Liviu Antonesei: Președintele și-a început mandatul

Să încerci să-ți faci o părere corectă despre vizita președintelui Iohannis în Statele Unite este curată aventură. Nimerești într-unul din cele două curente extreme. Conform unei „anumite părți a presei” a fost o vizită istorică, conform celeilalte „anumite părți” a fost eșec, pierdere de vreme și cheltuială de bani. Pentru profetul din Găgești, lucrurile stau și mai prost – din pricina acestei vizite, România va pierde peste 6 miliarde de dolari în viitor! Cum nu te pui cu profeții, să-l lăsăm în delirurile dumisale! E minunat că pluralismul nostru politic este complinit de cel al opiniilor, dar cînd după unii ai asistat la un eveniment, după alții la cu totul altul, evenimentul fiind același, trebuie să recunoaștem că avem o mare problemă de credibilitate.

Și totuși, fiind invitat să scriu acest comentariu, trebuia să mă informez de undeva – am luat la răsfoit presa de peste Ocean și de aiurea, am revăzut imagini televizate din timpul vizitei, m-am adresat unor prieteni, români și americani, care trăiesc în Washington DC. Și care au fot foarte prompți, unul dintre ei dîndu-mi și acordul să-i folosesc numele. Toți au apreciat vizita drept o reușită.

In anul 2016, totalul schimburilor comerciale cu SUA sunt de aproximativ 2,7 miliarde de dolari. Procentual, relațiile comerciale cu SUA reprezintă mai puțin de 2 la sută din volumul comerțului exterior al României.

Dorin Tudoran, care a lucrat aproape un sfert de veac pentru USAID si programele pendinte de aceasta, declară că „vizita a fost foarte bună spre excelentă”. Coroborînd toate sursele la care am avut acces, aceasta este și opinia mea. Aș fi fost tentat chiar s-o socotesc drept istorică, doar că, pe de o parte, mă tem de cuvintele prea mari, pe de alta, abia ce-am scăpat de un președinte „pentru alte coordonate istorice”, după cum îl adulau fanii săi de presupusă formație intelectuală.

AMERICANII NU NE VOR APARA. CUI II APARTINE DECLARATIA!

Oricum între președintele care-și arunca furios paltonul în timpul vizitei din Franța, cel destul de arătos, dar timorat din vremea altor vizite și întîlniri internaționale și cel din timpul vizitei de acum din State este o diferență de la cer la pămînt. Dacă principalele prerogative prezidențiale țin de politica externă, aș spune că, după un an și jumătate de tatonări, ezitări și erori, președintele și-a început în sfîrșit mandatul.

Întrevedere cu Secretarul de Stat al SUA Rex Tillerson

Dezamăgirea acumulată de mine în perioada aceasta a fost pe măsura eforturilor depuse și a speranțelor formulate în timpul campaniei electorale din toamna anului 2014. I-am comunicat președintelui în cîteva scrisori deschise îngrijorările mele. Acum încep să mă înseninez și îi comunic și salutul meu pentru această schimbare cu 180 de grade în stilul său de a fi prezent în lume.

De la lucrul bine tăcut la cel bine vorbit

Stilul? Da, mai întîi stilul, pentru că vorba moralistului, stilul este omul însuși!

În timpul acestei vizite, președintele n-a mai părut deloc timorat, în nici unul dintre întîlnirile publice, începînd cu conferința de presă comună – ea însăși o surpriză, nefiind trecută în programul vizitei!

Pentru prima oară în ultimii 39 de ani, un preşedinte român şi unul american au stat unul lângă celălalt, pe peluza Casei Albe.

Președintele a vorbit o engleză fluentă și, mai ales, a vorbit-o liber. Asta a făcut o excelentă impresie printre americani și corespondenții internaționali de presă. Dorin Tudoran îmi evocă și „cumpătarea fermă cu care a răspuns întrebărilor”. Da, asta m-a surprins plăcut și pe mine, de obicei destul de critic cu prestațiile prezidențiale în fața presei.

Dacă în excelenta engleză practicată de președinte este și meritul primei noastre doamne, aș spune parafrazîndu-l pe poet: cu atît mai bine țării și președintelui cu atît mai bine!

Oricum, engleza prezidențială nu amintește prin nimic de cea lemnoasă cu accent sovietic a Dlui Iliescu, nici cu cea vag portuară a Dlui Băsescu. Nici chiar cu cea mai bună, dar cam școlărească a Dlui Constantinescu. Nu știu franceza prezidențială. Dar germana e foarte bună, ceea ce înseamnă că avem un președinte care știe să se facă înțeles și direct, nu doar prin translatori.

Lucrul bine făcut

Înainte de vizită, adversarii politici ai președintelui și presa asociată au tot bătut toba pe seama faptului că este vorba despre o „vizită de lucru”, nu de una „de stat”. Mie mi se pare excelent că așa au stat lucrurile. În fond, asta i-a dat președintelui ocazia să nu exemplifice cum e cu „lucrul bine făcut”.

Dacă la nivel stilistic, formal, vizita a fost un frumos succes, la nivelul substanței a provocat un fel de cutremur. În toată campania electorală și jumătate de an după aceea, președintele Donald Trump nu a vorbit decît despre dezangajarea SUA față de NATO, punerea în discuție a celebrului articol 5 din Tratatul fondator, izolaționism ș.a.m.d. În timpul întîlnirii cu președintele Klaus Iohannis, poziția dumisale s-a răsturnat complet.

