Lagerfeld. Omul devenit logo

Cine poate pretinde, în ziua de azi, că este cunoscut în întreaga lume doar prin inițialele sale? K.L., Karl Lagerfeld! Este nevoie de un geniu, de o legendă, de un Împărat al modei pentru asta. Karl Lagerfeld a fost toate acestea în timpul vieții sale.

GENIAL FĂRĂ BACALAUREAT

Născut la Hamburg, într-o familie bogată, s-a mutat la Paris în 1952, la vârsta de 19 ani. Voia să fie creator de modă… De aici a cucerit lumea prin talentul lui excepțional, dar și prin personalitatea excentrică. Avea ca deviză o frază a lui Goethe: „Construiește un viitor mai bun îmbunătățind elementele trecutului”. Totuși, nu și-a dat niciodată bacalaureatul, nu a urmat cursurile vreunei școli de modă, s-a format singur, iar asta a funcționat, depășind toate așteptările. K.L. este autodidactul desăvârșit al timpurilor noastre, cu un imaginar hrănit de mii de surse de inspirație.

Dar nu s-a făcut totul într-o singură zi. În 1954 împarte cu Yves Saint Laurent, prietenul și rivalul său, premiul întâi la un concurs de modă organizat de Woolmark. YSL va fi Mozart, iar K.L., Salieri. Salieri i-a supraviețuit lui Mozart, la fel cum K.L. avea să îi supraviețuiască lui YSL. A spus-o chiar el: „Întotdeauna am fost un puritan calvinist. Există oameni care sunt făcuți pentru a supraviețui. Mă tem că și eu sunt unul dintre ei”.

Într-adevăr, nu a devenit director artistic al casei de modă Chanel decât la 50 de ani (vârsta la care de obicei te pensionezi), în 1983, și a rămas directorul artistic al acesteia până la moartea sa, la 19 februarie 2019. Aceasta a fost adevărata lui consacrare, Sfântul lui Graal – cucerirea tronului lui Coco Chanel, cea mai mare creatoare de modă a secolului XX.

Dar până să ajungă aici, a trecut prin toate: asistent al lui Balmain, director artistic la Patou, apoi la Chloé și Fendi, toate casele de modă au beneficiat de capacitatea lui de a munci ieșită din comun. La Chanel, în 2018, încă semna 12 colecții… Și, la fiecare defilare, a știut întotdeauna să capteze spiritul epocii și să cultive arta de a nimeri la fix.

A îmbinat originea sa germanică și spiritul francez: rigoarea germană, munca neobosită și impertinența franceză. Un geniu insațiabil, cu atât mai mult cu cât nu avea nevoie de bani: s-a născut bogat. Muncea pentru bucurie, pasiune și plăcere. Era perfecționist până în vârful unghiilor. Totuși, spunea: „Niciodată nu sunt mulțumit de mine, o să mor din cauza nemulțumirii”. Ultima lui defilare de modă, din ianuarie 2019, a strălucit de prospețime și modernitate. Cântecul lui de lebădă.

ȘI-A SCRIS PROPRIA LEGENDĂ

Încă din copilărie îi plăcea să deseneze. Îi plăcea să povestească cum mama sa, Elisabeth, atunci când el dorea să cânte la pian, îi spusese: „Desenează, așa faci mai puțin zgomot”. Ea i-a fost model și i-a transmis setea sa de erudiție. Să nu cedezi niciodată exceselor, să rămâi întotdeauna stăpân pe situație.

Funcționează cu Coca Cola și se menține în formă precum un sportiv de mare performanță. Are mulți prieteni și foarte puțini oameni apropiați. Jacques de Bascher, un dandy de o frumusețe insultătoare, este iubirea sau prietenia vieții sale, poate unica.

Creator de geniu, dar și al propriei reputații, este un manipulator fără pereche: membru al înaltei societăți, dar un creator de modă foarte riguros. Le-a descoperit și adus pe podium pe cele mai frumoase femei din lumea modei: Inès de la Fressange, Claudia Schiffer, Cindy Crawford, Cara Delevingne, Kendall Jenner, Lily Rose Depp și multe altele. Carla Bruni a defilat pe podiumul de modă pentru el.

A creat lookul K.L.: ochelari negri (pentru a ascunde o privire prea blândă, după părerea lui), părul, prins în coadă, alb, pudrat, cămașă cu guler înalt, prusac, cravată neagră, mănuși, inele pe degete, curele, centuri, lanțuri. Nu mai este doar un geniu al modei, e o icoană sacră, cunoscută în întreaga lume. Silueta sa va apărea chiar pe o sticlă Coca Cola, cu inițialele K.L. pe ea.

A avut și alte pasiuni, pe lângă modă. Mai întâi, fotografia, sinteză a tuturor harurilor sale, la care era foarte talentat. Fotografia modă, personalități, dar și peisaje, opere de arhitectură, iar Casa europeană a fotografiei îi dedică un vibrant omagiu în anul 2000. Își expune fotografiile la legendarul târg de artă Art Basel. O altă pasiune sunt cărțile, și se spune că bibliotecile lui conțin 300.000 sau 400.000 de volume din toate domeniile. Avea propria editură și o librărie, 7L, în centrul Parisului. Voia „să știe tot, să cunoască tot, să citească tot”.

