Planul de victorie al lui Zelensky nu este un plan

„Planul de victorie” al lui Zelensky, în 5 puncte și 3 anexe secrete, este doar un episod al ultimului sezon al războiului Occidentului cu „Sudul global”. Planul de victorie este un eufemism pueril pentru înfrângerea totală și un soi de ultimatum de 3 luni acordat „partenerilor” pentru a-i oferi foarte mulți bani și foarte mult armament, o chemare la război nuclear și la anihilarea totală.

• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA
• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească
• În aceeași săptămână în care Polonia a semnat 29 de contracte de apărare cu propria industrie națională, România a semnat cu un singur furnizor german și a respins singurul proiect fabricat în țară
• 30% dintre români cred că 2026 va fi mai dificil decât 2025
• Devastarea Parisului. Marcela Feraru: Majoritatea sunt din imigrația sudică. Îți vine să votezi Marine le Pen

Ce conține planul lui Zelensky?

Propriu-zis, nimic! O serie de insulte gen „nebunul de la Kremlin”, „coaliția criminalilor”, o serie de amenințări și o serie de pretenții. Apoi, diverse apeluri la „unitate”, la nevoia de a utiliza rachetele cu rază lungă de acțiune ale NATO pentru a lovi în interiorul teritoriului rusesc (idee respinsă deja de occident), iar în final minciuni: „rezultate obținute grație unității”. Care rezultate? „Planul de pace” este descris ca fiind „calea către diplomație onestă”, anume o „diplomație” în care Rusia nu are dreptul să spună nimic. Unde mai punem că după atacurile teroriste ucrainene asupra populației civile rusești Vladimir Putin a declarat că nu vor mai exista negocieri de pace.

Așadar, Zelensky a spus Parlamentului ucrainean că „planul” are în vedere întărirea Ucrainei într-o măsură suficientă ca să încheie războiul anul viitor și garanții de securitate din partea partenerilor ca Rusia să nu se poată „reînarma”. Vestea proastă este că orice garanții ar oferi NATO, nimic nu poate opri Rusia să își producă în continuare armamentul necesar sau să folosească alte tipuri de armament pe care le deține și sunt superioare armamentelor NATO. În principal în zona rachetelor balistice hipersonice ori din gama celor spațiale.

Mychajlo Podoljak, șeful cancelariei prezidențiale ucrainene / Foto: X

Anexele secrete la „planul de victorie” al lui Zelensky vorbesc despre un atac asupra teritoriului rus, spune șeful cancelariei prezidențiale, Mykhailo Podoljak. „În anexă se precizează exact ce fel de arme trebuie să fie pentru a distruge logistica foarte departe de linia frontului, ce ținte vor fi lovite și de câte arme sunt necesare”.

Un sondaj realizat în Ucraina pe tema planului lui Zelensky arată că doar 18% dintre ucraineni cred în cele prezentate de liderul ucrainean, în timp de 53% nu cred deloc, restul fiind indeciși sau fără opinie.

În paralel cu prezentarea „planului de victorie”, la Kiev, pe celebrul Maidan, s-au strâns rudele combatanților „dispăruți”. Numărul acestora reprezintă brigăzi întregi. Chestiunea a devenit tot mai deranjantă pentru ucraineni întrucât s-a aflat că militarii morți nu sunt declarați, iar solda cuvenită, plătită de stat, este băgată în buzunar de ofițeri luni în șir, până când cel mort este declarat într-un final „dispărut”, astfel că statul nu mai este nevoit să plătească familiilor sumele cuvenite. La fel, nedeclararea morților reduce semnificativ pierderile suferite pe front, dă bine în statisticile prezentate în afară.

De remarcat că nici chiar presa occidentală nu se mai entuziasmează ca altădată de planurile lui Zelensky. Poate cea mai succintă și cea mai exactă descriere a planului vine de la Ron Paul Liberty Report: Planul de victorie al lui Zelensky: „Vă rog să începeți al treilea război mondial pentru mine!”

Incursiunea în regiunea Kursk din Rusia

Celebra ofensivă ucraineană, acum parte a planului de victorie, într-o zonă marginală a Federației Ruse – Kursk – avea să adauge frontului de peste 1.000 de km un nou front, de alte sute de kilometri, de data asta pe teritoriul rusesc, abandonând pozițiile de luptă existente mai la sud, în Donbas, în favoarea rușilor. Probabil că strategia inițială avea în vedere „un as în mânecă” în cazul unor negocieri „de pace”.

Numai că, Zelensky nu a fost capabil să-și ducă acest plan la bun sfârșit, din rațiuni evidente: lipsa personalului militar, lipsa armamentului și a munițiilor, monopolul aerian al Rusiei. Ca să nu pomenim de lipsa de viziune.

Lupta este inegală și financiar! Câtă vreme Zelensky cerșește propriu-zis bani pentru a duce războiul, Rusia are o economie pe creștere, resurse naturale virtual nelimitate, forță de muncă și logistică pentru a-și asigura singură nevoile.

