Negocierile de pace între SUA și Iran încep sâmbătă la Islamabad. Delegațiile nu se vor întâlni față în față

Vicepreședintele american JD Vance a prevenit Iranul vineri în legătură cu orice tentativă de „a se juca” cu Washingtonul, declarând însă că speră în „negocieri pozitive” în Pakistan. Totuși, Pakistanul își propune un obiectiv modest pentru summitul SUA-Iran: un acord care să permită continuarea negocierilor.

• Sondaj Avangarde. 56,4% dintre români agreează ideea alegerilor anticipate
• In the same week that Poland signed 29 defense contracts with its own national industry, Romania signed with a single German supplier and rejected the only project manufactured domestically
• Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”
• Copiii României: Aproape 20% nu merg la școală, 25% se simt „frecvent triști” și 56% suferă de oboseală
• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA

„Așa cum a spus președintele Statelor Unite, dacă iranienii sunt pregătiți să negocieze de bună-credință, noi suntem absolut dispuși să le întindem mâna”, a afirmat Vance, înainte de a se îmbarca la bordul avionului Air Force Two care îl va duce spre Pakistan, unde sunt prevăzute negocierile.

Însă, „dacă vor încerca să se joace cu noi, vor vedea că echipa noastră de negociere nu se va arăta foarte receptivă”, a adăugat vicepreședintele american. „Vom încerca, așadar, să purtăm negocieri pozitive”, a mai afirmat el.

Încetarea focului dintre SUA și Iran a intrat vineri în a treia zi, însă este pusă în pericol de atacurile israeliene care au ucis peste 300 de persoane în Liban miercuri.

În plus, divergențele dintre cele doua părți rămân uriașe. Propunerea americană se concentrează pe uraniul îmbogățit al Iranului, rachetele balistice, o relaxare a sancțiunilor și redeschiderea Strâmtorii Ormuz. În ce privește planul iranian, acesta prevede controlul strâmtorii, cu o taxă pentru navele care o traversează, încetarea operațiunilor militare în întreaga regiune și ridicarea sancțiunilor.

Având în vedere că diferențele esențiale dintre pozițiile Iranului și ale Statelor Unite par să rămână neschimbate, Pakistanul urmărește ceea ce oficialii descriu ca fiind un rezultat realist – chiar dacă modest – al negocierilor dintre cele două națiuni aflate în conflict, care urmează să înceapă sâmbătă la Islamabad.

Obiectivul: să determine negociatorii americani și iranieni să găsească suficiente puncte comune pentru a continua discuțiile.

Vineri, vicepreședintele SUA, JD Vance, a plecat de la Washington spre Islamabad, unde va conduce delegația americană, din care vor face parte și negociatorul-șef al președintelui Donald Trump, Steve Witkoff, și ginerele acestuia, Jared Kushner. Deși Iranul nu a confirmat oficial cine vor fi reprezentanții săi la negocieri, se așteaptă ca ministrul de externe Abbas Araghchi și președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, să conducă delegația de la Teheran.

Discuțiile de la Islamabad au loc la câteva zile după ce SUA și Iranul au convenit asupra unui armistițiu de două săptămâni, mediat de Pakistan, și se vor desfășura exact la șase săptămâni după ce SUA și Israelul au declanșat războiul împotriva Iranului prin asasinarea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, în 28 februarie.

Experții și sursele apropiate eforturilor de mediere au declarat că există puține șanse ca sâmbătă să se ajungă la un acord major. Dar, stabilind un obiectiv mai realist – un acord la Islamabad pentru continuarea negocierilor mai aprofundate menite să găsească un acord de pace durabil – Pakistanul speră că poate contribui la consolidarea unei armistiții care a dus la un suspin colectiv de ușurare la nivel global.

„Pakistanul a reușit să-i aducă împreună. I-am convins să se așeze la masa negocierilor. Acum depinde de părți să decidă dacă sunt dispuse să facă sacrificiile necesare pentru a ajunge la o soluție finală”, a declarat Zamir Akram, fostul ambasador al Pakistanului la Națiunile Unite, pentru Al Jazeera.

Acum, a adăugat el, se va urmări încheierea unui acord care să permită Statelor Unite și Iranului să continue dialogul.

