„Politica în centrul dosarului Mall Băneasa din România”. Cazul ajunge în presa internațională

Eureporter a publicat o analiză a implicării politicului în cazul Mallului Baneasa, în care omul de afaceri Puiu Popoviciu a fost condamnat la 7 ani de închisoare. De la rolul fostului președinte Traian Băsescu până la conexiunile dintre un judecător și procurorul care a făcut rechizitoriul cazului, de la bizara internare la psihiatrie pentru sustragerea de la răspundere, de la tăcerea complice a procurorilor chemați să dezlege misterele, cazul Băneasa uimește și presa internațională.

Redăm mai jos articolul publicat miercuri, 8 iulie, de Euroreporter, sub semnătura lui James Wilson.

Pentru majoritatea observatorilor internaționali, dezvoltarea imobiliară Băneasa a fost o poveste românească de succes. A fost o investiție uriașă coordonată de omul de afaceri Gabriel Popoviciu, pe 221 de hectare, deținute de Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV), printr-o asociere în participațiune. Pe atunci era cel mai mare proiect imobiliar din Europa și cea mai mare dezvoltare făcută în privat în istoria României. Rezultatul este un centru comercial de clasă mondială care a atras mărci mondiale precum Ikea. Misterul pentru mulți este cum această poveste de succes a devenit o dispută juridică politizată?

Băneasa a oferit peste 20.000 de locuri de muncă și a oferit statului român impozite și taxe de peste 1,15 miliarde de euro în perioada 2005 – decembrie 2019, depășind de câteva ori valoarea de circulație a terenului, după cum au fost analizat de experți internaționali. De asemenea, este important de notat că pământul nu a dispărut. Încă aparține universității de stat, ceea ce înseamnă că universitatea a câștigat milioane de euro din asociere, permițându-i să se bucure de statutul de una dintre cele mai moderne universități din țară.

Asocierea în participațiune a fost ulterior transformată într-o societate comercială numită Băneasa Investment în cadrul căreia USAMV deține 49,882% și universitatea deține titlul pe terenurile respective. Un alt punct interesant este că 4 hectare din cele 221 găzduiesc de fapt clădirea modernă a Ambasadei SUA. Pare puțin probabil ca SUA, o țară care are atât de mult interes strategic în România, să își construiască ambasada pe teren, dacă exista o provocare legală credibilă. La 8 octombrie 2002 a existat o hotărâre judecătorească românească definitivă care a decis că terenul nu era domeniul public al statului.

Cu toate acestea, asocierea Băneasa a fost vizată de procedurile legale. La început, pentru un observator internațional, a fost dificil de spus dacă aceasta era o situație tipică „construiți-i și dați-i jos”, un resentiment național vizavi de liderii de afaceri de succes. Cu toate acestea, pe măsură ce apare intriga, pare clar că există jocuri politice specifice în joc.

Rolul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) pare clar. Aceștia au deschis un caz de „abuz în serviciu”, care în sine a fost ciudat, având în vedere că, cu câțiva ani înainte, Parchetul General a investigat cazul și l-a respins. Mai exact, parchetul a dat ordin să nu înceapă urmărirea penală, la 14 februarie 2008, a lui Gabriel Popoviciu și rectorului Ioan Alecu, pentru o plângere penală făcută de proprietarul de terenuri Gigi Becali. Totuși, în vara aceluiași an, DNA a redeschis cazul pe motiv că prejudiciul depășea un milion de euro și era în competența sa. În plus, raportul de constatare a pagubelor a fost făcut de specialiștii DNA abia în 2010, adică la doi ani de la arogarea dosarului. Se înțelege că a existat un „ordin de sus”, care a inițiat o serie de rețineri, percheziții și confiscări, care includeau bizara afirmație că Gabriel Popoviciu a oferit mită un calendar și o sticlă de whisky unui polițist, care dacă fusese adevărat trebuie să fi fost cu siguranță o mită foarte dezamăgitoare de la unul dintre cei mai bogați oameni din țară. Ulterior s-a dovedit că această afirmație de dare de mită împotriva lui Popoviciu nu a fost adevărată.

Dar saga neașteptată a continuat; Aparent, profesorii universitari au fost adunați într-o cameră și au povestit despre o vizită la universitate a procurorului DNA Nicolae Marin și au fost amenințați cu arestarea și reținerea în sediul DNA dacă nu votează în Senat că Universitatea se constituie ca parte civilă, așa cum a fost solicitat în scris de către DNA. În ciuda naturii moderne a universității și a profiturilor obținute prin acest proiect, teama arestării a fost prea mare pentru profesori și au votat să se înregistreze în dosarul DNA ca parte civilă, fără a putea stabili cuantumul prejudiciului, deoarece nu au putut calcula daunele inexistente. Procurorii DNA au decis, ei înșiși, în 2010, că au existat pagube și că au constat în valoarea de piață a celor 221 de hectare, în ciuda faptului că nu dispun de expertiza pentru a face o astfel de analiză. Este dificil să se estimeze daunele, deoarece terenul nu a dispărut și aparține în continuare asocierii în participațiune în care universitatea are aproape 50% din acțiuni. Includerea de către DNA a rectorului Ioan Alecu în acuzația de „abuz în serviciu” este de asemenea derutantă, întrucât nu a fost funcționar public.

