Judecătoarea Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea a trimis Comisiei speciale parlamentare o serie de propuneri pentru îmbunătățirea legilor justiției. Propunerile au vizat aspecte privind răspunderea magistraților, separarea carierelor judecătorilor de cariera procurorilor, accederea la DNA, înființarea direcției speciale de anchetare a magistraților. 

Florica Roman a postat pe blogul său o sinteză a propunerilor trimise către Parlamentul României. Vă prezentăm integral textul publicat de judecătoarea Florica Roman.

„În calitate de cetățean și judecător am trimis pe data de 21.11.2017 Comisiei speciale parlamentare o serie de propuneri pentru îmbunătățirea legilor justiției.

Propunerile au vizat, în principal, următoarele aspecte:

Răspunderea materială a magistraților care, deși există formal în lege, este de fapt literă moartă întrucât nu s-a aplicat în nici un caz după anul 1990.

Cetățenii, într-o majoritate covârșitoare, vor instituirea unei răspunderi materiale efective a magistraților.

Imaginea sumbră a justiției de azi, cu instituții disfuncționale și abuzuri devoalate săptămânal în fața cărora nici o instituție din sistemul judiciar nu reacționează, demonstrează necesitatea unor modificări legislative pentru instituirea, printre altele, a unei răspunderi materiale efective pentru magistrați.

Judecătorul și procurorul care au comis abuzuri, încălcând cu rea credință sau gravă neglijență legea și drepturile omului, trebuie să plătească. Punct. Magistrații care respectă legea, îi respectă pe cetățeni și își respectă statutul nu au a se teme.

Prin propunerile pe care le-am trimis, după studierea inclusiv a documentelor internaționale în materie, am căutat să păstrez echilibrul între, pe de o parte, independența judecătorilor și procurorilor și, pe de alta, răspunderea pe care aceștia trebuie să o aibă în fața societății.

Malpraxisul magistraților

Independența magistratului nu poate exista fără răspunderea acestuia. Responsabilitatea și răspunderea în fața societății a celor cărora statul le deleagă puterea lui este esența democrației. În fond, justiția este un serviciu public.

Astfel, pentru a proteja independența judecătorului și procurorului, am propus ca persoana vătămată să se întoarcă pentru despăgubiri numai împotriva statului. În felul acesta se protejează dreptul persoanei vătămate de a primi o despăgubire efectivă, deoarece statul este mereu solvabil, dar, în același timp, este protejat și magistratul de acțiuni șicanatorii.

De partea cealaltă, însă, după ce plătește prejudiciul, statul – și nu persoana vătămată – se întoarce cu acțiune în regres împotriva procurorilor și/sau judecătorilor care au contribuit la cauzarea prejudiciului. Aici este inclus și  procurorul ierarhic superior care a avizat acte ce au încălcat drepturi sau nu a întreprins nimic atunci când a fost sesizat cu privire la încălcarea drepturilor celor cercetați penal.

Răspunderea tuturor celor care au contribuit la cauzarea prejudiciului trebuie să fie solidară.

În cadrul acestei acțiuni în instanță se va stabili, de către judecători, dacă fapta cauzatoare de prejudicii a magistraților respectivi a fost comisă cu rea intenție sau gravă neglijență, numai în aceste condiții magistrații fiind obligați la acoperirea pagubei.

Stabilirea relei credințe sau a gravei neglijențe de către o instanță, și nu de către CSM sau Inspecția Judiciară, este o garanție în plus pentru magistrați. O asemenea recomandare face și Comisia de la Veneția.

Mai mult, am propus adoptarea unor proceduri și condiții de asigurare obligatorie pentru malpraxis a magistraților.

Propunerile pe care le-am făcut la acest punct se doresc a fi un răspuns la cererea insistentă a cetățenilor privind angajarea răspunderii civile a magistraților, dar și o garanție a potejării atât a independenței acestora, cât și a siguranței  lor financiare.

Cariere separate

Am propus separarea clară și coerentă a carierelor judecătorilor de cariera procurorilor, prin separarea competențelor celor doua secții din cadrul CSM și clarificarea corespunzătoare a atribuțiilor plenului CSM.

Separarea carierelor este un deziderat asumat public de către judecători, separare care înseamnă ca procurorii să nu mai aibă nici un fel de atribuții pe parcursul carierei judecătorilor, dar nici judecătorii să nu poată interfera în cariera procurorilor.

În timp ce judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, amintesc faptul ca procurorii nu sunt independenți, aceștia fiind subordonați ierarhic. Cu toate acestea, conform legislației actuale, procurorii din CSM votează cine să ajungă judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce este anormal.

Am propus o procedură de interpelare a membrilor CSM, care vine în completare la procedura de revocare a membrilor CSM propusă de Parlament (cu care în cea mai mare măsură sunt de acord și pe care mai mulți judecători din Oradea am cerut să fie legiferată de urgență).

