Liz Truss, forțată să demisioneze din fruntea guvernului britanic

Liz Truss a demisionat din funcția de prim-ministru după doar 44 de zile și va părăsi efectiv conducerea după găsirea unui succesor din rândul conservatorilor, a anunțat chiar premierul demisionar, în fața reședinței de pe Downing Street 10.

Un mandat imposibil

Truss a spus că a acceptat funcția având „o viziune pentru o economie cu impozite reduse, bazată pe creștere economică, care să profite de libertățile conferite de Brexit”. „Recunosc că, dată fiind situația, nu pot să-mi duc mai departe mandatul pentru care am fost ales de Partidul Conservator. Prin urmare, am vorbit cu Majestatea Sa Regele pentru a-l anunța că demisionez din funcția de lider al Partidului Conservator”, a spus Truss.

Truss a fost nevoită să demisioneze după atacuri repetate din sânul propriului partid, pe fondul cărora și-a sacrificat doi miniștri. Scandalul s-a extins și în Parlament.

Cu câteva zile în urmă, Nigel Farage vorbea despre o „lovitură de stat”, denunțând atacurile concertate asupra susținătorilor Brexit-ului și înlocuirea lor cu persoane care erau favorabile rămânerii în UE. Poziția lui Farage nu este deloc singulară, ci larg împărtășită de observatorii vieții politice din Marea Britanie care susțin că îndepărtarea premierului, indiferent de carențele pe care le-ar fi putut avea, se datorează în primul rând inapetenței cuplului Klaus Schwab – Charles al III-lea, ambii fervenți globaliști, de a accepta o agendă bazată pe scăderea taxelor, creșterea veniturilor și o întărire a economiei britanice, elemente ce ar pune în dificultate „Marea Resetare”.

Apartenența la rețeaua Davos a mai multor lideri conservatori ridică serioase semne de întrebare după declarațiile făcute de șeful Forumului Economic Mondial în privința guvernului canadian, pe care l-a descris ca fiind „penetrat”, cel puțin jumătate, dacă nu mai mult din guvernul canadian fiind apropiați ai săi.

În privința britanicilor, situația este oarecum similară! Pe lista lui Klaus Schwab se regăsesc nume sonore precum Boris Johnson, Rishi Sunak, Jeremy Hunt, Savid Javid, Penny Mordaunt. Dar și Liz Truss!

În clipa de față, conservatorii caută un succesor la conducerea partidului, acesta urmând să fie desemnat și prim-ministru în cursul viitoarei săptămâni. În clipa de față, Mordaunt se află în plină campanie, sperând să ocupe funcția lăsată vacantă de Truss. Aceeași situație și cu Hunt! Cu toate acestea, principalul candidat pentru a o înlocui pe Truss – conform unui sondaj recent YouGov este Boris Johnson, el fiind și garanția unor costuri mai mari la împrumuturi, creștere economică slabă, majorări de taxe și reduceri de cheltuieli. Pe dos decât proiectul prezentat de Truss!

Complicații pe piețele financiare

O analiză semnată de analistul financiar Tom Luongo, pune în corelație îndepărtarea premierului britanic din funcție cu atacul concertat asupra celor mai mari centre financiare din afara UE, anume City-ul londonez și Credit Suisse (Elveția). „Davos a activat următorul nivel al atacului asupra oricărei instituții nealiniate ei”, a conchis Luongo.

Tom Luongo a ajuns fără să vrea un fel de oracol pentru multă lume de pe Wall Street, dincolo de analizele lui tăioase privind piețele financiare, el neomițând nici jocurile geostrategice în curs. Ceea ce Luongo nu scapă din vedere este ingerința Davosului în diversele situații ivite, element cel mai adesea neglijat de cei din lumea financiară. Însă, ne place sau nu, Davosul, chiar dacă nu are o graniță fizică, reprezintă una din marile puteri mondiale, ca și SUA, China sau Rusia, față de care UE este doar un briz-briz. A nu ține cont de unul din jucătorii majori reprezintă o neglijență fundamentală.

Revenind, Luongo afirmă că Davos-ul (ca și ONU) a solicitat ca toate băncile centrale să înceteze să majoreze ratele „pentru a evita o recesiune globală”. Acest lucru a fost promovat în tot spațiul media controlat de Davos (CNN, Wall Street Journal etc.)

O atare viziune nu concordă deloc cu perspectivele căutate de politicile pe care Liz Truss ar fi dorit să le implementeze, acceptabile doar pentru o Britanie independentă, nu și pentru una supusă Davosului.

De aici și acuratețea cu care Luongo a prevăzut printre primii iminența îndepărtării premierului Truss de la cârma guvernului britanic, sistemul de pensii din Marea Britanie fiind identificat drept un călcâi al lui Ahile în acest sens. Și, iată-ne astăzi în situația în care, din nou, previziunile lui Tom Luongo s-au adeverit deplin!

Pe scurt, în opinia analistului intenția celor de la Davos a fost să preia controlul asupra centrelor financiare din afara UE, obligând Fed-ul american să intervină pe piață, ceea ce ar fi dus la acapararea controlului Wall Street-ului. Pentru că, există o puternică rezistență antiglobalistă în cercurile financiare, iar interesul celor din jurul lui Klaus Schwab este să slăbească, dacă nu să elimine această rezistență. Calculul a fost greșit.

Nu numai că Fed-ul nu și-a schimbat poziția de sprijinire a monedei americane, dar singura intervenție a vizat Credit Suisse, neglijând ceea ce se petrece la Banca Angliei și la BCE.

Cu asta, scurta vacanță britanică se încheie, viitorul guvern urmând să fie unul „penetrat” de Davos.