Marele impas al Franței

Sistemul pervers de vot din Franța a făcut ieri ca alianța situată pe primul loc, cu 36,18% din voturi să obțină mai puțini deputați decât cele situate pe locurile 2 și 3 (cu 25,18% și 21,24%). Da, auziți bine, alianța lui Macron, cu 21% din voturi are cu vreo 10 deputați mai mult decât partidul lui Bardella-Le Pen, cu 36%.

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Astfel, „făcând baraj împotriva extremei drepte” (RN), francezii au adus extrema stângă (NFP) pe primul loc în parlament.

Între cele două tururi de scrutin RN a crescut de fapt vreo 3% și NFP a scăzut cu vreo 3%.

RN e, cum spuneam, un partid național-socialist. Face totuși eforturi să devină mai centrist și are un lider tânăr, Jordan Bardella. Nu a îndemnat niciodată la violență și nu a comis violențe.

LFI, principala forță a alianței de extrema stângă, adusă prin acest „baraj” pe locul întâi, e condusă de un demagog troțkist bătrân, Jean-Luc Mélenchon. Extrema stângă încurajează toate formele de fărădelege: imigrația ilegală, vandalismul juvenil, atacuri împotriva proprietății, squatări de imobile. În campanie, au initimidat adesea candidații rivali, le-au vandalizat sediile etc.

Macron nu îi poate acorda guvernarea lui Mélenchon, care ieri seară declama tirade glorioase. Ce poate face e să încerce să rupă alianța NFP, în care oricum sunt tensiuni, și să creeze o majoritate cu partea oarecum mai rezonabilă a acesteia, vechii socialiști (din rândul cărora provine și el) și ecologiștii. Mai are însă nevoie și de cei 60+ deputați ai LR, dreapta gaullistă.

Totuși, Macron, dezavuat de 60% din electorat, care a votat la extremele stânga și dreapta, nu poate numi un premier din fosta „majoritate prezidențială” (locul 3 ca număr de voturi și 2 ca număr de deputați).

Vor accepta gaulliștii din LR să se erodeze și mai mult susținându-l pe tot mai destestatul Macron și, mai grav chiar, un guvern foarte de stânga?

Vor accepta unele din partidele NFP să sprijine un guvern macronist, când campania lor a fost constant și isteric anti-macronistă (pentru ei Macron e „ultra-liberal”).

Vor accepta Mélenchon, comuniștii și militanții lor violenți să fie ținuți departe de guvernare?

Orice soluție se va impune, Franța va avea un guvern contestat și va traversa mari turbulențe. Nu m-ar mira ca peste un an să se ajungă la o nouă dizolvare a Assemblée Nationale. În opoziție și pe fondul nemulțumirilor crescânde, RN ar putea crește și mai mult. Dacă se va trece la un sistem de vot chiar proporțional într-un singur tur, cum mulți o cer, situația va fi și mai complicată.