„Pandemia” de singurătate, o problemă din ce în ce mai mare a secolului nostru

Carantina și izolarea socială au agravat o problemă care se răspândește în multe țări dezvoltate de zeci de ani: SINGURĂTATEA. Aceasta este o problemă complexă care afectează nu numai viețile sociale, ci și modul în care oamenii lucrează și, mai mult, votează. Academiciana și scriitoarea Noreena Hertz abordează subiectul într-o nouă carte importantă, „The Lonely Century”, potrivit The Economist.

• Institutul Național al Magistraturii: Tot mai puțini tineri își mai doresc să devină judecători și procurori
• Noua practică bruxelleză: lobby mascat pe lângă oficialii europeni prin intermediul presei
• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
• „Mircea Lucescu” va zbura spre marile capitale ale lumii

Singurătatea crește riscul bolilor de inimă, accidentelor vasculare cerebrale și demenței. Cei care spun că sunt singuri vor fi deprimați cinci ani mai târziu. În plus, oamenii singuri pot deveni mai ostili față de ceilalți și mai atrași de politica extremistă.

O parte a problemei provine din ocuparea forței de muncă. La nivel global, doi din cinci lucrători de birou se simt singuri la locul de muncă. În Marea Britanie, cifra se ridică la trei din cinci oameni care suferă de singurătate. Pandemia a făcut și mai dificilă stabilirea și menținerea prieteniei, în special pentru noii angajați. Cu toate acestea, și înainte de criza pandemică, speranța că birourile amplasate în spațiu deschis ar încuraja o mai mare camaraderie s-a dovedit a fi falsă. Mulți oameni consideră că vorbăria distrage atenția, iar apoi aleg să trimită un e-mail colegilor care stau doar la câteva birouri distanță de ei în loc să li se adreseze în mod direct.

Poate părea ciudat că singurătatea crește atunci când oamenii sunt înconjurați de alți oameni. Dar acest paradox a fost cel mai bine exprimat de formația Roxy Music, când au cântat „Singurătatea este o cameră aglomerată”. Cei mai mulți oameni sunt perfect mulțumiți, cel puțin pentru o vreme, atunci când mâncână singuri acasă sau petrec timpul cu o carte bună sau uitându-se la TV. A sta singur într-un restaurant sau într-un bar, înconjurat de alte persoane care discută, este o chestiune care provoacă și mai multă izolare.

În același timp, orașele mari aduc multă izolare. Într-un sondaj din 2016, 55% dintre londonezi și 52% dintre newyorkezi au spus că se simt uneori singuri. În multe orașe, aproximativ jumătate din toți locuitorii trăiesc singuri, iar timpul mediu de închiriere a unei locuințe în Londra durează numai 20 de luni.

TEHNOLOGIA MODERNĂ, FACTORUL CARE FACILITEAZĂ SINGURĂTATEA?

Poate că acest lucru se referă la istoria umanității. Urbanizarea în masă este relativ recentă. În cea mai mare parte a timpului, oamenii au trăit în grupuri mici de vânători-culegători, iar în prezent orașele pot copleși simțurile.

Hertz condamnă două evoluții recente. Prima este social media. Internetul a condus la multă intimidare cibernetică (deși a fost, de asemenea, o sursă de companie în timpul izolării). Și oamenii atașați de smartphone-urile lor petrec mai puțin timp interacționând cu semenii lor. Totuși, Robert Putnam a observat o tendință spre activitatea solitară în cartea sa „Bowling Alone”, publicată în 2000, cu mult înainte de crearea Facebook, Twitter și a altor platforme de social media.

Al doilea vinovat citat de Hertz este „neoliberalismul”, dar este greu de crezut că retragerea statului este un factor la fel de decisiv în pandemia singurătății, așa cum sugerează ea. Unele modificări ale comportamentului se datorează alegerii individuale. Înainte de pandemie, nimeni nu îi oprea pe oameni să meargă la biserică sau să participe la activități sportive. Pur și simplu au preferat să facă alte lucruri.

Așadar, recreerea unei societăți unite poate fi dificilă. Când se va sfârși pandemia de coronavirus, oamenii pot savura șansa de a fi cu vecinii și colegii pentru o vreme. Dar tendința este clară. Tehnologia înseamnă că oamenii se pot distra acasă și pot lucra și acolo. Este o situație convenabilă, dar duce și la singurătate, iar societatea se va confrunta cu acest compromis pentru deceniile viitoare.