Luminița Arvunescu, chipul vocii

La 24 martie, Radio România Muzical– devenit pentru mulți dintre noi cel mai important companion în activitățile cotidiene- a sărbătorit 25 de ani de la înființare. Ocazie cu care au fost organizate concerte și emisiuni cu totul speciale – cum a fost, de pildă, Concertul Orchestrei Naționale Radio din 25 martie, cu excepționalul dirijor Cristian Măcelaru (noul Director Artistic al Festivalului Internațional George Enescu, Directorul Muzical al Orchestrei Naționale a Franței) și cu faimosul violonist Alexandru Tomescu–, precum și o serie de interviuri aniversare cu oamenii din spatele microfonului: cei a căror voce o recunoaștem dintr-o mie, dar despre care știm însă, foarte puține.

• CCR dă câștig de cauză AUR: numirea membrilor CA din SRTv și SRR este neconstituțională
• Criza facturilor neplătite lovește economia
• Moțiunea de cenzură, citită în Parlament
• Programul SAFE. 12 vulnerabilități critice — procedurale, juridice, financiare și strategice — care expun statul român. Avertismentul ignorat
• Emiratele Arabe Unite pǎrǎsesc OPEC dupǎ aproape 60 de ani

Cum pasiunea mea pentru operă m-a transformat, de ani buni, într-o ascultătoare fidelă a Serii de operă– emisiunea realizată de Luminița Arvunescu- eu însămi fiind oaspete al acesteia, am selectat un fragment din interviul acordat de realizatoare lui Petre Fugaciu. Interviul integral poate fi ascultat/citit pe website-ul www.romania-muzical.ro/RRM 25, alături de interviurile cu toți ceilalți realizatori de emisiuni ai postului Radio România Muzical.

ÎNCEPUTURI

Care este originea acestei înclinații pe care o aveți pentru lumea operei?

Iubirea mea pentru operă s-a născut târziu și a devenit pasiune abia după vreo cinci ani de la angajarea în Radio ca redactor la secția Muzică de operă. Cu totul întâmplător, primul post scos la concurs de Redacția Muzicală, în primăvara anului 1990, după aproape un deceniu în care nu se făcuseră angajări, a fost cel de redactor de operă. Iar eu, intrată în al șaselea an de asiduă colaborare cu Radioul, am găsit normal să mă năpustesc spre el, fără să știu exact ce aveam să fac în această secție, colaborările mele de studentă desfășurându-se până atunci doar cu secțiile de Actualitate muzicală și Simfonic. Totuși, m-am înscris la concurs. L-am luat… și am început lucrul. Adică să alcătuiesc programe muzicale de operă pentru cele trei canale ale Radioului – la vremea respectivă, Redacția Muzicală având ca principală îndeletnicire „plombarea” golurilor dintre alte emisiuni, ideea unui post care să emită exclusiv muzică clasică  fiind curată utopie. Ori foarte curând aveam să realizez că Secția de Operă era departamentul pentru care eram cel mai puțin pregătită și că nu am altceva de făcut decât să încep să ascult operă și să merg la operă, să citesc despre operă și să ascult din nou, cu partitura în mână.

Așa că mi-am petrecut ore întregi în cabina 49, derulând bandă după bandă din integralele de operă pe care le avea fonoteca noastră și făcându-mi notițe. Iar pe măsură ce golurile mele s-au umplut, a prins contur și proiectul emisiunii pe care o realizez, sâmbătă de sâmbătă, din anul 1995: Seara de operă – la ora actuală cea mai longevivă emisiune de muzică clasică, de după 1989 și singura difuzată pe cele două posturi culturale ale Radioului public, Radio România Muzical și Radio România Cultural.

OPERA LA PREZENT

Orice proiect de succes are o idee de succes. Care a fost ideea dumneavoastră?

În 1995, când mi s-a oferit spațiul de emisie – generos, foarte generos – de trei ore, de care secția dispunea sâmbăta, în tronsonul orar 19:00-22:00, am pornit pur și simplu de la ideea de a le oferi ascultătorilor o prezentare a integralelor de operă existente în fonoteca Radio – cât mai tentantă, într-un limbaj accesibil, bazat pe informații de ultimă oră, atât cât se putea la vremea respectivă, fără internet și calculator și cu o exemplificare muzicală imediată, care să-mi susțină opinia din prezentare. Mai târziu, în urma unei discuții cu colega mea Alice Mavrodin, excelent muzicolog și o mare iubitoare de operă, am aflat că în secția Schimburi muzicale internaționale, la care lucra ea, se primeau constant înregistrări live de operă, de care nu se ocupa nimeni și care zăceau nevalorificate în dulapul secției. Așa că, într-o bună zi, am luat tot ce am găsit operă în acel dulap…, cu gândul să mă informez și să ascult doar pentru mine.

