Ovidiu Mihăilescu, la 55 de ani: „Folkul, liber când nu se autocenzurează!”

Poetul, interpretul și compozitorul  folk, Ovidiu Mihăilescu împlinește astăzi 55 de ani. În exclusivitate pentru Q Magazine, folkistul vorbește despre trecutul și despre viitorul acestui gen de muzică, despre poezie și despre cenzură.

Menirea unui folkist este aceea de a spune adevărul. „Din acest motiv folkiștii nu prea apar la TV și nu prea sunt agreați de sistem. Emisiunile de folk de la TV dispar repede, iar cele de la radio sunt puse la ore nefericite… și apoi dispar pe neștiute!”, spune artistul.

„Folkistul OM, Ovidiu Mihăilescu, face ce e bine, adică lucrează din greu la următorul album care se va numi Toamna Brun și va ieși în toamnă… și privește cu nesaț către următoarele evenimente din care cel mai apetisant este Vama-dus Folk 2017, un spectacol care adună o bună parte a folkiștilor la mare în perioada 12-14 mai! De curând a avut loc evenimentul Agronomiada (un spectacol studențesc), la Universitatea de Științe Agronomice,  iar în calitate de îndrumător cultural am încercat să fac lucrurile să meargă.”

Poet fiind în sufletul său, folk-ul i-a căzut cu tronc la 17 ani…”Pentru că am aflat acest gen cel mai aproape de felul meu de a fi. În plus, generația mea nu prea avea hip-hop electronic din lipsă de scule, rock cam tot d-aia… și deci folk mai sărac și mai accesibil, dar mai sincer! Azi nu prea mai cântă nimeni folk pe albume… toți mai apelăm la rock, blues, jazz, country ca să nu devenim monotoni… dar bucuria a rămas.”

Folkul… nișă, dar propagator de cultură

„Folkul sigur are trecut! Iar dacă vorbim de viitor, ca jurat la Festivalul Toamna Baladelor, în ultimii 7-8 ani, am văzut zeci de tineri speciali care, vai, cântă folk! Evident că folkul de peste 20 de ani nu va suna ca acela de acum… se schimbă, modernizează, diversifică odată cu timpul și societatea… chiar acum pritocesc un articol despre istoria folk și mă minunez cât s-a schimbat după anul 2000. Din păcate, marea masă a publicului nu știe mai nimic despre asta!

„De la început, folkul a fost un gen de nișă de care se ocupau mai ales studenții… Apoi, odată cu Cenaclul Flacăra el s-a deschis către mase. După dezordinea din '89 am revenit ușor la nișa noastră mică și cred că așa vom rămâne dacă nu cumva vom afla ceva guvern sau milionar care să mai creadă în folk și bune intenții… În concluzie, de nișă, dar propagator de cultură!”

Tânăra generație…

„Aș vrea să știe că mai cred, în prostia mea, în frumusețe, poezie, dragoste, bunătate și coeziune socială, în dreptul folkistului de a fi un purtător de cuvânt și aspirații înalte, în bucuria de a avea prieteni de idei și sensibilitate în toate colțurile țării. N-aș vrea să afle câtă muncă, drumuri, planuri, greșeli, perisabilități, dezamăgiri și căderi adunăm fiecare până să învățăm un oarecare zbor!”

„Folkul, liber când nu se autocenzurează! Acum avem folk de munte, de mare, de chef, de poezie, de divertisment, ironic, politic, romantic, liric, de avangardă, patriotic, istoric, haiducesc…etc! Cenzura este atunci când mergi la un eveniment și știi că dacă o zici p-aia contra nu te mai cheamă la anul… da’ tot ești liber să încerci… pe pielea ta!”

Viață împlinită către cer, poezie, cultură și mai ales folk

„ Cred că sunt exact ce meritam să ajung la cât am făcut! Adică, pe scurt, 20 de ani de inginerie de transporturi, 5 ani de Radio 3 net, câteva cărți de poezie, câteva albume, o familie fericită sper eu, câțiva buni prieteni ce se pot baza pe mine iar eu pe ei și o viață împlinită către cer, poezie, cultură și mai ales folk. Și da, sunt fericit azi și de câte ori lumina îmi râde în fereastră și până mă mai ajută urechile și sufletul încerc s-o transform în muzică și s-o dărui și altora!

Și da, sunt mult mai mult decât credeam eu c-aș putea deveni acum 40 de ani! Vă doresc tuturor 55 de ani de pace și fericire peste vârsta mea!”