Mădălina Afrăsinie: Un judecător român pronunță, în medie, 600 de dosare pe an. Dezvăluiri din Tribunalul București

De peste 15 ani, asistăm, din păcate, la un asalt al tuturor instituțiilor statului împotriva uneia din cele trei puteri ale statului.

• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească
• În aceeași săptămână în care Polonia a semnat 29 de contracte de apărare cu propria industrie națională, România a semnat cu un singur furnizor german și a respins singurul proiect fabricat în țară
• 30% dintre români cred că 2026 va fi mai dificil decât 2025
• Devastarea Parisului. Marcela Feraru: Majoritatea sunt din imigrația sudică. Îți vine să votezi Marine le Pen
• Nadia, Steaua României

ANOMALII

Ca judecător de scaun, după 33 de ani „de democrație mioritică”, pot spune că Justiția „a fost cea mai reformată” pentru că, nu-i așa, o asemenea democrație nu are nevoie de o Justiție puternică, de o Justiție Independentă.

„Reformată” din rău în mai rău, fiecare „clovn” încercând să o subordoneze. Să ne subordoneze.

Am trăit momente când politicienii și-au permis să dea sfaturi judecătorilor în legătură cu modul în care ar trebui să judece dosarele, când ni s-a spus că, dacă vom continua „să obligăm statul la plata de daune, ar fi bine să indicăm și de unde să se plătească aceste sume”, când ambasadori ai unor state „democrate” au vizitat judecători la locul de muncă în numele… „parteneriatului” , când judecători s-au declarat „parteneri de bază” ai unor instituții și când un serviciu de informații „instruia” judecători și făcea echipe mixte cu unii și/sau cu alții, trimițând „plicuri galbene” pentru că, nu-i așa, el, Serviciul, era în tot și în toate… pentru că a vrut și pentru că a putut. De ce? Pentru că a fost ajutat de instituțiile statului. Da, acele instituții care acum își doresc ca Justiția să fie subordonată.

Toate aceste anomalii nu trebuiau să se întâmple într-o democrație așa cum România se pretinde a fi.

EPURAREA JUSTIȚIEI

În fața acestor asalturi, la care, din păcate, s-a contribuit din plin și din interior, Justiția a devenit o victimă sigură.

Scoasă în piața publică și bătută pentru că judecă potrivit Legii, sacrificată pe altarul unor „pseudo-referendumuri” organizate exclusiv în scop politic, Justiția a început să moară…pas cu pas…încet, dar sigur.

Însă, în ultimii doi ani, am constatat că asaltul împotriva Justiției s-a intensificat.

Sintagma „pas cu pas” a fost înlocuită cu sintagma „de îndată” pentru că urmează un an electoral plin și este nevoie de o Justiție timorată, obosită, care să nu mai fie atentă la derapajele celor care luptă împotriva poporului. Pentru că Justiție se face pentru POPOR, nu pentru noi, judecătorii.

Declarații, care mai de care mai iresponsabile, au produs ceea ce mulți și-au dorit: epurarea Justiției.

Astfel, în intervalul iulie 2019-ianuarie 2023, au fost formulate, la nivel național, 654 de cereri de pensionare, însă mai mult de jumătate dintre acestea, respectiv 335 de cereri, au fost depuse în lunile noiembrie, decembrie 2022 și ianuarie 2023.

Consecința: sunt instanțe în care a mai rămas un singur judecător. Altele sunt ceva mai norocoase: funcționează cu doi judecători… Și cred că nici la parchete situația nu stă pe roze.

Sunt oameni cu experiență, profesioniști care ne-au format, care au scris cărți după care am învățat și care, fiind duși în piața publică și umiliți, batjocoriți, au ales.

De data aceasta s-au ales pe ei înșiși. Sunt ei de condamnat? Nu. Pentru că aceștia, după o viață petrecută printre miile de dosare studiate și soluționate, judecând în spații insalubre, cu gândaci care mișunau în birouri, în și din dosare, și-au câștigat, în sfârșit, dreptul de a trăi!

UN BULGĂRE ROSTOGOLIT

Să reușești să ieși la pensie, sănătos la cap și trup, reprezintă, din punctul meu de vedere, una din cele mai importante realizări din viața noastră.

Știu, bulgărele „salariilor și pensiilor nesimțite”, este rostogolit de peste 15 ani. Dacă la început am fost numiți „bugetari grași” care „eram hrăniți” de cei care muncesc (de parcă noi stăm degeaba), acum suntem „bugetarii cu salarii și pensii nesimțite” și pentru care contează doar banii și nimic altceva… Adevărul este că „unii sunt atât de săraci, încât, în afară de bani, nu au nimic altceva”. Și, probabil, ei fiind așa, se gândesc că și noi suntem la fel ca ei.

