MENIUL unui pierde-vară

Iulie înseamnă pentru majoritatea parizienilor plecarea în vacanță. Iulie-august este, pentru alții, perioada în care, dacă nu pleci din Paris, ești sărac. Pentru cei care iubesc cu adevărat acest oraș, înseamnă libertatea de a hoinări prin muzee.

PARISUL, O ARTĂ

Pentru parizienii înțelepți, lunile de vară pot însemna începutul unei perioade de liniște, de calm, de plăcere culturală și cunoaștere intelectuală. O perioadă de 60 de zile în care cei care rămân pe loc, din diverse motive profesionale sau personale, pot profita din plin de expozițiile din muzee, de concertele în aer liber sau pur și simplu de plimbările hai-hui, fără destinație, pe străzile capitalei Franței.

Acest fapt nu doar pentru că vara este momentul cel mai propice pentru expoziții (cele mai multe dintre ele, la final, beneficiază de efectul de admirat în liniște și pace, dincolo de aglomerația primelor zile), ci și pentru că vara parizienii părăsesc capitala. Dintr-un foarte aglomerat oraș, Parisul devine un oraș în care se poate respira, populat doar cu turiști și cu parizienii care nu au plecat în vacanță. Mai puțină lume pe străzi, mai puțină lume în mijloacele de transport în comun, mai puțină lume în muzee, dar și în restaurante sau pe cheiurile Senei.

CUM AR ARĂTA MENIUL UNUI PIERDE-VARĂ ÎN PARIS, ANUL ACESTA?   

Probabil că un bun început ar fi dat de expoziția „Calder-Picasso”, de la Muzeul Picasso, din cartierul Marais (5 rue de Thorigny), un dialog între doi monștri ai creației secolului XX, într-un muzeu care și-a redeschis porțile doar în urmă cu doi ani – și de atunci este mereu plin. Până în 25 august.

Nu foarte departe, spre Sacre Coeur, Muzeul Vieții Romantice, un muzeu mai puțin cunoscut, dar cu atât mai prețios: situat într-un imobil vechi, cu o grădină extrem de frumoasă și de răcoroasă. Muzeul din 16 rue Chaptal găzduiește, până târziu în toamnă, o colecție de 600 de tablouri dedicate saloanelor literare din perioada romantică. Expoziția are un pendant în Petit Palais, lângă podul Alexandru, unde se află o altă colecție de obiecte din perioada 1815-1848.

La Muzeul Orsay (1 rue de la Légion d’Honneur), până-n 22 septembrie, o retrospectivă Berthe Morissot, figură prea puțin cunoscută a impresionismului, dar nu mai puțin valoroasă ca Monnet, Degas sau Renoir.

Nu foarte departe de acesta, la Muzeul Holocaustului/Mémorial du Shoah, o expoziție inedită și deci de neratat – „Piața operelor de artă în timpul Ocupației” (până în 3 noiembrie). Este vorba de acea perioadă în care în Franța bunurile evreilor trimiși în lagăre erau confiscate de administrația franceză, dar este vorba în același timp și de o perioadă de maximă emulație artistică, o „euforie”, cum descriu organizatorii, a traficului de opere de artă.

La Muzeul de Artă Modernă din Paris (12-14 avenue de New York), din păcate doar până în 14 iulie, merită pe deplin admirată opera britanicului Thomas Houseago, un artist născut în 1972 și a cărui creație se inspiră pe larg din opera lui Constantin Brâncuși. Poarta Sărutului, figuri umane înscrise într-un spațiu din care timpul pare să se fi scurs, operele concepute în ghips, bronz sau lemn sunt toate un tribut adus creației brâncușiene. Surprinzător, deci, la doi pași de Turnul Eiffel.

ROMÂNIA LA LOUVRE

Nu în ultimul rând, până nu este prea târziu, am putea spune, ultimele respirări ale Sezonului România-Franța, ultimele evenimente majore având în prim plan arta românească în toate formele ei, în muzee sau locuri celebre și emblematice ale Franței. Astfel, inedit și unic este evenimentul care a constituit de departe „mândria” acestui Sezon cultural care se va încheia oficial în 14 iulie, în România, expoziția de broderii de tradiție bizantină în România, de la Louvre. De la drapelul lui Ștefan cel Mare la țesăturile care acopereau mormintele regale, de la panoplia sacerdotală a marilor prelați ai Bizanțului la manuscrisele Sfântului Dionisie Aeropagul – aduse de la Putna, în același timp cu bijuteriile reginei Maria, cu un avion militar. Un moment emoționant, până în 29 iulie.

În Jardin de Luxembourg, un alt moment unic este reprezentat de prezența unei statui realizate de sculptorul clujean Erno Bartha, „Zgârâie-Nori”. Pentru prima oară în ultimii 12 ani, și cu ocazia Președinției României la Consiliul Uniunii europene, Senatul francez a acceptat cererea Institutului Cultural Român de la Paris, de a amplasa o operă creată din fân organic în faimosul parc al sculpturilor cu reginele Franței. Simbol al infinitului, al autodepășirii personale și al unității europene, „Zgârie-nori” este o sculptură înaltă de 7 metri.

În afara Parisului, la Reims, pentru cei care au o zi în plus, bijuteriile reginei Maria la Palatul Tau. Parisul rămâne, cum spuneam, o artă.