Astfel, cel puțin 30 de judecători sau procurori, ori asociațiile profesionale, îi vor putea interpela public pe oricare dintre membrii CSM „cu privire la activitatea pe care o desfășoară, modul cum își îndeplinește atribuțiile sau despre cum își respectă angajamentele din programul cu care au candidat pentru ocuparea funcției”.

De partea cealaltă, membrul CSM este obligat să răspundă public într-un termen dat.

Măsura interpelării membrilor CSM este menită să îi responsabilizeze pe aceștia în fața magistraților pe care îi reprezintă. „Membrii Consiliului Superior al Magistraturii răspund în fața judecătorilor și procurorilor pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului”, se spune și în art. 1 alin. (2) din Legea 317/2004.

Cu privire la accederea în DNA, am propus ca procurorii din aceasta structură specializată să aibă minim 15 ani vechime ca procurori și grad de curte de apel, precum și ca accederea în funcție să se facă doar prin concurs.

Am mai propus și interdicția delegării și detașării procurorilor la această structură de parchet.

„Toate aceste condiții sunt o garanție a profesionalismului procurorilor acestei direcții pe măsura competențelor cu care sunt investiți”, am arătat în motive.

Cu privire la propunerea Parlamentului de a se înființa o direcție specială pentru anchetarea magistraților, găsesc propunerea ca fiind benefică, deoarece ofera garanții suplimentare și necesare pentru protejarea independenței judecătorilor.

Constat că toata discuția publică despre înființarea acestei direcții este concentrată, complet greșit, pe argumentul că magistrații nu încalcă legea decât în cazuri foarte rare și, prin urmare, nu se justifică înființarea unei astfel de direcții.

O astfel de direcție este necesară nu pentru că magistrații ar avea vocație de infractori ci pentru a-i proteja pe aceștia, mai ales pe judecători, de posibilele presiuni exercitate de către procurorii DNA, presiuni care sunt de natură să distorsioneze grav actul de justiție.

„Exista deja suficiente mărturii publice și dovezi cu privire la presiunea făcută de procurorii DNA asupra judecătorilor. Această presiune asupra judecătorului există cât timp procurorul, care este egal cu acuzatul în fata legii, poate să îl ancheteze pe judecător, să îl trimită în judecată și să îl suspende din funcție.

Mai grav, în ultimii ani, procurorii DNA au anchetat și trimis în judecată judecători pentru soluțiile pronunțate, acuzându-i de săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu, care e asimilată infracțiunilor de corupție.

Or, cât timp procurori din DNA care au competența de a investiga infracțiuni de corupție se prezintă în instanțe, în fața judecătorului, dar în același timp îl poate ancheta pe judecător, inclusiv pentru hotărârile pronunțate, se poate prezuma rezonabil că judecătorul va simți o presiune, ceea ce este de natură să îi afecteze grav independența.

Este uman ca judecătorul să se simtă presat iar principiul egalității de arme și egalității în fața justiției – care se înfăptuiește prin judecător – dintre acuzare și apărare să fie astfel afectat”, am arătat în motive.

„Ca urmare a practicii și precedentelor procurorilor DNA de a pune presiune pe judecători”, și pentru a evita o asemenea situație pe viitor, am propus ca procurorilor din noua direcție să li se interzică prezența în instanțe, procurori de sedință putând fi doar procurori din cadrul Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel învestite cu judecarea cauzei și procurori din Parchetul de pe lângă ICCJ.

Cu alte cuvinte, procurorii din aceasta nouă direcție vor efectua numai urmărirea penală, iar procurorii de la parchetele de pe lângă curți ori de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vor susține rechizitoriile în instanță”, am arătat în motive.

Condițiile de accedere în acest parchet trebuie să fie transparente, tocmai de aceea am propus organizarea unui concurs și un interviu transmis live.

Mai mult, am propus ca procurorii din această structură să aibă minim 18 ani vechime, garanție a experienței și echilibrului profesional, dar și grad de curte de apel, dat fiind că procurorii din cadrul acestei direcții vor investiga inclusiv magistrați de cel mai înalt rang, judecători de la ICCJ și procurori în Parchetul de pe lângă ICCJ.

De asemenea, am propus și interzicerea detașării și delegării de procuroriî această direcție pentru a nu putea fi eludate condițiile concursului obligatoriu pentru ocuparea postului de procuror în această noua direcție”.

Controversatele legi ale justiției se află în acest moment în Parlament, în dezbatere, urmând ca apoi ele să intre în linie dreaptă. Probabil că în luna decembrie aceste modificări ale legilor justiției, modificări cerute și de Curtea Constituțională, vor fi adoptate în Camera Deputaților și în Senat.

Citește aici

Disputa pe legile justiției, tranșată