Negociatorii nu se întâlnesc

Delegațiile SUA și Iranului vor ateriza la baza aeriană Nur Khan, situată în afara orașului Islamabad, și vor fi apoi conduse la Hotelul Serena, unde vor fi cazate și unde vor avea loc discuțiile, arată Al Jazeera.

Deși cele două echipe vor fi cazate în același hotel, ele nu se vor întâlni față în față pentru negocieri, au declarat oficialii. În schimb, ele vor sta în două camere separate, iar oficialii pakistanezi vor face naveta între ele pentru a transmite mesaje.

În jargonul diplomatic, astfel de negocieri sunt cunoscute sub denumirea de „discuții de proximitate”.

Experiența Pakistanului cu un astfel de dialog nu este una nouă. În 1988, Islamabadul a participat la negocierile Acordurilor de la Geneva privind retragerea sovietică din Afganistan, unde discuțiile indirecte mediate de ONU între Pakistan și Afganistan au dus la un acord istoric.

Akram, care a reprezentat Pakistanul la ONU în Geneva între 2008 și 2015, a afirmat că această istorie este relevantă.

„Discuțiile de proximitate au mai fost folosite și înainte. Pakistanul însuși a participat la una la Geneva în 1988 cu privire la problema afgană”, a declarat el pentru Al Jazeera. „Dacă părțile nu ar avea încredere în Pakistan, nu ar fi aici. Criteriul de succes ar trebui să fie un acord de a continua acest proces în căutarea unei soluții. Acest lucru nu se va întâmpla în câteva zile.”

Jared Kushner este unul dintre negociatorii mericani

Crearea unui impuls diplomatic

În zilele dintre anunțarea încetării focului din 7 aprilie și sosirea delegațiilor la Islamabad, liderii mondiali s-au mișcat rapid pentru a-și exprima sprijinul.

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a salutat încetarea focului și și-a exprimat aprecierea pentru rolul Pakistanului. Kazahstanul, România și Regatul Unit au emis, de asemenea, declarații prin care au susținut medierea Islamabadului.

Președintele francez Emmanuel Macron l-a sunat pe prim-ministrul Shehbaz Sharif pentru a-l felicita, în timp ce președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a vorbit, de asemenea, cu liderul pakistanez.

Analiștii spun că aceste apeluri nu au fost doar expresii de bunăvoință, ci semnale de sprijin internațional, menite să consolideze poziția Pakistanului în a-i împinge atât Washingtonul, cât și Teheranul să obțină rezultate.

Sharif a discutat cu opt lideri mondiali, printre care emirul Qatarului, președinții Franței și Turciei, prim-miniștrii Italiei și Libanului, regele Bahrainului și cancelarii Germaniei și Austriei.

Ministrul de externe Ishaq Dar, care este și viceprim-ministru, a avut contacte cu peste o duzină de omologi în ultimele două zile și a avut o întâlnire față în față cu ambasadorul Chinei la Islamabad.

În total, conducerea Pakistanului a inițiat sau a primit peste 25 de contacte diplomatice în aproximativ 48 de ore.

Salma Malik, profesoară de studii strategice la Universitatea Quaid-i-Azam, a afirmat că amploarea implicării reflectă încrederea în rolul Pakistanului.

„Cele două părți principale au demonstrat încredere în capacitatea Pakistanului de a acționa ca un intermediar neutru; acesta este primul și cel mai important test decisiv pentru orice țară mediatoare, iar Pakistanul l-a trecut cu succes”, a declarat ea pentru postul de televiziune.

Problema Libanului

Cea mai iminentă amenințare la adresa discuțiilor de sâmbătă se află în afara sălii de negocieri.

Iranul a prezentat atacurile israeliene asupra Libanului drept o provocare directă la adresa armistițiului. Președintele iranian Masoud Pezeshkian, care a vorbit cu Sharif la începutul acestei săptămâni, a avertizat că atacurile continue vor face negocierile fără sens.

Masoud Pezeshkian

La câteva ore după anunțarea armistițiului, Israelul a lansat cel mai amplu bombardament asupra Libanului de la începutul conflictului, ucigând peste 300 de persoane în Beirut și sudul Libanului într-o singură zi.

Ministrul de externe Abbas Araghchi a declarat că Teheranul ar putea renunța complet la armistițiu dacă atacurile vor continua.

