Scriitorul Nicolae Dabija a murit vineri, 12 martie, la câteva zile după ce a fost internat în spital, în urma complicațiilor cauzate de infecţia cu COVID-19.
- Dronele complet autonome au ucis soldați umani pentru prima dată
- Matei Păun, apropiat de Nicușor Dan: Situația țării se va înrăutăți, suntem la un pas de prăpastie
- PSD: Bolojan nu a făcut niciun act de sacrificiu ritualic. Nu este nimic eroic atunci când ești mânat doar de setea de putere
- Stop nicotinei la minori. Campania ZERO COMPROMISURI care schimbă regulile
- PNL nu susține guvernul Tomac. „Această propunere este o formulă de paravan pentru a scuti PSD de răspunderea pe care o are pentru situația în care am ajuns”
Nepotul arhimandritului Serafim Dabija
Informaţia a fost confirmată pentru Deschide.md de purtătoarea de cuvânt a Institutului de Medicină Urgentă din Chişinău, Dorina Arsene.

Foto: inconstantin.ro
Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948 în satul Bişcotari, astăzi Codreni, raionul Cimişlia.
În 1972, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova. În 1975, a debutat cu volumul „Ochiul al treilea”, urmat de cărţile de versuri „Apă neîncepută”, „Zugravul anonim”, „Aripă sub cămaşă”, „Lacrima care vede”, „Oul de piatră”, „Cerul lăuntric”, „Tăceri asurzitoare” ş.a.
În perioada 1989-1991 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești. A continuat să fie deputat în Parlamentul Republicii Moldova în anii 1990-1994 şi 1998-2001.
Dabija a fost nepotul arhimandritului Serafim Dabija, unul din marii duhovnici români, deportat în Gulag în 1947. A cunoscut profund viaţa comunităţilor româneşti din jurul României.
În calitate de redactor-şef al săptămânalului Literatura şi Arta, fondat în 1954 şi editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, a avut un rol important în lupta de renaştere naţională din Republica Moldova. Acest ziar a fost, în anii 1988-1989, cea mai importantă publicaţie care susţinea revenirea limbii române la grafia latină şi decretarea ei ca limbă oficială în RSS Moldovenească.
Revista americană de poezie Cold Mountain Review l-a numit pe Nicolae Dabija unul dintre cei mai de seamă poeţi ai lumii.
Autor a peste 80 de volume de poezii, eseuri şi publicistică (unele traduse şi publicate în SUA, Brazilia, Franţa, Italia, Federaţia Rusă ş.a.), Nicolae Dabija este laureat al unor prestigioase festivaluri internaționale de poezie, precum şi al Premiului Academiei Române.
O voce unică pe ambele maluri ale Prutului
În 9 noiembrie 2019 a fost premiat de Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte ţărani”, la cea de-a XXI-a ediţie a galei premiilor fundaţiei, eveniment organizat în vechea biserică din cătunul Vioreşti, Slătioara.
„A fost o boierie şi anul acesta pentru mine. Să-l aduci aici pe Dabija, care este liderul Basarabiei şi o voce unică pe ambele maluri ale Prutului în favoarea ideii de identitate naţională şi un mare scriitor. Şi un mare gazetar. Are publicaţia Literatura şi Artă care a ţinut trează ideea de identitate naţională şi unitate. După Vieru, e cea mai mare personalitate a culturii basarabene, reprezentativ şi naţional bineînţeles.”, a spus în cadrul evenimentului Dinu Săraru.
Nicolae Dabija: Libertatea are chipul lui Dumnezeu!
Într-un interviu acordat TVR MOLDOVA, în august 2016, Nicolae Dabija considera că, deşi şi-a declarat independenţa faţă de URSS, Basarabia continuă să fie ostatec pactului Molotov-Ribbentrop şi se scufundă în hăul sărăciei şi al deznădejdii.
„Era o stare de spirit incredibilă pentru că exista un entuziasm al întregului popor. De multe ori mă gândesc că cineva parcă ne-a înlocuit poporul. La 31 august 1989, limba română a fost decretată limbă de stat în RM, am trecut la alfabetul latin, după aceea a urmat suveranitatea declarată. Mihail Gorbaciov, noi eram deputaţi în Parlamentul URSS, ne-a apostrofat: Nimeni, niciodată, nu vă va recunoaşte stat independent. Şi iată, totuşi, minunea s-a întâmplat. Ceea ce voia lumea atunci, era libertate. Libertatea are chipul lui Dumnezeu!”, spunea Nicolae Dabija despre mișcare de eliberare națională din Basarabia.
„Îmi aduc aminte de biblie când Moise şi-a purtat poporul 40 de ani prin pustiu. Noi, cred eu, suntem pe drumul cel bun. Noi încă nu am ieşit din pustiu. (… ) Vom fi independenți cu adevărat şi vom avea cu adevărat statalitate atunci când vom face parte integră din statalitatea pierdută, cea din care am fost rupţi la 28 iunie 1940 şi când independenţa noastră se va suprapune cu independenţa popoarelor europene. Iată atunci, cu adevărat, vom fi independenţi, suverani şi liberi.”, mai spunea scriitorul.















































