Suntem martorii unui eveniment istoric. Novak Djokovic a spulberat toate recordurile care puteau fi spulberate în tenisul masculin – și, dacă nu mă înșel, chiar în tot tenisul, punct.
- Coiful de la Coțofenești și brățările dacice se întorc acasă
- Simina Tănăsescu: Digitalizarea excesivă este un pericol
- După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
- De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
- Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
Nu intru în detalii. Nu voi face o analiză a meciului. Doar două vorbe despre acest sârb care întrupează în mod paradigmatic atât calitățile, cât și defectele poporului sîrb.
Luptător, perseverent, fără de oboseală, fără de milă, mândru, răzbunător, drept și egal cu principiile sale. Familie, patrie, religie. Un conservator standard. Și care și-a asumat consecințele sistemului său valoric.
La fel precum sârbii au stat înalți și mândri și luptători și atunci când au fost măcelăriți secole la rând de turci, și când au fost bombardați chiar în ziua de Paște de americani, la fel și Djokovic. A suportat toate mizeriile făcute de pițifelnicii globaliști. Și-a asumat consecințele deciziei de a nu se vaccina. De a crede în ideile sale. Și de a nu se abate de la cale.
A fost umilit, terfelit, demonizat pentru asta. Și a știut că răzbunarea cea mai dulce este să învingă, chiar și în fața acestor handicapuri suplimentare ridicate de denigratorii săi. A pus capul în pământ, a împins în jug, a luptat, a transpirat, s-a chinuit. Și a câștigat. Și a dovedit că este cel mai bun, în ciuda adversităților.
La fel și poporul sârb. Răzbește prin veacuri, în ciuda tuturor celor care-l vor șters de pe fața pământului.
Nu am nici o emoție față de poporul român. El a ales calea diametral opusă. A plecat capul în pământ, dar nu pentru a rezista și lupta, ci pentru a se acomoda cu condiția de slugă. A tras la jug. Dar nu pentru el, ci mereu pentru alții. A luptat. Dar a luptat mereu așa, mai moale, mai lejer, ca să piardă, nu ca să câștige.
La fiecare motiv de victorie a venit cu o mie de motive de înfrângere. E și asta o strategie. Strategie de moluscă și de râmă bleagă, nu de taur, de lup, de fiară a pădurii, cum sunt sârbii.
O să fie bine. Să nu uitați să perseverați în slugărnicie, românii mei dragi și blegi. Și mai ales să nu uitați să votați întotdeauna cu cozile de topor ale străinilor. E, în fond, strategia cu care sunteți învățați de secole. De ce să stricați bunătate de pricepere tocmai acum? Slava. Ghinion. Poartă mască, dacă îți pasă. Corupția ucide. Uniți salvăm.
Ce-mi mai place de voi, moluștele mele blegi. Doamne, ce-mi mai place. Românii merită tot ce e mai bun.
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