România este al doilea cel mai mare furnizor de informații pentru NATO

Nu cred că este neapărat efectul acestei întîlniri, chestiunea este prea complicată pentru a o raporta la o singură cauză, cert este însă că schimbarea de poziție s-a produs cu acest prilej și așa va fi înscrisă în istorie.

În opinia lui Dorin Tudoran, care nu este un fan al președintelui, iar în ultimul an și jumătate a fost probabil chiar mai critic cu acesta decît mine: „Iohannis a obținut de la Trump ce nu a obținut nimeni, după declarațiile lui Trump referitoare la NATO: că USA își va apăra aliații, dacă Putin recurge la vreun act de agresiune (Articolul 5). Un angajament public enorm, clar, fără echivocuri. Că, în caz de o adică, SUA își va onora ori nu promisiunea e altceva — indiferent de cine e la Casa Albă.

VA ATACA RUSIA ROMANIA? RASPUNSUL UNUI EXPERT

Dar angajamentul public făcut de Trump e un pas foarte important, în aceste momente de neliniște în legătură cu poziția lui față de politica externă a Statelor Unite, de angajamentele ei, de soliditatea NATO, printre acuzele de „izolaționism” etc. Într-adevăr, scurt și clar, important, fără echivocuri…

E adevărat că, în timpul conferinței de presă comune, președintele s-a bucurat și de sprijinul benevol al presei americane, care a știut să nu-l lase pe președintele American fără întrebări precise și insistente. Asta înseamnă că Dl Iohannis a fost omul potrivit la momentul potrivit, pînă la urmă, și l-aș felicita pe Dl Maior pentru rolul său în organizarea acestei vizite – de lucru, de „lucru bine făcut”…

„Românii ori și unde cresc...”

…sînt tot români, asta e sigur! Cu siguranță, presa românească de peste Ocean a tratat mai profesionist tema vizitei prezidențiale în Statele Unite. Media generală a discursului e mult mai bună decît a presei din țară. Oricum, opiniile nu se manifestă atît de maniheist precum în presa din țară. Dar cum românii sînt ceea ce sînt oriunde s-ar afla, am găsit și multe critici legate de durata foarte scurtă a întîlnirii președintelui cu comunitatea românească din Washington DC: o introducere a Dlui Maior, un scurt discurs al președintelui, lipsa unei sesiuni de Q/ A că „dialogul a fost pe muțește”!

CUM POATE ROMANIA SA SCHIMBE POLITICA NATO! 

Cum eram destul de pornit contra președintelui, era cît pe ce să adopt acest punct de vedere. Noroc că am avut șansa să pot consulta niște surse mai echilibrate, de unde se vede că e foarte bine să fii tras cîteodată de mînecă! În fond, despre ce este vorba?

Ambasadorul George Maior a jucat un rol esential in coordonarea intalnirii dintre cei doi lideri de stat

Scopul vizitei prezidențiale, al acestei vizite, nu era să mîngîie pe cap pe românii americani. A fost o „vizită de lucru”, scopul său fiind acela de a face o impresie bună americanilor, de a vîna vulturul american, ca să spun așa. Iar ținta a fost atinsă, acesta este singurul lucru important. Eu mă bucur că așa stau lucrurile, că încep să am motive să-mi schimb opiniile despre prestațiile prezidențiale. În rest, sigur că este salutar ca un președinte să aibă relații cordiale cu comunitățile românești din America și din întreaga lume. Poate că, în vreuna din desele dumisale vacanțe americane, va face o escală și la Washington pentru o vizită „de plăcere”!

În grupa mare a politicii?

În toată perioada de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial încoace, România a fost o singură dată în grupa mare a politicii internaționale, în primii șase-șapte ani ai regimului Ceaușescu. Sigur, asta se petrecea în cu totul alt context istoric, în alte condiții, cu alte obiective, dar pendularea între Est și Vest, apropierea de lumea a treia, medierea între Israel și lumea arabă sînt fapte incontestabile, care dovedeau un caracter neașteptat de pragmatic pentru politica externă a unui stat din „lagărul socialist”, în general foarte amprentată ideologic și dependentă de Kremlin. Dar nu putea dura și n-a durat. La sfîrșitul în sînge al regimului, România era una dintre cele mai izolate țări – nu doar din lagăr, care se deschidea sub impulsul politicii gorbacioviste -, ci din întreaga lume.

CINE PROPUNE DESFIINTAREA ROMANIEI SI DE CE

Din 1990 încoace, cu toată intrarea în NATO și UE, lucrurile au evoluat amestecat, cu succese și eșecuri, fără a deveni o prezență pregnantă pe plan internațional. Acum vreo două săptămîni, citind despre România ca punte între NATO și UE, între Europa și America, rîdeam cu mare poftă, mi se păreau niște „visări și imagini” emanate consolator de laboratoarele de la Cotroceni.

Acum, nu mai rîd, ba chiar încep să recitesc cu atenție respectivele afirmații. Vizita în Statele Unite a fost un succes indiscutabil și aproape neverosimil. Își începe România un nou proces de intrare în liga mare a politicii internaționale? Nu știu, un semn, oricît de bun, nu e suficient. Dar avem ocazia să constatăm asta în viitorul foarte apropiat. După vizita la Washington, sînt programate întîlniri extrem de importante cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei și președintele francez Emmanuel Macron, în fapt principalii piloni ai Uniunii Europene. Vom putea evalua mai bine și semnificația reală a recentei vizite peste Ocean…