Marea Revenire sau Marea Resetare?Aceasta-i întrebarea!

Omenirea se află la o răscruce: să investească în redresarea economică și socială, cu alte cuvinte să asistăm la o Mare Revenire sau să își asume curajul de a reseta sistemele publice și private și a trece la o reformă economico-socială mondială.

Personal, consider că singura șansă pentru un viitor sustenabil este reforma sistemelor actuale, dar sunt destul de sceptic că acest lucru va fi posibil într-un orizont de timp scurt. Deși toată lumea vede slăbiciunile lumii de azi, măsurile care se iau sunt pentru redresare, pentru revenirea la momentul anterior Covid-19 și nu pentru un nou început, un nou sistem global, o nouă ordine mondială orientată spre viitor.

Criza generată de pandemia de Covid-19 are un impact deosebit asupra vieții noastre, asupra sănătății publice, asupra politicilor publice, a principiilor morale care ne conduc, asupra modului în care gestionăm amenințările simetrice și asimetrice și nu în ultimul rând asupra economiei. Această criză are două elemente care se conexează: primul se referă la impactul direct asupra sănătății noastre și a modului în care ne schimbă viața, iar cel de-al doilea la impactul economic național, regional, global.

„Trebuie să decarbonizăm economia în fereastra scurtă care rămâne în continuare și să ne aducem din nou gândirea și comportamentul în armonie cu natura ”-Klaus Schwab, fondator și președinte executiv al Forumului Economic Mondial

VULNERABILITATEA SISTEMICĂ, REALITATEA ANULUI 2020

Anul 2020 arată întregii omeniri cât de vulnerabile sunt sistemele construite în ultimii 30-40 de ani, cât de fragile sunt economiile, sistemele publice de sănătate, educație, infrastructură, care sunt riscurile externalizării producției de bunuri de importanță vitală, dar și inutilitatea unor politici economice care s-au axat pe consolidarea ofertei mondiale și au neglijat politicile sociale și de mediu, diminuând cererea agregată.

Practic criza Covid-19 a spart o bulă a euforiei înșelătoare în care am fost introduși în ultimii zeci de ani.

În câteva luni am văzut cu toții cât de „fragil” este sistemul bancar mondial care, în mod paradoxal, a fost primul ce a dat semne de scurt-circuit de lichiditate. A fost nevoie, în acest an, de peste 10 mii de miliarde de dolari la nivel global ca sistemul să își revină, dar costurile sunt mult mai mari decât atât, peste 70 de bănci centrale fiind nevoite să dea lichiditate în piață cu dobânzi negative. Este ciudat să vezi că, la 10 ani de la anterioara criză, după ce au fost pompate zeci de miliarde de dolari în sistemul bancar internațional, acesta se gripează instant la primul șoc. Este evident că ceva nu funcționează, ar fi mult de explicat, dar în principiu disfuncțiile vin de la politicile monetare care s-au rupt efectiv de principiile de bază. Iar această rupere a început în anul 2008 și nu s-a sfârșit până astăzi ci, din contră, s-a adâncit și a accelerat iminenta prăbușire.

„Urmează un deceniu de criză economică. Recesiunea va fi fără precedent” Nouriel Roubini

CRIZA SANITARĂ GESTIONATĂ DE SISTEMELE PUBLICE

Criza sanitară este gestionată, peste tot în lume, de sistemele publice de sănătate, sisteme care însă au fost subfinanțate și neglijate în ultimii 20-30 de ani, accentul politicilor economice și a politicilor fiscal-bugetare fiind pus pe sistemele private de sănătate. Paradoxal, miile de miliarde investite în aceste sisteme private de sănătate au fost egale cu zero în fața unei crize sanitare. Tot paradoxal este că cercetarea privată care, în vremuri de pace ajunsese la un vârf în zonele de cercetare moleculară, fiind capabilă să replice celule sau ființe, nu este în stare, de peste 9 luni să găsească răspuns și un antidot la virusul Sars-Cov-2. Ceva nu e în regulă, este evident, dar să întorci lucrurile la perioada anterioară apariției virusului nu ar rezolva nimic, din punct de vedere sistemic.

În economie, observăm o decuplare masivă a economiei virtuale de cea fizică, tangibilă. Bursele sunt peste nivelul anterior pandemiei, în timp ce economiile înregistrează valori negative abrupte. Nu mai este o tendință, tendința de decuplare a existat permanent încă din anul 2010, acum este o certitudine. Bursele nu mai sunt astăzi oglinda fidelă a economiei tangibile, ci fac parte dintr-o lume separată și ruptă de realitatea economică. Nivelul investițiilor este mult mai mic decât a fost la începutul anului, iar nivelul investițiilor la începutul anului în raport cu lichiditatea și economiile disponibile era la cel mai mic nivel din istorie. Practic, criza economică era inerentă.

TEAMA VA DISTRUGE VIITORUL ACESTEI LUMI

Alegerea nu poate fi una de întoarcere la trecut. Ar fi echivalentul supraviețuirii hazardate, vulnerabilității la fiecare șoc.

În mod normal ar trebui să ne îndreptăm spre o resetare.

Dar, la acest moment, în afara unor intenții exprimate la Forumul Economic Mondial din acest an, nu avem nici un semnal, nici o măsură că lucrurile se îndreaptă spre o reformă reală a sistemelor. Planurile prezentate atât în Uniunea Europeană, cât și în Statele Unite ale Americii, pun accent mai mare pe redresare decât pe reziliență.

Mai punctez un aspect: toate măsurile de salvare a economiilor publice și private la nivel mondial se bazează pe supraîndatorare. Se refuză un moment zero al planetei. Supraîndatorarea va genera o nouă criză a datoriilor suverane, falimente și șomaj. Parcă suntem orbi alergând după prosperitatea trecută amanetându-ne viitorul.

Teama va distruge viitorul acestei lumi. Panica va consolida distrugerea.

„Din perspectiva FMI, am observat o injecție masivă de stimulente fiscale pentru a ajuta țările să facă față acestei crize și pentru a schimba angrenajele pentru revenirea creșterii. Este extrem de important ca această creștere să conducă la o lume mai verde, mai inteligentă și mai dreaptă în viitor… Așadar, acum este momentul să intensificăm și să folosim toată puterea pe care o avem – pentru a întoarce pagina. Acesta este momentul pentru a decide că istoria va retine acest episod ca Marea Resetare și nu ca Marea Redresare.”-Kristalina Georgieva – director Fondul Monetar Internațional