Poate fizica să demonstreze existența lui Dumnezeu?

Dacă există un Dumnezeu care a creat întregul univers și TOATE legile sale de fizică, înseamnă că Dumnezeu își respectă propriile sale legi? Sau poate Dumnezeu să înlocuiască propriile sale legi, cum ar fi călătoria mai rapidă decât viteza luminii și astfel să poată fi în două locuri diferite în același timp? Vom vedea dacă răspunsul la aceste întrebări ne ajută să dovedim sau nu existența lui Dumnezeu ori dacă empirismul se intersectează cu credința religioasă, fără a exista un răspuns adevărat.

Evenimentele nefericite, cum ar fi pandemia de coronavirus, ne determină deseori să punem la îndoială existența lui Dumnezeu: dacă există un Dumnezeu milostiv, de ce se întâmplă o astfel de catastrofă? Ideea că Dumnezeu ar putea fi „legat” de legile fizicii – care guvernează și chimia și biologia și deci limitele științei medicale – este una care merită analizată.

Dacă Dumnezeu nu ar fi capabil să încalce legile fizicii, el nu ar fi probabil atât de puternic pe cât te-ai aștepta să fie o ființă supremă. Dar dacă ar putea, de ce nu am văzut nicio dovadă a faptului că legile fizicii au fost încălcate vreodată în Univers?

DUMNEZEU, MAI RAPID DECÂT VITEZA LUMINII?

În primul rând, Dumnezeu poate să călătorească mai repede decât lumina? Lumina şi toate celelalte forme de radiaţie electromagnetică călătoresc în vid cu o viteză de aproximativ 300.000 km/s (mai precis, 299,500km/s), iar în aer ceva mai încet. Încă de la școală învățăm că nimic nu poate călători mai repede decât viteza luminii.

Dar este, oare, adevărat? Cu câțiva ani în urmă, un grup de fizicieni au susținut că particulele numite tahioni au călătorit cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Totuși, existența lor ca particule reale este considerată extrem de puțin probabilă și doar ipotetică. Dacă acestea ar exista, ar avea o masă imaginară, iar țesătura spațiului și a timpului ar deveni distorsionată – ducând la încălcări ale cauzalității.

Până în prezent, s-a stabilit că niciun obiect nu poate călători mai repede decât viteza luminii. Acest lucru în sine nu spune nimic despre Dumnezeu, ci doar accentuează cunoașterea faptului că lumina călătorește foarte repede într-adevăr.

Lucrurile devin puțin mai interesante atunci când ne gândim cât de departe a călătorit lumina de la începutul vremurilor. Universul se extinde cu o rată de aproximativ 70 km/s pe Megaparsec, astfel încât estimările actuale sugerează că distanța până la marginea universului este de 46 miliarde de ani lumină. Pe măsură ce timpul trece, volumul de spațiu crește, iar lumina trebuie să călătorească mai mult pentru a ajunge la noi.

Există mult mai mult univers decât putem vedea, dar cel mai îndepărtat obiect pe care l-am văzut este o galaxie, GN-z11, observată de telescopul spațial Hubble. Aceasta este la aproximativ 13,4 miliarde de ani lumină distanță, ceea ce înseamnă că a fost nevoie de 13,4 miliarde de ani pentru ca lumina din galaxie să ajungă la noi. Dar când lumina s-a „declanșat”, galaxia era la doar aproximativ trei miliarde de ani lumină distanță de galaxia noastră, Calea Lactee.

Mulți cosmologi sunt de părere că universul face parte dintr-un cosmos mai extins – un „multivers”.

Nu putem observa întregimea universului care a crescut de la Big Bang încoace, deoarece nu a trecut suficient timp pentru ca lumina din primele fracțiuni de secundă să ajungă la noi. Unii susțin că, prin urmare, nu putem fi siguri dacă legile fizicii ar putea fi încălcate sau nu în alte regiuni cosmice dacă luăm în considerare că ele ar putea fi doar legi locale, accidentale. Și asta ne duce la ceva chiar mai mare decât Universul.

IPOTEZA EXISTENȚEI UNUI MULTIVERS

Mulți cosmologi cred că Universul ar putea face parte dintr-un cosmos mai extins, un multivers, unde multe universuri diferite coexistă, dar nu interacționează. Ideea multiversului este susținută de teoria inflației – ideea că universul s-a exins enorm înainte de a avea o vechime de 10^–32 secunde. Inflația este o teorie importantă, deoarece ea poate explica de ce universul are forma și structura pe care le vedem în jurul nostru.

Dar dacă inflația s-ar putea întâmpla o dată, de ce nu s-ar putea produce și de mai multe ori? Din experimente știm că fluctuațiile cuantice pot da naștere unor perechi de particule care apar brusc, pentru a dispărea câteva momente mai târziu. Și dacă astfel de fluctuații pot produce particule, de ce nu ar fi capabile să creeze și atomi sau universuri întregi? S-a sugerat că, în perioada inflației haotice, nu totul se întâmpla în același ritm – fluctuațiile cuantice din expansiune ar fi putut produce bule care ar fi explodat pentru a deveni universuri în sine.

