le-a spus medicilor că trebuie să se externeze pentru a fi la repetițiile de dinaintea Galei programate duminică.

În ciuda opoziției, a ieșit din spital și-a alergat la repetiții unde era chemată prin telefoane insistente, fără ca cineva să știe realitatea.

Dacă duminică a putut fi pe scenă este în cea mai mare parte meritul Profesorului Doctor Gabriel Constantinescu, chirurg gastroenterolog la Sanador și la Spitalul de Urgență Floreasca, și sprijinului uman pe care Profesorul universitar Dr. Mircea Penescu, sufletul și coordonatorul Orchestrei Medicilor, i l-a dat acum și mereu.

Cu o icoană a Maicii Domnului, primită la repetiții, așezată pe pian, Ioana Maria Lupașcu, galbenă ca ceara și slabă ca o anorexică, a interpretat Fantezia Corală care avea să preceadă în linie melodică celebra Simfonie a IX a cu declinări ale Odei bucuriei.

Nici nu știu ce să vă povestesc despre această interpretare, pentru că a fost un moment cum numai marii artiști reușesc.

Cum spunea Normal Lebrecht în „De ce Beethoven”, comentând una dintre interpretările Concertului nr. 4 pentru pian și orchestră a lui Emil Gilels, o asemenea „măreție este absolut întâmplătoare și irepetabilă”. (Gileles avea să facă șase înregistrări ale aceluiași concert, însă niciuna din cele 5 nu au mai egalat-o pe cea făcută cu Orchestra Philarmonia dirijată de Leopold Ludwig, pentru EMI.)

Ioana Maria Lupașcu a ridicat sala în picioare. Ea. Doar ea!

Îmbrăcate toate în verde, din primele rânduri, pacientele oncologice au înțeles primele de ce și ea purta, pe scenă, o rochie de aceeași culoare. Probabil că și-au dat seama și ceilalți.

Două zile mai târziu, Ioana Maria Lupașcu s-a reîntos pe masa de operație de la Spitalul de Urgență.

Cătălina Lițu, coordonatorul proiectului „Bucuria vindecării” desfășurat la Paraclisul Catedralei Naționale, sub binecuvântarea părintelui Ciprian Grădinaru, ea însăși Boală, Bucurie și Vindecare (în această ordine!) a scris pe grupul „speranței”:

„Dragi bucurii,

Voi ați mulțumit Domnului, Maicii Domnului, Părintelui Ciprian, mie și celor cu care am colaborat pentru realizarea acestei Gale.

O mare parte din zecile de mesaje de felicitări și mulțumiri ale cunoscuților – spectatori/telespectatori ai acestei Gale confirmă că a fost mult mai frumoasă și mai emoționantă decât cea din noiembrie anul trecut. 

Eu…anul trecut nu puteam să-mi imaginez că se poate ceva mai mult. Dar…a fost mult, mult mai mult…

Știți de ce? Pentru că anul trecut, dacă vă amintiți, i-am dedicat Gala Maicii Domnului.

Cu toată iubirea sufletului meu.

Anul acesta, pentru Înălțarea Domnului, am rugat-O pe Maica Domnului (iar în momentele ff dificile ale organizării I-am cerut  apăsat) să facă Ea Gala, cu toată Iubirea Ei, dedicată Fiului Ei. 

Pentru Fiul Ei Cel Înălțat la Cer. Să mă/ne folosească pe mine/noi, oamenii din Bucuria Vindecării, organizatori, muzicieni, artiști, soliști pentru a face Ea Gala Fiului Ei.

Ce face o mamă pentru fiul ei? Totul. Omenesc.

Ce face mama – Maica Domnului pentru Fiul Ei? Totul. Ceresc.  Infinit Ceresc.

Și din acest Infinit Ceresc de Iubire, revărsând Har, Daniela Nane, iese din întuneric la Lumină, în Dialog cu Dumnezeu, dialog al cărui text am putut să-l compun tot cu gândul pus de Ea din amintirile parcursului meu de la boală la vindecare, din intuneric la Lumină.

Iar Ioana Maria Lupașcu, coboară Cerul pe pământ …ca să ne fie simplu  sa-L atingem pe Dumnezeu. 

Ridicându-ne la Biruință prin Oda Bucuriei. 

Cu icoana Maicii Domnului pe pian. 

Maica Domnului a făcut totul, în cinstea Fiului Ei Cel Răstignit, Înviat și Înălțat la Cer.

Maica Domnului, la început prin Daniela Nane, apoi prin Ioana Maria Lupașcu, ne-a dăruit să simțim, astfel, Zbaterea și Biruința.

Jertfa Ioanei pentru acest moment de veșnicie așezat în Gala noastră nu poate fi imaginată. 

Ioana, mai presus de limitele omenești, de stare de rău, de prăbușire, zâmbea. Și ni se dăruia. 

Și ni se apleca, mulțumindu-ne pentru aplauze.

Aplauzele prelungi ale unei săli ridicate nu numai în picioare, ci ridicate În Dumnezeu.

Mulțumesc, Maica Domnului, Slavă Iubirii Tale infinite!

Mulțumesc, Ioana!

Acum, Ioana Maria este în sala de operație.  Să fim cu toții cu ea, cu toată iubirea sufletelor noastre în care ea ne-a adus bucurie.

Citim acum, toti, Acatistul Bunei vestiri pentru Ioana Maria. Cu lumină, putere, iubire, zâmbet, încredere deplină și bucuria recunoștinței pentru Biruință!”

„Muzica este terapie și vindecare în același timp, pentru că poate ridica vibrația, iar cu o vibrație ridicată se pot produce vindecări. Muzica compusă este metamorfozată de interpret cu trăirile lui proprii și astfel se duce către ascultător. 

Eu mă vindec pe mine în fiecare zi, pentru a alchimiza ceea ce dau mai departe, publicului. Am vindecat traume, emoții închise adânc în mine și continuu să vindec. Unele traume s-au materializat în diverse dezechilibre în corp, însă învăț cu fiecare zi să mă vindec, învăț să trăiesc.”, îmi mărturisea artista anul trecut.  

Pentru că sunt martor tăcut al luptei ei de ceva timp, văzând acest moment de recunoaștere, duminică seara, mi-am amintit ce mi-a spus Cătălina Lițu cândva: „Maica Domnului face totul. În detaliu. Și măreț.”