Patericul Mare. Manualul de duh al iubirii oamenilor pentru Dumnezeu

În traducerea din limba greacă, cu introducerea și notele Părintelui Profesor Constantin Coman, Editura Bizantină ne oferă Patericul Mare – Apoftegmele Părinților Pustiei. Colecția tematică (București, 2015, 1054 pg). Monument literar al culturii creștine, care izvorăște fără a seca de 1500 de ani, Patericul prezintă zbaterea omului care își dorește mântuirea. Nu printre altele și nici prin sine însuși. De aceea este un volum – bibliotecă a celor mai de preț declarații și trăiri ale dragostei lui Dumnezeu în arealul credinței.

Sistematizat după autori și autorii după alfabetul grecesc, începând cu Avva Antonie și sfârșind cu Avva Or, scris cu Omega, de unde și așezarea pe ultima treaptă alfabetică, Patericul Mare înseamnă pentru omul secolului XXI o lecție deschisă de duhovnicie în cel mai amplu mod cu putință.

Menținut de traducător în cercul atent al limbajului bisericesc, tocmai pentru că suntem prea ades invadați de vorbe și tot mai atenți la cuvinte, Patericul Mare constituie o lecție de viață nu doar prin cele pe care le conține ci și prin cele pe care le-a provocat în istoria creștină a lumii. O notă asupra traducerii propusă de  Părintele Coman merită menționată: „Am rezistat oricărei tentații de a face textul mai ușor și mai accesibil în limba română decât era în original tocmai pentru a nu face loc duhului lumesc, caracterizat, între altele, și de opțiunea pentru ușor și repede. Ar fi fost cu totul nepotrivit să urmărim facilitarea, fie chiar și în ceea ce privește lectura și înțelegerea textului, într-o literatură care are în centru nevoința, opțiunea pentru calea dificilă. Am dorit ca lectura acestei cărți să presupună un grad anume de nevoință a gândului și a sufletului și, în orice caz, să nu fie grăbită, motiv pentru care am lăsat de bunăvoie în text mici și dese obstacole care să împiedice sau să tempereze alergarea” (Notă asupra ediției, p. 19-20).

Nu este prima traducere a Patericului, așa cum se numește el în genere. De la ediția monahului Pafnutie Dascălul de la Mănăstirea Neamț, publicată în 1828 la București, cu ediții succesive în 1913 și 1930, reluate abia după căderea comunismului (1990) și până la încercările lui Dan Ungureanu (Învierea, Timișoara, 2009) și a lui Cristian Bădiliță (Polirom, Iași, 2007) – care au tradus exclusiv Patericul alfabetic, paginile Patericului au luminat suflete, le-a întărit prin exemplu și învățătură în lupta cea nevăzută.

Ediția de față se înscrie în remarcabilul efort al Ortodoxiei românești de a-și recupera izvoarele autentice ale trăirii vieții în Hristos, propunându-le deopotrivă isihiei și luptei citadine, cumințeniei și tulburării, teologilor ca și celor ce-l caută pe Dumnezeu cu sfioșenia celui care abia începe să buchisească primele slove. O mențiune specială editorilor ca atare. Monumentalul volum concurează ediții mari ale cărților cu valoare universală fiind, el însuși, un soi de onorare a demnității aristocrației sufletești a Părinților Bisericii. Tole et lege!