Netanyahu a câștigat alegerile, nu și majoritatea în Knesset

Sondajele principalelor posturi de televiziune din Israel arătau că nici Bibi Netanyahu, cum nici oponenții lui, nu au ajuns la o majoritate parlamentară. Nici numărarea voturilor nu arată o altă perspectivă!

Alegătorii dau semne de oboseală!

Participarea la vot a fost de 67,2%, înregistrând o scădere de 4,3% de la alegerile din martie anul trecut, când prezența a fost de 71,5%, fiind și cea mai redusă dintre cele patru alegeri din ultimii doi ani. Parlamentul israelian (Knesset) numără 120 de reprezentanți, astfel că majoritatea înseamnă un minim de 61 de mandate.

Partidul Likud al lui Netanyahu a depășit cu mult restul partidelor (cu 30 de mandate câștigate), dar rămâne mult sub majoritatea parlamentară, la care nu poate ajunge decât într-o coaliție.

Blocul de dreapta care l-a menținut pe Bibi Netanyahu la putere în ultimii 12 ani, a împărțit electoratul și partidele mai puțin pe baze ideologice, cât mai degrabă pe baza atitudinii lor față de Netanyahu însuși. Dacă stânga îl numește „crime minister”, dreapta îl consideră „King Bibi”.

Cum nici Netanyahu și nici oponenții săi nu au putut câștiga majoritatea la cele trei alegeri precedente, în 2019 și 2020, Bibi Netanyahu a rămas la putere, mai întâi ca prim-ministru interimar, și apoi la conducerea unui guvern de uniune destul de șubred, alături de unul din cei mai înverșunați critici ai săi: Benny Gantz.

Prăbușirea lui Benny Gantz

Alegerile de acum s-au desfășurat pe un fundal de blocaj politic cvasi-total, cabinetul condus de premierul Netanyahu (sprijinit de Gantz) fiind incapabil de a genera un buget de stat timp de doi ani, cum la fel de incapabil a fost și să numească funcționari de stat pentru ministerele justiției și finanțelor.

Partidul lui Benny Gantz, Kahol Lavan (Albastru-Alb), nu obține acum decât 8 mandate în viitorul Knesset, nemaireprezentând propriu-zis nici un pericol pentru Bibi Netanyahu.

Căderea lui Gantz este de departe cel mai spectaculos eveniment din ultima perioadă, fiind indisolubil legată de jocul politic al premierului Netanyahu cu care a acceptat în urma ultimelor alegeri să conducă „prin rotație” executivul. Iată că „rotația” nu va mai avea loc.

„Începând de mâine, voi face totul pentru a uni blocul schimbării. Și dacă, Doamne ferește, vom ajunge și la a cincea alegere, voi sta ca un zid pentru a păstra democrația, statul de drept și securitatea”, a spus Gantz. Numai că, între timp, Yair Lapid a devenit noua față a „alternativei” împotriva lui Netanyahu.

Blocul lui Netanyahu are nevoie de „dezertori”?

Netanyahu, deocamdată, se vede câștigător, deși blocul pe care-l conduce se află într-o relativă egalitate cu oponenții săi. În discursul său din urma alegerilor, premierul în exercițiu a mulțumit susținătorilor pentru „marea realizare”, subliniind că „cetățenii israelieni sunt de dreapta și vor un guvern de dreapta puternic și stabil care să protejeze economia și securitatea Israelului”.

Noutatea alegerilor o reprezintă faptul că Netanyahu l-a invitat pe Itamar Ben Gvir, un politician extremist cu rădăcini în mișcarea kahanistă, interzisă, să se alăture coaliției sale. Partidul Kach a fost interzis și catalogat drept grup terorist în 1994, după ce unul dintre liderii săi a masacrat credincioșii palestinieni într-o moschee din Cisiordania.

Doi dintre principalii contracandidați ai lui Netanyahu, Gideon Sa’ar și Naftali Bennett, sunt tot de dreapta, și au fost colaboratori ai prim-ministrului. Niciunul nu pare să fie deocamdată în măsură să încerce să formeze un guvern.

Pe măsură ce se desfășura numărarea voturilor, soarta lui Bibi Netanyahu se modifica dramatic. Dacă inițial părea că premierul nu va avea o majoritate, țara fiind condamnată să se zbată în blocaj politic, când numătoarea a ajuns la jumătate din voturile exprimate, procentele arătau nu doar că Netanyahu a încheiat alegerile pe primul loc, ci și că, indiferent de ce transmitea întreaga presă mondială, anume că va fi nevoit să-și caute „dezertori” de la alte partide, de fapt, Bibi își adjudecase și majoritatea din Knesset!

Netanyahu și aliații săi (adică Likud, Shas, Tora Unită și Partidul Sionist Religios), împreună cu Partidul Yamina al lui Naftali Bennett (probabil 7 mandate), au urcat până la 65 de mandate (ceea ce ar fi reprezentat o majoritate solidă), pe măsură ce numărarea continua, avantajul dreptei devenea însă tot mai subțire.

Coaliția lui Bibi Netanyahu a ajuns, astfel, la 63 de mandate la cca. 64% din voturile numărate, apoi la 61 de mandate pe la 70% din voturi, câștigând încă un mandat când s-au centralizat 78% din voturi, pe urmă scăzând la 59 de mandate când numărătoarea a ajuns la 87%. Cu alte cuvinte, pierzând majoritatea. Iar de aici, coaliția anti-Netanyahu se putea credita cu 61 de mandate în Knesset, altfel spus, Netanyahu ar fi pierdut tot.