Confiscarea DNA-ului și blocarea finanțării bancare au avut implicații majore, ceea ce înseamnă că complexul comercial a fost înconjurat de o mare de pământ, blocuri de locuințe și vile care nu au fost finalizate și care făceau parte din planul de investiții. Un cartier rezidențial a fost blocat de procurorul DNA, Nicolae Marin, din cauza unei plângeri penale de la un proprietar de terenuri, supărat că nu a primit oportunitatea asocierii cu Universitatea.

Confruntat cu furia crescândă a opiniei publice, cauzată de DNA, președintele României de atunci, Traian Băsescu, a intervenit în presă: „Să ne înțelegem unul pe celălalt: unde este crima lui Popoviciu că a făcut o investiție de câteva miliarde în București? Este o crimă? Se pare că aceasta este abordarea publică și este foarte greșită. Problema, dacă există, este în domeniul legalității transferului de terenuri, dar de aici la a blama o investiție de o asemenea dimensiune, consider că este o greșeală.”

Este interesant că președintele Băsescu a recunoscut că aceasta nu a fost o infracțiune, dar că ar putea exista „probleme” cu titlul de proprietate. Menționarea în sine a detaliului foarte specific al titlului de proprietate a fost o scăpare cum că Băsescu nu a fost deloc străin de caz. El nu avea de unde să cunoască acest detaliu judiciar cu „problema” titlului de proprietate, care nu fusese făcută publică și nici măcar inculpații din dosar nu o știau la momentul declarației.

Un alt fapt foarte interesant este faptul că fiica cea mai mare a președintelui Băsescu, Ioana, a cumpărat un penthouse într-unul dintre blocurile construite de Băneasa Investment pentru o jumătate de milion de euro și și-a deschis biroul notarial într-o clădire de acolo, la mică distanță de Ambasada SUA. Acest lucru a fost prezentat în mass-media și, probabil, l-a făcut pe președintele Băsescu să se simtă defensiv cu privire la sursa de unde fiica sa a primit atât de mulți bani.

Insiderii bucureșteni indică, de asemenea, o noapte în care echipa de fotbal a omului de afaceri Gigi Becali a jucat, iar președintele Băsescu a fost văzut socializând cu Becali după meci. Există multe speculații că în acea seară s-a încheiat un fel de tranzacție pentru a-l „urmări” pe Gabriel Popoviciu. Cu siguranță, în România este din ce în ce mai acceptat faptul că Gabriel Popoviciu a fost urmărit cu știrea președintelui Băsescu și, posibil, autorizarea lui, DNA-ul executând persecuția acestuia, folosind protocoalele care au atras atâtea critici internaționale.

Manevrele politice care aveau loc au fost și mai de anvergură. Cornel Șerban, șeful Serviciului de Protecție Internă din Ministerul Afacerilor Interne, a fost obligat să demisioneze și s-a pretins că organizația sa a fost umplută cu cei susținuți de generalul Florian Coldea, șeful operativ al SRI.

Revenind la procurorii DNA, Nicolae Marin a devenit cunoscut drept un „magistrat-problemă”, afectat de achitări și pentru că a acționat brutal, provocând condamnarea României la CEDO pentru investigarea sa în cazul Băneasa. CEDO din Strasbourg a constatat prin Decizia din 1 martie 2016 (Dosarul 52942/09) că mandatul de arestare din 23 martie 2009 emis de procurorul Nicolae Marin legat de Gabriel Popoviciu nu conținea niciunul dintre motivele prevăzute de lege – articolul 183 alin. (2) vechiul CPC – pentru a justifica măsura. „Curtea concluzionează că, nereprezentând motivele pe care s-a întemeiat, mandatul procurorului a încălcat dispozițiile procedurale penale interne aplicabile.”

Omul de afaceri Gabriel Popoviciu a fost condamnat la 7 ani de închisoare. Actualmente el se află în Marea Britanie, în procedură judiciară pentru a preîntâmpina extrădarea sa în România

Instanța europeană a decis că omul de afaceri a fost lipsit ilegal de libertate între momentul în care a fost adus la sediul DNA și momentul emiterii ordinului de restricție. CEDO a constatat că Popoviciu a fost escortat la sediul DNA pe 24 martie 2009, în jurul orei 15:00, fiind ținut în arestul poliției până la ora 23:30, fără ca privarea de libertate în cele 8 ore și jumătate să aibă un temei legal: „Solicitantul nu a fost lipsit de libertate în conformitate cu procedura prevăzută de legislația națională, care face ca arestul de la 15:00 la 23:30, din 24 martie 2009, să fie incompatibil cu cerințele articolului 5.1 din Convenție ”.