Nu, „săracilor”! Nu toți suntem așa!

Gândiți-vă că mulți dintre cei care au hotărât să iasă la pensie aveau decizia de pensionare de mult timp dar, pentru că iubesc această profesie, au ales să continue în instanțe și parchete. De ce? Pentru că a fi judecător nu este o profesie… este o menire. Mulți chemați, puțini aleși.

Știți ce înseamnă cererile de pensionare?

Înseamnă că toate acele complete de judecată, prezidate de colegii judecători care au avut șansa să iasă la pensie, sunt desființate. Traducere: toate dosarele se vor repartiza celor care suntem în instanțe, ceea ce înseamnă acordarea altor termene de judecată, lungi și foarte lungi și, în unele cazuri și readministrarea probelor.

600 DE DOSARE/AN ÎN PRONUNȚARE

Un număr mare de dosare pe ședința de judecată înseamnă o probabilitate la fel de mare ca un judecător să greșească. Așa că termenul rezonabil prevăzut de art.6 CEDO și care are corespondență în art.6 Cod procedură civilă și art.8 Cod procedură penală, va rămâne un vis.

Când România va fi condamnată la CEDO pentru nerespectarea prevederilor sus menționate, să știți pe cine să învinovățiți.

Dar toate acestea nu contează. Important e doar că suntem cei „cu salarii și pensii nesimțite” și că „nu răspundem în fața legii” (o altă frază iresponsabilă, lansată de cei care nu cunosc LEGEA, dar care își doresc ca Justiția să fie îngropată definitiv).

Vă îndemn să faceți un exercițiu simplu: lunar, eu scot în pronunțare, în medie, 50 de dosare. 50 de dosare x 12 luni = 600 dosare/an, în pronunțare. Un an are 365/366 de zile.  Concluzia… o trageți singuri.

Degeaba soluționez un dosar la primul termen de judecată, dacă, din lipsa timpului, ajung să îl motivez peste un an…este rău pentru justițiabil, este rău pentru mine, ca profesionist!

Credeți că interesează? Nu, interesează doar că avem „salarii și pensii nesimțite” și faptul că „nu răspundem în fața legii”.

Și tocmai pentru că suntem puțini, din ce în ce mai puțini, organizarea de concursuri de primire în magistratură nu ne va salva, nu vă va salva.

CUI PRODEST?

La ultimul concurs organizat în luna martie, numărul final al candidaților declarați admiși a fost de doar 56, din totalul celor 282 care au participat. Adică, un procent de doar 19,85%.

Căutăm vinovați? Deja alergăm contra timpului. Au fost concursuri de promovare la instanțele ierarhic superioare unde s-a picat cu media de 9,50…deci despre ce vorbim?!

Cum spuneam: mulți chemați, puțini aleși. Și dacă am presupune că ar fi fost ocupate toate cele 282 de locuri, acestea nu au cum să garanteze justițiabililor respectarea art.6 CEDO pentru că cei declarați admiși nu pot fi numiți direct la tribunale, curți de apel și/sau la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Revenind la întrebarea inițială, Cui prodest toată această situație? Răspunsul este unul singur: celor care își doresc ca în România să nu mai fie judecători sau ca aceștia să fie reduși la tăcere. Și pentru asta, credeți-mă, „ei” nu vor da înapoi.

Sper să nu mai apuc vremurile când justiția se făcea de asesorii numiți „de partid” sau când conducători de instanțe erau numiți din rândul „propagandiștilor”.

Vin din vremea când ni se spunea că, dacă nu ne convine, ar fi bine să plecăm pentru că sunt mulți cei care vor să ne ia locul! În timpul protestului din 2009, ni s-a spus că aveau pregătiți „oamenii de tip nou” care să ne ia locul.

Suntem siguri că vrem să ne reîntoarcem la vremurile de demult apuse? Grijă mare la ce ne dorim… pentru că deja prea puține drepturi ne mai aparțin.

Asistăm, din păcate, la îngroparea Justiției, la îngroparea acestui popor și totul este făcut „de clovnii” care sunt aplaudați la scenă deschisă de poporul aflat în groapă și peste care se mai pune câte un pumn cu pământ.

Bulgărele s-a pornit. Și el va spulbera totul. Adică, inclusiv, pe Justițiabili… Magistratura moare, dar nu se predă. Nu încă…

Mădălina Afrăsinie este judecător la Tribunalul București.