Sa’ar: „Nu voi sta într-un guvern condus de Netanyahu”

„Dacă Noua Speranță nu ar fi fost creată, Netanyahu ar avea deja peste 65 de mandate”, a spus Sa’ar.

Sa’ar, a fost ministru de interne al Likud și a rupt legătura cu Netanyahu din cauza refuzului prim-ministrului de a demisiona după ce a fost acuzat de corupție.

Gideon Sa’ar, șeful partidului Noua Speranță, s-a angajat să nu participe la o coaliție condusă de premierul Benjamin Netanyahu, căruia i se va da probabil prima șansă pentru a forma un guvern.

Yair Lapid reprezintă alternativa

Yair Lapid, liderul centrist al opoziției, al cărui partid – Yesh Atid – ar trebui să câștige între 17 și 18 locuri în Knesset, s-a autodescris ca reprezentând alternativa la o guvernare dominată de „întuneric și rasism”, referirea vizând atât Likud și aliații politici ai partidului, cât și pe liderul partidului, Benjamin Netanyahu.

Liderul opoziției, Yair Lapid, le-a spus susținătorilor partidului său, Yesh Atid, că formațiunea politică pe care o conduce a crescut de la cel de-al patrulea partid ca mărime din Israel, la al doilea.

„În acest moment, Netanyahu nu are 61 de locuri, dar blocul schimbării are. Vom aștepta rezultatele finale, dar așa cum pare, nu va exista un guvern bazat pe voturile rasistilor și homofobilor. Am început să vorbesc cu liderii de partid și vom aștepta rezultatele, dar vom face totul pentru a crea un guvern sănătos în Israel”, a spus Lapid.

Yair Lapid și Yesh Atid s-au desprins de Partidul Albastru și Alb și au intrat în opoziție când Benny Gantz a decis să se alăture guvernului de coaliție al prim-ministrului Benjamin Netanyahu.

Până acum, Naftali Bennett (Yamina), a spus că va refuza să i se alăture lui Yair Lapid, ceea ce sporește considerabil șansele lui Netanyahu. Dar, chiar și cu cele 7 mandate ale lui Bennett, coaliția condusă de Netanyahu se bucură de doar 59 de mandate, în timp ce restul partidelor reușesc să pună laolaltă 61 de mandate, reprezentând majoritatea în Knesset.

Din coaliția anti-Netanyahu nu poate lipsi Avigdor Lieberman (Yisrael Beiteinu). Nici Benny Gantz nu are motive să ezite, mai ales după ce a dus Partidul Albastru Alb de la 33 la 8 mandate în Knesset. Deigur, duelul Gantz – Lapid va fi spectaculos! Nu de alta, dar ambii își doresc poziția de lider în coaliție.

Adversarii lui Netanyahu reprezintă o varietate de partide (stînga, centru, dreapta, Lista Arabă) care nu au prea multe în comun dincolo de animozitatea lor comună față de el. Chiar dacă oponenții ar ajunge să controleze majoritatea locurilor, tot ar fi dificil pentru ei să-și armonizeze diferențele ideologice cu privire la diversele probleme ale țării.

Iar aici este punctul în care Netanyahu ar mai avea o firavă șansă de a mai câștiga! Premierul în exercițiu mai are nevoie de două mandate ca să obțină guvernarea, dar șansele de a mai găsi sprijin în afara propriei coaliții sunt extrem de reduse.

Singura șansă reală o reprezintă partidul lui Mansour Abbas de la Lista Arabă Unită (cu cele 5 mandate obținute) și care ar putea sprijini coaliția, chiar și fără a face efectiv parte din ea. Bibi Netanyahu este însă sprijinit de partide naționaliste, de dreapta, religioase, care ar putea să se opună oricărui sprijin arăbesc. Dar nici chiar cei din partidul lui Bibi, Likud, nu exultă de bucurie la gândul că ar trebui să stea alături de un partid islamist.

În același timp, fără cele 5 mandate ale celor de la UAL, coaliția anti-Netanyahu nu ar deține decât 56 de mandate, așadar insuficiente pentru a guverna.

După ce rezultatele alegerilor rămân definitive, liderii partidelor care au câștigat reprezentare în Knesset îl vor întâlni pe președintele Reuven Rivlin și îi vor spune pe cine sprijină pentru funcția de prim-ministru. Nu mai târziu de 7 aprilie, președintele îi va cere unuia dintre ei să încerce să construiască un guvern, pregătind o perioadă de negocieri pentru formarea coaliției care ar putea dura până la șase săptămâni.

În cazul în care va pierde guvernarea, Netanyahu va trebui să se gândească extrem de serios la procesele de așa-zisă corupție ce i-au fost întocmite tocmai pentru a-l compromite. Dar mai îngrijorătoare dacă soarta lui Netanyahu ar putea deveni soarta Israelului care s-ar vedea o țintă clară pentru ceea ce se cheamă „progresism”.

Adică, „luminoșii” și „ne-rasiștii” câștigători vor aborda o politică de tip Obama și Biden pentru Israel, încurajând migrația, în special cea musulmană, precum și curentele anti-religioase ce scutură deja lumea occidentală, pecetluind propriu-zis soarta țării.