Oxigenarea economiei

Măsura a fost aprobată, va intra în vigoare la 1 iulie. Chiar este aceasta o gură de oxigen pentru mediul de afaceri și pentru economie?

Guvernul a aprobat ordonanţa prin  care agenţii economici vor fi scutiţi integral de la plata impozitului pentru profitul reinvestit în echipamente tehnologice, respectiv maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, iar pentru aplicarea acestei facilităţi fiscale va fi luat în considerare profitul contabil înregistrat începând cu 1 iulie 2014 şi investit în echipamente după această dată. Firmele care beneficiază de această facilitate au obligaţia de a păstra în patrimoniu echipamentele tehnologice respective cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata normală de funcţionare a acestora. Scutirea de impozit a profitului reinvestit se calculează trimestrial sau anual, după caz, şi se va aplica până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv. Potrivit Ministerului Finanţelor, scutirea de impozit pentru profitul reinvestit are un impact bugetar estimat la 137,5 milioane de lei în 2014.

24% din 10.000 X 100.000

Și un plus de 240 de milioane de euro, dacă 100.000 de firme vor achiziționa echipamente de câte 10.000 de euro într-un an, precizează Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

„Dacă 100.000 de firme din România investesc 10.000 de euro pe an, acesta ar fi un echipament modest, care te ajută doar colateral la activitate. Asta înseamnă un miliard de euro, investiție pe an, din care statul va câștiga 240 de milioane prin TVA. Deci va fi benefic și pentru stat, și pentru mediul de afaceri. Iar 10.000 de euro la 100.000 de firme nu înseamnă nimic. Oftăm și ne felicităm că avem 1,7 miliarde de euro investiții străine. În loc să alergăm numai după investiții străine, asta ar trebui să dinamizeze puțin și investițiile autohtone, în care credem, și considerăm că acestea sunt baza dezvoltării economice”, a declarat Pârvan pentru Q Magazine.

Reprezentantul AOAR este de părere că, pentru simplitatea aplicării legii, cheltuielile ar fi trebuit să fie deduse direct din investiții. De altfel, facilitatea a mai fost prezentă în Codul Fiscal și între 1 octombrie 2009 și 31 decembrie 2010, dar forma acesteia nu a stimulat companiile să o utilizeze, din cauza riscurilor mari generate de ambiguitatea formulării și de condițiile prea restrictive în care ar fi putut fi aplicată.

„Măsura reprezintă o oportunitate, luând în considerarea posibilitatea de lărgire a numărului de firme mici și mijlocii care ar fi tentate să o folosească, în felul ăsta crescând volumul de investiții. Crescând numărul de investiții, automat va apărea o creștere a numărului de locuri de muncă”, ne-a mai spus Pârvan.

Un credit în lei fără dobândă

Scutirea de impozit se va aplica profitului contabil brut cumulat de la începutul anului, în anul punerii în funcțiune a echipamentelor tehnologice, fiind acordată investițiilor realizate în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă. Suma profitului scutită de impozit, mai puțin partea aferentă rezervei legale, va fi repartizată la sfârșitul exercițiului financiar, cu prioritate, pentru constituirea rezervelor, până la concurența profitului contabil brut înregistrat. Rezerva astfel constituită urmează să fie impozitată la momentul utilizării sub orice formă, precum și în cazul operațiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii, dacă societatea beneficiară nu preia această rezervă.

Astfel, este o măsură prin care se amână taxarea profiturilor respective până la momentul utilizării rezervei constituite prin aplicarea scutirii. Astfel, în esență, aceasta reprezintă o măsură menită să favorizeze existența fondurilor bănești la nivelul companiilor.

„De menționat și că facilitatea nu este o scutire de impozit, ci doar o amânare de la plata impozitului. Nu văd de ce o companie care are profit și investește în echipamente nu ar amâna la plată 16% din valoarea investiției. Este, în fond, un credit în lei fără dobândă. În general, nu sunt un suporter al facilităților. Cred că resursele investite în facilitate ar putea fi mai eficient folosite în reducerea generală a fiscalității. Nu are niciun sens economic să dai o facilitate pentru profitul reinvestit, în echipamente, și, pe de altă parte, să impozitezi investițiile în construcții / infrastructură”, a declarat, pentru Q Magazine, avocatul Gabriel Biriș, specialist în fiscalitate.

Nemulțumit de această măsură este și Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR).

„Pentru ca o afacere să se dezvolte însă la parametrii corespunzători, această măsură trebuie aplicată la toate categoriile de mijloace fixe care contribuie la dezvoltarea unei afaceri. Astfel, considerăm că este necesară extinderea bazei de scutire a impozitului pe profitul reinvestit în activităţi productive şi pentru construcţiile industriale, inclusiv terenuri cu aceeaşi destinaţie; aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport; softuri şi cheltuieli pentru activităţi de cercetare-dezvoltare”, a afirmat Ovidiu Nicolescu.

Planuri de afaceri pe doi ani?

Nicolescu susţine, totodată, că prevederile proiectului ar trebui să fie aplicate pe o perioadă nedeterminată, şi nu doar până la 31 decembrie 2016, aşa cum stipulează legea.

Cu argumente vin chiar oamenii de afaceri. „Acestei legi îi lipsește permanentizarea și anume: să ai posibilitatea să alegi o perioadă de cinci ani să poți beneficia de această hotărâre. În primii doi-trei ani de la înființarea firmei, această lege nu te poate ajuta, deoarece nu ai istoric și, logic, nu ai profit. Momentul trebuie ales de către conducerea firmei atunci când programul va fi eficient direct proporțional cu profitul, iar termenul majorat la cinci ani ar fi mulțumitor și benefic pentru a pune firma pe picioare. Pentru o firmă nouă, programul este frecție la picior de lemn în majoritatea cazurilor, momentul pornirii programului trebuie să-l starteze administrația firmei atunci când într-adevăr constituie un beneficiu. Nu poți impulsiona un sportiv să facă performanță, oferindu-i doar o chiflă, apoi să-i ceri medalie. Într-o familie, părinții investesc în viitorul copilului timp de 20-30 de ani, după care copilul devine plătitor de taxe, dar să nu uităm că, în această perioadă, părinții și copiii sunt consumatori. La fel și statul trebuie să sprijine acești copii numiți firme în asemenea mod încât, devenind eficiente, să poată fi contribuabile la buget”, a explicat Daniel Beiu, proprietarul atelierului de tinichigerie PDR Original Auto, care se așteaptă să beneficieze de pe urma acestei măsuri de câteva „scule” în plus pe an.

„Dacă România consideră că are nevoie de investiţii pentru creşterea productivităţii muncii, atunci prevederile proiectului trebuie să se aplice pe o perioadă nedeterminată, şi nu doar până la data de 31 decembrie 2016”, a mai spus Nicolescu.