Institutul german Statista, citând date prelevate de la Institute for the Study of War (grup de cercetare de la Washington), vorbește pe față despre „mercenari” în datele oferite în luna octombrie 2024, reliefând dizabilitățile suferite de aceștia. SUA, Franța, Germania, Polonia, Columbia – au fost țările de proveniență ale acestor mercenari, pentru că Ucraina reușește să strângă de pe stradă extrem de puțini combatanți noi, mobilizând inclusiv vârstnici, femei sau adolescenți.

Date Statista prelevate de la Institute for the Study of War privind situația mercenarilor / Sursa: X

Dacă NATO trimite mercenari, iată că nici Rusia nu s-a sfiit să aducă trupe nord-coreene, dar și logistică militară din China și Iran. Cifrele de pe front: 25.000 de vieți pierdute/irosite, speranța medie de viață a combatantului „ucrainean” în linia întâi ajungând la 19 minute, peste 50 la sută dintre cei încorporați fiind uciși chiar în prima zi, peste 150 de vehicule de luptă ucrainene (NATO) distruse și peste jumătate din regiunea Kursk recucerită de ruși și forțele ucrainene aflându-se în retragere.

Ce pretinde Zelensky de la aliații lui?

1. Admiterea în NATO. Potrivit lui Zelensky, acest aspect nu necesită decât „determinare”. Depășind nivelul de grădiniță, aici discuția trebuie să aibă în vedere și poziția Rusiei, iar aceasta este cunoscută. Rusia este o superputere militară și, indiferent ce crede secretarul general NATO, Mark Rutte, Federația Rusă va avea un cuvânt greu de spus și în continuare, cum și SUA va avea un cuvânt important, însă după alegerile prezidențiale.

Trecând și mai departe, există opoziția tot mai fermă a cetățenilor europeni – din Suedia, Austria, Germania, Italia, Slovacia, Ungaria etc. care se opun războiului și, implicit, ideii aducerii Ucrainei în NATO. Nu este de neglijat nici numărul partidelor „suveraniste” care nici ele nu par să își mai dorească acest conflict militar.

Ideea escaladării conflictului cu Rusia se bucură de o tot mai vie opoziție și în SUA. Multă lume vede aici potențialul unui conflict nuclear devastator.

Răspunzând „planului de victorie”, premierul slovac Robert Fico a declarat: „Dacă cineva mai crede că există o soluție militară a problemei, nu există o astfel de soluție militară. Aderarea Ucrainei la NATO înseamnă al treilea război mondial. Așa că, sper că noi, cei din Slovacia, vom avea mai mult bun simț și că nu vom susține această idee lipsită de sens. Respect faptul că oamenii din Ucraina ar putea fi interesați de apartenența la această organizație, dar pentru noi, pentru Slovacia, aceasta este o problemă serioasă, așa că repet, nu vom fi niciodată de acord cu acest lucru.”

În mod aproape sigur, nici Ungaria nu va fi de acord cu o astfel de soluție, probabil că nici Turcia.

Dezarmat de prezentarea făcută de Zelensky, Mark Rutte a ieșit să facă declarații. El a lăsat a se înțelege că ar mai fi „elemente ale planului”, doar că Zelensky le-a omis în prezentarea făcută în fața parlamentarilor ucraineni. Aderarea la NATO, a spus Rutte, depinde însă de decizia țărilor membre. Cu asta, putem considera, Rutte a șters aderarea la NATO din „planul de victorie”.

Secretarul general NATO Mark Rutte, alături de președintele ucrainean Volodymyr Zelensky / Foto: X

2. Mai multe arme, mai repede, fără restricții privind utilizarea lor. Așadar, Zelensky cere apărare aeriană, utilizarea sateliților țărilor NATO și arme cu rază lungă de acțiune pentru a lovi în interiorul Rusiei.

Acceptarea propunerilor lui Zelensky ar însemna recunoașterea existenței unui conflict direct între SUA/NATO și Rusia, cu absolut toate consecințele.

Președintele rus Vladimir Putin a vorbit fără multe ocolișuri despre aceste consecințe: „Cei care trag Europa într-un nou război cu Rusia, inclusiv Germania, aparent, nu realizează că un război modern cu Rusia va fi foarte diferit pentru ei. Nu vom trimite tancuri la granițele lor, dar avem cu ce să le răspundem. Și nu se va termina cu utilizarea vehiculelor blindate, toată lumea ar trebui să înțeleagă asta!”.

Ceea ce spune Putin este că am asista la un conflict în spațiu (doborârea sateliților inamicilor), utilizarea armamentului hipersonic sau chiar al armamentului nuclear.

3. Descurajarea. Ucraina își propune să desfășoare pe teritoriul său un pachet cuprinzător de descurajare strategică non-nucleară, care va fi suficient pentru a proteja Ucraina de orice amenințare militară din partea Rusiei.

Din nou, planul este nerealist. De unde să vină acel „pachet”? De la țările gata secătuite de „pachete”? Greu de crezut, mai apoi, că Rusia nu și-ar putea constitui un „pachet” și mai mare, doar de dragul de a nu fi „descurajată” de statul eșuat de la granițele ei, Ucraina, un stat fără economie, fără forță de muncă, istovită de război și dependentă de aliați cu interese divergente. Dar, le-a spus Zelensky parlamentarilor ucraineni, SUA, Germania, Franța și Marea Britanie știu despre ce este vorba.