Sharif, într-o convorbire telefonică cu prim-ministrul libanez Nawaf Salam din 9 aprilie, a condamnat cu fermitate acțiunile Israelului.

Rămâne controversat dacă Libanul este inclus în armistițiu. Pakistanul a susținut că armistițiul se extinde asupra întregii regiuni, inclusiv asupra Libanului, așa cum reiese din declarația lui Sharif de la începutul acestei săptămâni.

Washingtonul are o opinie diferită. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat la Budapesta că Libanul nu este inclus în termenii armistițiului, o poziție susținută și de președintele Donald Trump și de Casa Albă.

Seema Baloch, o fostă trimisă diplomatică pakistaneză, a afirmat că problema depinde în ultimă instanță de Washington.

„Libanul este esențial și Israelul îl va folosi pentru a juca rolul de spoiler”, a declarat ea pentru Al Jazeera. „Acum este decizia SUA dacă va permite Israelului, care nu se află la masa negocierilor, să joace acest rol.”

Există, totuși, semne pentru o dezescaladare limitată.

Acum câteva zile, Joseph Aoun rostea acest discurs în Parlamentul libanez.

Poate şi pentru că a fost ani de zile Comandant al armatei de sud, aflată la granița cu Israelul, ştia, cu anticipație, că țara sa nu are cum să câştige un război. Nu cu IDF .

„Poate că într-adevăr Israelul vrea să facă sudul nostru o nouă Gaza. Dar este responsbilitatea noastră să nu lăsăm ca asta să se întâmple.

Când spun că trebuie să negociem, sunt întrebat Ce poate obține diplomația? Atunci vă întreb eu: Ce ați obținut cu războiul?

Sunt peste 1400 de morți, 4000 de răniți (n.m. între timp cifrele au crescut), mii de case distruse, peste un milion două sute de mii de oameni care şi-au lăsat locuințele şi trăiesc în condiții cumplite.

Nu, negociere nu înseamnă nici concesii, nici capitulare.”

Aoun ştie că organizația teroristă Hezbollah, legitimată chiar prin statut parlamentar, e mai puternică decât armata regulată libaneză şi că nu poate fi dezarmată. La fel cum ştie că teroriştii Hezbollah pun interesele Iranului înaintea celor libaneze naționale.

Acestei lucidități de real politik Benjamin Netanyahu i-a răspuns prin ordinul dat Cabinetului său de a începe negocierile de pace cu Beirutul.

În 2017, ca general şi comandant, Joseph Aoun a condus o operațiune militară de succes împotriva militanților ISIS și Jabhat al-Nusra la granița de nord-est cu Siria, câștigându-și popularitatea la nivel național și respectul internațional.

Este considerat o figură discretă și apolitică, ceea ce l-a ajutat să câștige încrederea întregului spectru politic libanez, marcat de diviziuni.

În timpul colapsului economic libanez din perioada 2019-2024, Aoun a condus armata în ciuda lipsei acute de fonduri, avertizând în 2021 că soldații sufereau de foame. De asemenea, el a menținut armata în mare parte neutră în timpul conflictului de 14 luni dintre Hezbollah și Israel (2023-2024).

Este licențiat în ştiințe politice şi ştiințe militare.

Este unul dintre marile spirite ale păcii la ora actuală în Orientul Mijlociu, chiar dacă lasă scena şi luminile altora.

Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a declarat joi că Israelul este gata să înceapă negocieri directe cu Libanul „cât mai curând posibil”, concentrându-se pe dezarmarea Hezbollahului și ajungerea la un acord de pace.

Anunțul a urmat presiunilor din partea SUA. Trump a declarat pentru NBC că i-a cerut lui Netanyahu să „o ia mai ușor” în privința Libanului.

Cu toate acestea, Netanyahu a precizat clar că nu există încetare a focului în Liban, afirmând că Israelul va continua să lovească Hezbollah chiar și pe parcursul discuțiilor.

Salman Bashir, fost secretar de stat pakistanez, a declarat că Libanul rămâne în sfera de aplicare a încetării focului.

„Libanul face parte din încetarea focului, așa cum s-a menționat în declarația prim-ministrului”, a declarat el pentru Al Jazeera. „Israelienii ar putea fi înclinați să mențină presiunea asupra Libanului, dar nu pentru mult timp dacă SUA dorește cu adevărat încetarea ostilităților, așa cum se pare.”

