Nu mai goniți spectatorii din tribune, că moare fotbalul!

Zilele acestea au avut loc două evenimente care vin să confirme degringolada din fotbalul românesc și starea jalnică în care a ajuns acesta.

Citește și: Este al doilea român care a ajuns la această performanță! Cu ce se laudă Cosmin Olăroiu?

Pentru că așa au decis organizatorii

Meciul de Liga 2 UTA – ASU Poli Timișoara nu s-a putut disputa pe stadionul din Arad, care se află încă în construcție. Și atunci organizatorii au optat pentru Șiria, micuța localitate unde s-a născut marele scriitor Ioan Slavici.

Arena s-a dovedit neîncăpătoare, o mare parte dintre suporterii timișoreni nu au avut acces în tribune. În semn de solidaritate cu fanii veniți să-i încurajeze, jucătorii de la ASU Poli au părăsit terenul la jumătatea reprizei a doua, asumându-și toate riscurile aferente.

Astfel a fost stricat spectacolul sportiv oferit de două echipe de tradiție, cunoscute pentru rivalitatea lor, și care au ajuns să joace în categoriile inferioare în aceste vremuri absolut stranii pentru sportul-rege.

În Liga 4, o altă echipa cu o bogată istorie, Rapid, este nevoită să dispute partida din deplasare cu FC Asalt fără spectatori, pentru că așa a hotărât conducerea clubului gazdă. Ciudată decizie, având în vedere câți bani puteau fi câștigați din vânzarea biletelor.

Petrolule, Farule, cum ați dispărut?

Fără să cădem în teoriile conspiraționiste, parcă un creier nevăzut vrea să gonească lumea de pe stadioane. Cu tot respectul pentru cei de la Concordia Chiajna sau FC Voluntari, care fac eforturi, alături de celelalte cluburi, să mențină în viață o Liga 1 așa cum se prezintă ea la momentul actual, este absolut de neînțeles cum au dispărut din prim-plan, ca prin minune, nume precum Petrolul Ploiești, Farul Constanța, FC Brașov, Oțelul Galați, FC Bihor și alte echipe care altădată umpleau stadioanele.

Dacă întrebi oficiali din fotbal sau gazetari sportivi, aceștia clipesc cu subînțeles – “interese, domnule, interese”…

Dar cine poate avea interesul ca tribunele să fie goale? Tocmai, că atunci când vine lumea la meci înflorește atât fotbalul, ca afacere, cât și industriile orizontale, pentru că se fac bani din vânzarea de bilete, tricouri, eșarfe, sucuri și floricele de porumb etc.

Mai bine cu un public ostil

Regretatul Ion Oblemenco povestea că a marcat golul carierei sale, prin care a câștigat campionatul României și titlul de golgeter, într-un FC Argeș – Universitatea Craiova, înverșunat de admiratori înfocați ai altui mare dispărut, Nicolae Dobrin, piteștenii care făceau o gălăgie de nedescris.

Exact asta a spus și Ionuț Lupescu, candidatul care a pierdut recent alegerile pentru șefia Federației Române de Fotbal (FRF), că pe vremea când era jucător în activitate, prefera să evolueze în fața unui stadion ostil, decât pe un teren viran unde nimeni nu-l băga în seamă.

O realitate ca o halucinație

Câștigătorul alegerilor, fostul și actualul președinte FRF, Răzvan Burleanu, nu a jucat niciodată fotbal de performanță. Chiar dacă nu a simțit niciodată atenția a zeci de mii de ochi în timpul unei faze, asta nu înseamnă că nu poate fi un conducător bun. Și nici nu putem să aruncăm toată vina asupra lui, pentru ce s-a întâmplat în ultimii ani. Dar este și el unul din exponenții acestui fotbal trist, la care aproape că nu se mai uită nimeni.

Ca să facem o comparație cu arta (o altă formă de entertainment, până la urmă), să ne gândim cum ar fi ca un prosper om de afaceri să înființeze un teatru și să ia cei mai buni actori, să le ofere salarii mult mai mari decât au visat vreodată, dar cu o condiție: spectacolele să aibă loc cu sala goală, că așa vrea el. Aproape sigur actorii ar refuza, pentru că publicul aduce bani, dar banii nu pot cumpăra emoția interacțiunii cu publicul.

Așa-i că paragraful de mai sus vi se pare plăsmuirea unei minți bolnave, de un egoism extrem? Din păcate, o astfel de halucinație seamănă izbitor cu realitatea fotbalului românesc de azi.