A ocupat 30 de apartamente și alte case spectaculoase, fiecare construită în alt stil. Era un colecționar compulsiv. Colecțiile sale de mobilă și obiecte din secolul al XVIII-lea (un secol la care ținea foarte mult) au dominat știrile. Problemele cu Fiscul l-au constrâns să le revândă. Cealaltă mare iubire a sa au fost artele decorative ale secolului XX. Să descoperi, mai curând decât să deţii, era motorul interesului său.

Choupette, pisica adorată de Lagerfeld

Și apoi Choupette, pisica lui sacră birmaneză, centrul lumii sale, Greta Garbo a sa. Aceasta trăiește cu el, mănâncă cu el, călătorește cu el. Se organizează petreceri pentru ea. Din 2012 îl face fericit. Unica moștenitoare a averii lui, Choupette este, de acum, cea mai bogată pisică din lume. Are două doamne de companie și un bodyguard…

NU SE ȘTIE NIMIC DESPRE EL

Personalitatea lui a intrigat mult. Cinic în cel mai înalt grad, desigur, prusac în postură, răutăcios, al dracului de ironic, a jucat întotdeauna un rol, cel ales de el, dar fără să se ia cu adevărat în serios. „Afișa o imagine austeră, distantă, zâmbea rar, dar era în realitate foarte amuzant”, spune despre el Inès de la Fressange. „Era un geniu și, ca toate geniile, nu-i plăcea să-i opui rezistență și voia exclusivitate”, adaugă ea. K.L., extravagantul căruia îi plăcea atât de mult să încalce codurile. După cum spune Marc Lambron, de la Academia Franceză: „Avea, de asemenea, gesturi de bunătate secrete, pe care le ascundea ca pe niște vicii”. Își prefera, fără îndoială, replicile pregătite din timp, tăioase ca niște lovituri de sabie.

Karl Lagerfeld a fost una dintre persoanele cele mai mediatizate din lume, dar nu se știe aproape nimic despre el.

Nu l-a văzut nimeni, niciodată, nemachiat, nici măcar dimineața foarte devreme, după cum își amintește Inès de la Fressange. Exista puțină senzualitate în el și încă și mai puțină sexualitate. Ducea o viață monahală.

A fost incinerat la 22 februarie, la Nanterre, în apropiere de Paris, discret, așa cum ar fi vrut, fără o ceremonie oficială. Nu suporta înmormântările și nu dorea ca lumea să meargă la a sa. Spunea: „Prefer să mor decât să fiu îngropat”. I se părea „oribil să îi deranjezi pe oameni cu resturile tale”.

Unul din magazinele „Karl Lagerfeld” din Germania, a doua zi după decesul creatorului

De asemenea, începea să se plictisească în Franța: „Astăzi, dacă faci o glumă, trebuie să-ți ceri scuze”. Adăuga: „Franța a devenit aproape anostă, și pare că îi este rușine tocmai de ceea ce avea mai ușor și mai spiritual”.

Marea sa moștenire nu este cea a noilor creatori de modă de jeans și sneakerși albi, ci a unei epoci la care vom privi întotdeauna cu admirația și irepetabilitatea cu care privim acum spre noblețea și eleganța timpurilor de altădată.

Gustul pentru provocare…în propriile-i cuvinte

Mi-am petrecut copilăria cu vacile, colecționez tablouri cu vaci și îmi plac mult hambarele.

Dacă aș fi rusoaică, aș fi lesbiană: bărbații ruși nu sunt prea frumoși.

Sunt un soi de nimfomană a modei care nu ajunge niciodată la orgasm.

Nu am băut niciodată, nu am fumat niciodată, nu am luat droguri niciodată, dar nu pentru că sunt împotriva lor. Dimpotrivă, îmi plac oamenii care se distrug.

Nu vreau să fiu îngropat. Mi se pare oribil. Vreau doar să dispar, precum animalele din pădurea virgină.

Vreau mult să fiu un om de treabă, dar nu vreau ca asta să se vadă.

Detest să port conversații intelectuale, pentru că nu mă interesează decât propria opinie.

Când eram copil, am întrebat-o pe mama ce înseamnă homosexualitatea. Mi-a răspuns: e ca o culoare a părului. Nu înseamnă nimic. Nu e o problemă

În Franța, conversația a murit, oamenii te amețesc de cap cu corectitudinea politică.

Nu am nici o problemă cu moartea, căci nu sunt nici creștin, nici vegan, de altfel. Nu cred nici în infern, nici în reîncarnare.

Cred că tatuajele sunt oribile. E ca și cum ai purta o rochie Pucci [creator de modă italian din anii ’60] pe viață!

Sunt un brand ambulant, mă numesc Logofeld.

Am în jurul meu oameni tineri și frumoși. Nu suport urâțenia.

Îmi place tot ce este misterios, realitatea nu este prea distractivă.