Moguli buni versus moguli răi

Unul dintre marile scoop-uri planetare*:  Twitter intră în portofoliul lui Elon Musk.

• Tuneluri Hezbollah ascunse sub un magazin de haine
• Radu Oprea: Oana Gheorghiu a introdus pe sub radar în ședința de guvern lista exploratorie a companiilor ce ar putea fi listate la bursă
• Promisiunea lui Macron: Nu voi mai face politică, după plecarea de la Elysee
• AUR a readus în Parlament un nume pe care sistemul a încercat să-l scoată din memoria românilor: Mircea Eliade
• Ce a transmis, de fapt, Ilie Bolojan în discursul de azi

În mod oarecum surprinzător pentru mine, toată stânga condamnă. Abia acum, chipurile, se realizează ce pericol devine oligopolul digital.

Am tot spus asta în ultimii ani, mai ales în timpul pandemiei, printre multe priviri dezaprobatoare, devenind un pic suspect.

Bineînțeles, după anunț, pe rețele a început canonada. Se departajează deja net, supermogulii, în două clase: cei răi, ca Musk sau cei buni, ca Gates. Chestie tot ideologică, de polarizare antagonică.

Omenirea e în pragul unui 50/50 ireconciliabil pe aproape orice subiect. Susținerea este încărcată de mult dramatism, acest dramatism de sfârșit de lume.

Eu nu iubesc deloc oligopolurile. Nici concentrarea de Putere.

Mă lasă rece numele, etichetele și motivele invocate pe scenă. În schimb, sunt fan al capitalismului liberal. Cum să fac?

*Mulți văd și înțeleg că Războiul din Ucraina, Pandemia (intenționat sau nu), experimentul Shanghai, victoria fără sclipire a lui Macron (bine că a fost, totuși!), Twitter-ul la Musk, etc., etc. sunt simptomele unei viitoare rupturi epic-apocaliptice în ordinea de azi a lucrurilor, sub impactul tehnologiei. O lume cu toți atomii încordați la maxim se pregătește să schimbe cu furie direcția. Salt uriaș sau cădere în gol? Experiența istorică pare a da dreptate dialecticii, progresului continuu. Dar între timp, rămâne tranziția, niciodată senină, niciodată liniștită, după cum se vede.