Piedici

Dincolo de Liban, rămân mai multe alte obstacole.

Se așteaptă ca Washingtonul să insiste pentru restricții verificabile asupra programului nuclear al Iranului, inclusiv limite privind îmbogățirea uraniului și eliminarea materialelor stocate.

La rândul său, Teheranul solicită ridicarea completă a sancțiunilor, recunoașterea oficială a dreptului său de a îmbogăți uraniu și despăgubiri pentru pagubele suferite în timpul războiului.

Strâmtoarea Ormuz, prin care trece aproximativ o cincime din rezervele mondiale de petrol și gaze în timp de pace, rămâne un punct-cheie de presiune, Iranul păstrându-și capacitatea de a perturba traficul maritim.

Bashir a declarat că ar putea exista progrese în privința unora dintre aceste chestiuni.

„S-ar putea deschide o fereastră de oportunitate în ceea ce privește Strâmtoarea Ormuz, aflată sub control iranian. Iranul nu va renunța la dreptul la îmbogățirea uraniului. Cel puțin, ar trebui să existe o prelungire a termenului limită al armistițiului”, a declarat el.

Muhammad Shoaib, profesor de relații internaționale la Islamabad, a afirmat că progresul va depinde de evoluția chestiunilor esențiale: „Faptul că ambele părți sunt de acord cu necesitatea de a continua sau chiar de a prelungi armistițiul, în timp ce, în principiu, sunt de acord cu privire la puncte cruciale precum Strâmtoarea Hormuz, dreptul Iranului la îmbogățire și respectarea suveranității, va sugera că prima rundă este semnificativă și de succes”.

Atmosfera regională a fost, de asemenea, influențată de retorica aspră a unor vecini ai Iranului din Golf.

Emiratele Arabe Unite, care s-au confruntat cu sute de atacuri cu rachete și drone în timpul conflictului, s-au numărat printre cele mai vocale.

Ambasadorul său la Washington a scris în The Wall Street Journal că un simplu armistițiu nu ar fi suficient și a solicitat un rezultat cuprinzător care să abordeze „întreaga gamă de amenințări” din partea Iranului.

Între timp, Bahrain a prezentat o rezoluție a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite pe 7 aprilie, prin care se solicita redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Măsura a primit 11 voturi pentru, dar a fost vetată de Rusia și China, Pakistanul și Columbia abținându-se.

Nu se așteaptă ca Arabia Saudită, Turcia și Egiptul să aibă o prezență oficială la discuții, în ciuda implicării lor strânse în diplomația premergătoare negocierilor. Cele patru țări au organizat întâlniri la Riad și, ulterior, la Islamabad, cu scopul de a asigura o pauză în ostilități.

Israelul, parte la conflict, nu va fi reprezentat nici el. Pakistanul, la fel ca majoritatea țărilor cu populație majoritar musulmană, nu recunoaște Israelul și nu are relații diplomatice cu acesta.

O ușoară detensionare

Există, totuși, semne timide de detensionare a situației înaintea discuțiilor de sâmbătă.

Vineri, la plecarea din Washington, Vance a declarat că echipa americană „așteaptă cu nerăbdare negocierile”. El a mai spus că Trump a dat echipei americane „niște linii directoare destul de clare”.

La începutul acestei săptămâni, ministrul de externe al Arabiei Saudite a vorbit cu omologul său iranian pentru prima dată de la începutul războiului.

Iar Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului a declarat pe 8 aprilie că discuțiile ar putea continua până la 15 zile, sugerând disponibilitatea pentru un proces prelungit.

Akram, fostul trimis, a spus că criteriul de succes este clar. „Ceea ce trebuie să convină este că vor găsi o soluție, iar acest lucru în sine ar fi un pas în direcția bună”. „Găsirea unei soluții pe termen lung va dura. Nu se va întâmpla în câteva zile.”

Malik a spus că așteptările Pakistanului rămân modeste. „Ceea ce așteaptă Pakistanul este o pauză, o oportunitate pentru pace. Nu se așteaptă la nimic grandios. Este o dorință modestă, dar realizarea ei va fi foarte dificilă”, a declarat ea pentru Al Jazeera.