Dar cum se încadrează Dumnezeu în acest multivers? O durere de cap pentru cosmologi a fost faptul că universul nostru pare reglat pentru ca viața să existe. Particulele fundamentale create în Big Bang au avut proprietățile corecte pentru a permite formarea hidrogenului și a deuteriului – substanțe care au produs primele stele.

Legile fizicii care guvernează reacțiile nucleare din aceste stele au produs apoi lucrurile din care este formată viața – carbon, azot și oxigen. Întrebarea este cum s-a întâmplat ca toate legile și parametrii din univers să aibă valorile care au permis stelelor, planetelor și, în cele din urmă, vieții să se dezvolte?

Unii susțin că este doar o coincidență norocoasă. Alții spun că nu ar trebui să fim surprinși să vedem legi ale fizicii care sunt prietenoase – la urma urmei ele ne-au produs. Cu toate acestea, unii teiști susțin că acestea indică existența unui Dumnezeu care creează condiții favorabile dezvoltării vieții.

Dar Dumnezeu nu este o explicație științifică valabilă. Teoria multiversului, în schimb, rezolvă misterul, deoarece permite universurilor diferite să aibă legi fizice diferite. Așadar, nu ar fi surprinzător dacă ne-am vedea într-unul dintre puținele universuri care ar putea susține viața. Desigur, ideea că un Dumnezeu ar fi putut crea multiversul nu poate fi respinsă.

Toate acestea sunt doar ipoteze. Una dintre cele mai mari critici asupra teoriilor multiversului este că noțiunea de multivers nu poate fi testată direct întrucât nu au existat interacțiuni între universul nostru și alte universuri.

CIUDĂȚENIA CUANTICĂ

Acum să analizăm dacă Dumnezeu poate fi în mai multe locuri în același timp. O mare parte a științei și tehnologiei pe care o folosim în știința spațială se bazează pe mecanica cuantică.

Teoria deschide calea inseparabilității cuantice: particulele strâns conectate. Două particule sunt cuplate între ele, astfel încât una nu mai poate fi manipulată fără să existe repercusiuni asupra celeilalte, chiar dacă cele două sunt îndepărtate și nu există o interacțiune între ele.

Imaginați-vă o particulă care se descompune în două subparticule, A și B. Proprietățile subparticulelor trebuie să se adauge la proprietățile particulei originale – acesta este principiul conservării. De exemplu, toate particulele au o proprietate cuantică numită „spin” – aproximativ, ele se mișcă de parcă ar fi niște ace de busolă. Dacă particula originală are un „spin” de zero, una dintre cele două subparticule trebuie să aibă un spin pozitiv, iar cealaltă un spin negativ, ceea ce înseamnă că fiecare dintre A și B are o șansă de 50% să aibă un spin pozitiv sau unul negativ.

Proprietățile lui A și B nu sunt independente una de cealaltă, ele sunt încurcate – chiar dacă sunt situate în laboratoare separate pe planete diferite. Dacă A are un spin pozitiv, atunci B ar trebui să aibă un spin negativ pentru ca principiul conservării să funcționeze.

Lucrurile pot deveni derutante. La fel ca subparticula A, și B ar avea o șansă de 50:50 să fie pozitivă, astfel încât spinul său „a devenit” negativ în momentul în care A este pozitivă. Cu alte cuvinte, informațiile despre spin au fost transferate instantaneu între cele două subparticule. Un astfel de transfer de informații cuantice se întâmplă mai repede decât viteza luminii.

Deci, există ceva mai rapid decât viteza luminii la urma urmei: informațiile cuantice. Acest lucru nu îl dovedește sau îl infirmă pe Dumnezeu, dar ne poate ajuta să ne gândim la Dumnezeu în termeni fizici – poate ca o ploaie de particule încâlcite, transferând informații cuantice înainte și înapoi și ocupând astfel mai multe locuri în același timp? Chiar și mai multe universuri în același timp?

Dacă cineva crede în Dumnezeu, atunci ideea că acesta este legat de legile fizicii este o aberație, deoarece Dumnezeu poate face totul, chiar și să călătorească mai repede decât lumina. Dacă cineva este ateu, întrebarea inițială este la fel de lipsită de sens, întrucât nu există un Dumnezeu și nimic nu poate să depășească viteza luminii. Dezbaterea pare să fie mai potrivită pentru agnostici, care nu știu dacă Dumnezeu există sau nu.

ȘTIINȚA NECESITĂ DOVEZI, IAR GÂNDIREA RELIGIOASĂ SE BAZEAZĂ PE CREDINȚĂ

Oamenii de știință nu încearcă să demonstreze sau să infirme existența lui Dumnezeu, deoarece știu că nu există un experiment care să-l poată detecta vreodată pe Dumnezeu. Și dacă crezi în Dumnezeu, nu contează ce descoperă oamenii de știință despre Univers – orice cosmos poate fi considerat a fi în concordanță cu Dumnezeu.

La fel cum afirma și filosoful Ludwig Wittgenstein, credința omului religios nu va fi zdruncinată de dovezile științifice, căci el nu are nevoie de acestea pentru a crede.

Opiniile noastre despre Dumnezeu, fizică sau orice altceva depind în cele din urmă de perspectiva noastră.