Dacă „pachetul” va conține tot echipament NATO depășit, fabricat în urmă cu decenii, când țările amintite mai aveau industrie, ori alte tancuri Abrams sau Leopard, „care vor schimba jocul”, sau avioane F-16, atunci orice efort este zadarnic.

4. Potențial economic strategic. Ucraina propune partenerilor din Uniunea Europeană și SUA să semneze un acord special privind utilizarea comună a resurselor critice ale Ucrainei, cum ar fi litiu, gaz, titan și altele, și să producă energie împreună în viitor.

Resursele despre care vorbește Zelensky, există. Litiul ucrainean înseamnă sub 500.000 de tone. Până și Serbia are mai mult: 1,2 milioane de tone, ca să nu vorbim de Cehia sau Germania. Chiar dacă nu se exploatează. Ceea ce nu se spune, este că rezervele mondiale de litiu ar putea fi epuizate până în 2028, ceea ce face ca întreaga industrie să se găsească deja în reorientare spre alte resurse precum hidrogenul și sarea.

Gazul este „fosil” și ca atare Pactul ecologic i-a pus cruce.

În final, mai există un aspect interesant: reorientarea coloșilor financiari dinspre Europa către zona Orientului Mijlociu și către Sudul global, anume către țările BRICS+ care au un imens potențial de creștere prognozat, odată cu abandonarea „occidentului” aflat în declin, inclusiv economic. Germania, de pildă, se dezindustrializează accelerat, falimentele corporatiste sunt în toi, firmele se relochează, iar investițiile directe pierdute se cifrează la peste 130 de miliarde de euro. Prăbușirea Germaniei înseamnă prăbușirea UE!

5. Perspective postbelice. Ucraina ar dori să întărească securitatea europeană bazându-se pe armata ei călită în luptă, înlocuind inclusiv trupele americane! „Ucraina poate fi o forță pe care răul rusesc nu o poate învinge.” Singura problemă este că Ucraina propriu-zis nu mai are o armată.

Perspective ale „Planul de victorie”

Fostul premier al Marii Britanii, Boris Johnson, a oferit recent o avanpremieră a „planului de victorie” într-un articol din The Spectator. În varianta inițială, găsim (1) permisiunea dată ucrainenilor de a folosi armele pe care le posedă deja (cele cu rază lungă de acțiune); (2) producerea unui pachet de împrumuturi de jumătate de trilion de dolari sau chiar de un trilion; și (3) admiterea imediată a Ucrainei în NATO, astfel încât alianța „să poată proteja cea mai mare parte a Ucrainei, sprijinind în același timp dreptul ucrainean de a recuceri restul.

Interesant aici este doar punctul 2. Mai mult, teoretic, este și fezabil. Se poate pune la dispoziția Ucrainei o astfel de sumă, greu de crezut însă că se va și pune!

În primul rând, schemele de delapidare au funcționat neîntrerupt până în prezent, astfel că a aloca o astfel de sumă în gestionarea unor personaje precum Zelensky este foarte puțin probabilă. Chiar presupunând că s-ar întâmpla așa ceva, banii ar trebui să vină dinspre Goldman Sachs și BlackRock, Vanguard și State Street. Adică sectorul privat! Un sector care nu mai depinde de state, ci de corporații transnaționale.

Partea proastă o reprezintă tot ciocnirea cu realitatea: țările BRICS au devenit țintele investiționale ale coloșilor financiari privați din cauza potențialului lor de creștere, aici intrând și zona Orientului Mijlociu („viitoarea Europă”), desprinse de dolar (și implicit euro).

În același timp, Europa nu mai este percepută ca o sursă de profitabilitate pentru capitalul global, ci ca un obstacol numai bun de a fi eliminat, inclusiv prin aruncarea în Europa a întregului balast uman neinstruit și neproductiv din zonele Sudului global vizate de proiecte de investiții grandioase, eliberate astfel de povara susținerii celor neproductivi prin migrație. Mai mult de 60% din cei care ajung în Europa nu au nici un fel de calificare!

Așadar, un conflict european este dezirabil din perspectivă globalistă, dar nu necesită deloc investiții de trilioane de dolari, funcționează prin simpla zgândărire a orgoliilor.

Banii alocați de state, SUA, Marea Britanie, UE, reprezintă pur și simplu o taxă pentru autodistrugerea lor.

BlackRock și JPMorgan Chase vorbesc despre 500 de milioane de dolari în capital angajat pentru întreaga reconstrucție a Ucrainei. Firimituri. Până acum, în Ucraina s-au investit 1,2 miliarde în media, medicamente și bere. Comisia Europeană, în comparație, a încheiat acorduri de garanție și grant în valoare de 1,4 miliarde de euro pentru a sprijini redresarea și reconstrucția Ucrainei. Desigur, ca să existe o reconstrucție, ar trebui mai întâi să existe un acord de pace.