„Don Carlo” de Giuseppe Verdi, pe scena Operei Naționale București, avându-i în rolurile principale pe Teodor Ilincăi, Cristina Păsăroiu, Ramona Zaharia, Bogdan Taloș și Bogdan Baciu. FOTO: ONB

Când mi-am dat seama ce comoară descoperisem, mi-am dorit să arăt această comoară și ascultătorilor Serii de operă. Și am început absolut oficial colaborarea cu secția Schimburi muzicale internaționale, prin care comandam și primeam înregistrate pe casete DAT spectacole de operă de pe cele mai mari scene lirice ale lumii. Evident, mă străduiam apoi să difuzez aceste înregistrări într-un timp cât mai apropiat de data la care avuseseră loc spectacolele. Astfel, Seara de operă a devenit peste noapte singura emisiune a redacției care oferea ascultătorilor ei posibilitatea de a accesa genul muzical pe care îl promova, opera, la prezent! Ceea ce a fost remarcat imediat de ascultători. Iar Opera la prezent este și azi ideea de bază a emisiunii și misiunii mele radiofonice.

„SIMȚEAM CĂ LEȘIN!”

Transmisiunile internaționale sub genericul Seara de operă au început relativ timpuriu în istoria Radio România Muzical. Cum vă amintiți primul astfel de moment?

Evident că mi-amintesc, de parcă a fost ieri, momentul primei transmisiuni directe la Seara de operă. Dar, mai înainte, aș vrea să punctez în spiritul adevărului, că transmisiunile directe internaționale au început la Radio România Muzical cu mine la microfon și cu acea seară de 1 februarie 1998, când am preluat în transmisiune directă primul spectacol de la faimosul Teatru Metropolitan din New York. Cu numai câteva zile în urmă, Societatea Română de Radiodifuziune achiziționase o stație proprie de satelit, iar prima întrebuințare a acelei stații, la nivel de instituție, a fost așadar pentru un spectacol de operă – și sunt extrem de mândră de acest fapt. Spectacolul a fost comentat de mine, în orb, din studioul noului post Radio România Muzical și, de fapt, nu numai în orb, ci fără să fi avut un desfășurător al transmisiei și nici măcar în căști, prezentarea colegilor de la Radio Metropolitan, așa cum am în prezent.

Luminița Arvunescu, la Metropolitan Opera, New York

În 1998 eram încă departe de mijloacele de comunicare de azi, fără internet, fără chat, și fără nici o legătură directă cu Radio Metropolitan Opera International, prin care se fac aceste transmisiuni. Mă agățasem de o oportunitate și atât, iar oferta artistică din acea seară, adică debutul excepționalului bariton clujean Alexandru Agache, pe scena Teatrului Metropolitan din New York, cu unul dintre rolurile sale de referință, Simon Boccanegra, a fost un argument puternic ce a pledat în favoarea acelui demers. Și acum îmi amintesc cum m-a privit doamna Doboș când m-a întrebat scurt: „Poți? Da!” Și, într-adevăr, am făcut tot ce mi-a stat în putință  să ofer în acea seară o transmisiune radiofonică demnă de scena de pe care preluam pentru întâia oară un spectacol internațional. Cu interviuri înregistrate prin telefon, cu marele Domingo – partenerul lui Agache în acel Simon Boccanegra – și, bineînțeles, cu Alexandru Agache…

Dacă a fost stres? Firește! Dacă am avut emoții la microfon? Sigur că da! Simțeam că leșin. Dar după transmisiune am știut că aceea era calea mea și… o cale de urmat pentru întregul post RRM: transmisiunile directe internaționale!

În același timp, dacă mi-ar fi spus cineva atunci că peste 13 ani voi comenta chiar de la fața locului, din studioul Radio Metropolitan Opera din New York, spectacole de operă, nu l-aș fi crezut… Și, totuși, s-a întâmplat: prima oară, la 5 martie 2011, avându-l partener în acest demers de adevărat pionierat radiofonic pe inginerul Marius Țoghină! Noi doi, un calculator, câteva căști și două microfoane…, în studioul pus la dispoziție de Radio MET. În anii următori ajunsesem să facem reportaje întregi și să cunoaștem Teatrul Metropolitan din New York  în toate  amănuntele. Iar în 2013, aveam să fim primiți cu un studio nou, amenajat special pentru noi. Ce aventură, ce bucurie!

Ați contribuit de asemenea, la lansarea postului Radio România Muzical. Aș vrea să ne vorbiți puțin despre idealurile pe care le împărtășeați cu colegii de atunci.

De fapt, am fost editorul postului Radio România Muzical, de la înființare, până în anul 2004. Adică, omul care i-a gândit primele ore de emisie, primele grile de emisiuni, primele conținuturi, alături de directorul fondator al postului, doamna Mihaela Doboș. Cu ce idealuri m-am aruncat eu însămi în aventura numită azi Radio România Muzical? Cu idealul de a oferi melomanilor ceea ce știam că avea melomanul german. Adică muzică clasică în flux continuu sau emisiuni numai despre muzică clasică.

Locuisem în perioada 1993-1995 în Germania și ascultasem astfel de posturi, așa că în 1996, când conducerea Societății Române de Radiodifuziune a hotărât să lanseze în eter postul nostru, aveam o experiență, aș zice chiar mai importantă decât dacă aș fi lucrat ca redactor la un asemenea post. Aveam o experiență obiectivă, de ascultător, cu pregătire de redactor-radio. Un ascultător care-și luase notițe. Și care analizase atât ce era bun, cât și ceea ce îl nemulțumise la posturile de muzică clasică germane.

M-am aruncat în aventura Radio România Muzical cu cel mai aprig entuziasm și cu toate forțele mele, recunoscătoare că pot să construiesc ceva necesar în peisajul cultural românesc și convinsă că noi toți cei de atunci eram în stare să susținem o ofertă editorială capabilă – nu numai să corespundă dorințelor melomanilor români, ci chiar să rivalizeze cu oferta editorială a unui WDR3 (Westdeutscher Rundfunk) – postul pe care eu l-am ascultat cu preponderență în Germania.

OPERA CA VIRUSARE

În 2020, la scurt timp după începerea pandemiei globale, ați demarat serialul Un virus numit OPERĂ.

De fapt, dialogurile video realizate online sub genericul Un virus numit OPERĂ au fost gestul meu de solidaritate cu acei artiști, despre care știam foarte bine că pierdeau spectacole și debuturi importante, din cauza pandemiei COVID-19. A fost un proiect născut în câteva zile – cu sprijinul Asociației pentru Muzică, Artă și Cultură,din care fac parte, preluat de Radio România Muzical și gândit de mine ca un contrapunct la izolarea aproape totală, impusă de starea de urgență, în primăvara anului 2020.

Lumea mi se părea și mie o corabie fără catarge. Iar ideea de a intra în dialog online, cu 21 de artiști lirici, în cele aproape două luni cât a durat proiectul, a fost cumva, o bucurie pentru toți. În plus, a fost și prima inițiativă din spațiul public care a adus în discuție îngrijorările din acea perioadă a artiștilor de operă, care a dezbătut chestiunea cântatului de acasă, a galelor de operă exclusiv online, problema recitalurilor cu sala goală,  a studiului cu profesorul sau pianistul aflat departe, pe Skype… Până la urmă, proiectul a însumat 18 dialoguri video ce au reliefat, cred, întregul mozaic al introspecțiilor artistului contemporan. Și vreau să le mulțumesc și cu această ocazie minunaților mei interlocutori Anita Hartig, Ioan Hotea, Ruxandra Donose, Valentina Naforniță, Teodor Ilincăi și Paula Iancic, Adela Zaharia și Bogdan Taloș, Ramona Zaharia și Bogdan Baciu, Vlad Iftinca, Celia Costea, Bogdan Mihai, Cristina Păsăroiu, Laura Tătulescu, Rodica Vică, Roxana Constantinescu, Gabriel Bebeșelea, Aurelia Florian, Sorin Coliban și George Vârban – care ne-au făcut destăinuiri, ne-au cântat în exclusivitate și ne-au primit în casele lor…, făcându-ne până la urmă, tuturor, izolarea mai ușor de acceptat…  

REPERELE UNEI CARIERE

Luminița Arvunescu a absolvit Secția de Muzicologie a Universității Naționale de Muzică din București și are un doctorat obținut cu Summa cum laude în domeniul Jurnalismului muzical. Ca realizator radio s-a remarcat prin emisiunea Seara de operă – nelipsită din grila posturilor Radio România Muzical și Radio România Cultural de peste două decenii și distinsă cu Premiul Uniunii Criticilor Muzicali (1998) și Premiul Musica Viva, acordat de Forumul Muzical Român (2008).

A fost primul jurnalist acreditat de Radio România în Germania, după evenimentele din decembrie 1989, pentru corespondențe muzicale săptămânale (1992-1995) și, de asemenea, primul jurnalist care a realizat transmisiuni directe din studioul unui post de radio străin, de la Radio Metropolitan Opera International din New York (2011-2014), transmisiuni care s-au bucurat de mare succes.

În 2011 a inițiat Edițiile speciale AUDIO/ VIDEO, la Radio România Muzical.

Începând cu anul 2016, Luminița Arvunescu s-a afirmat în peisajul cultural bucureștean și ca organizator de evenimente muzicale, fiind inițiatoarea și moderatoarea întâlnirilor cu public Opera FANtastica. Realizate în colaborare cu Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură, seratele au avut numai invitați de marcă, bucurându-se de un mare succes la public.

Din 2020, este Președintele Uniunii Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România.