A urmat procesul. În 2012, procurorul Nicolae Marin a emis Rechizitoriul în dosarul 206 / P / 2006 din 17.12.2012. Dosarul proiectului Băneasa (9577/2/2012) a fost atribuit judecătorului Bogdan Corneliu Ion Tudoran, de la Secția I Penală a Curții de Apel București, persoană care a alternat în cariera sa între politică și justiție, fiind în trecut secretar de stat pentru Apărare. Insiderii bucureșteni spun că a avut un trecut dubios și un fiu cu mari probleme juridice. În perioada sa la Ministerul Apărării, a fost efectuat un schimb de terenuri infam între Gigi Becali și Minister, ceea ce a avut ca rezultat că atât domnul Becali, cât și ministrul Victor Babiuc au fost în închisoare. Se știa că Gigi Becali și judecătorul Tudoran se cunoșteau bine, încă din anii ’90.

La 23 iunie 2016, judecătorul Bogdan Corneliu Ion Tudoran l-a condamnat pe Popoviciu și pe toți acuzații din dosar prin sentințe de până la nouă ani de închisoare. Comentatorii juridici au fost intrigați de acțiunile judecătorului: deși infracțiunea de abuz este una de prejudiciu, el l-a condamnat pe acuzat de abuz fără să stabilească prejudiciul. El a dat condamnările și a separat dosarul penal de cel civil, formând un nou dosar (4445/2/2016) în care să decidă ulterior problema prejudiciului din dosarul 9577/2/2012. Un astfel de curs de acțiune nu fusese văzut până atunci. În motivarea deciziei sale, el a copiat și a lipit rechizitoriul exact așa cum a fost scris de procurorul Nicolae Marin. Tudoran însuși a luat cazul civil.

Următorul pas a fost acela că, fără a aștepta soluționarea cauzei civile, Înalta Curte a respins apelul inculpaților în dosarul Băneasa, reducând pedeapsa aplicată lui Popoviciu la șapte ani de închisoare. Acesta este motivul pentru care omul de afaceri, care se află la Londra, s-a predat autorităților britanice și a cerut să nu fie extrădat pe motiv că a fost condamnat abuziv de un sistem politic-judiciar corupt. Cazul de extrădare este în prezent pendinte în fața instanțelor britanice.

În București, saga a continuat. Judecătorul Tudoran a cerut pensionarea. Există rapoarte că s-a simțit sub presiune psihologică din cauza plângerilor penale din partea diferitelor victime, care au fost analizate la SIIJ, susținând conexiuni cu lumea interlopă. La 28 decembrie 2018 a pronunțat sentința nr. 267 / F (4445/2/2016), în care a constatat existența unui prejudiciu și ordona readucerea tuturor terenurilor la starea inițială. Aceasta a fost o decizie profund lipsită de sens, care ar fi dus la demolarea întregului mall Băneasa și a ambasadei SUA, o idee ridicolă care nu poate fi în interesul cetățenilor români.

Pe 19 septembrie 2019, Tudoran a solicitat pensionarea. A decis apoi să demisioneze pentru a scăpa de urmărirea penală, iar demisia sa a fost aprobată prin Decretul președintelui României nr. 704 publicat în Monitorul Oficial nr. 764 din 20 septembrie 2019. A dispărut apoi fără a finaliza vreo motivare a sentinței pe partea civilă, pe care judecătorii Înaltei Curți așteptau să o trimită în apel. După mai multe încercări ale grefierilor de la Curtea de Apel București de a da de el, presa a descoperit că a fost internat în spital pentru o boală psihiatrică. Opinia este împărțită cu privire la faptul dacă el a suferit cu adevărat o astfel de boală sau a fost inventată pentru a-l proteja de răspunderea penală.

Lumea Justitiei a dezvăluit pentru prima dată că pe 4 noiembrie 2019, în timp ce judecătorul Bogdan Corneliu Ion Tudoran se afla într-o unitate psihiatrică, fiul său a apărut la biroul grefei Curții de Apel București și a predat pe un stick de memorie USB (desigur fără semnătură), în format electronic, motivarea sentinței civile din 28 decembrie 2018. Motivarea – nici măcar în formă semnată – nu mai putea fi acceptată, deoarece Tudoran nu mai era judecător, el fusese oficial pensionat.

Colegiul de conducere al Curții de Apel București a constatat oficial, în scris, „imposibilitatea redactării deciziei nr. 267 / F din 28.12.2018 ”, astfel încât, la 12 iunie 2020, Înalta Curte a decis:„ Anulează sentința penală atacată și trimite dosarul spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv la Curtea de Apel București ”.

Procurorul Mihaela Iorga Moraru

Statutul judecătorului Tudoran rămâne o problemă. El a fost cercetat penal de SIIJ. Procurorul de caz Mihaela Iorga Moraru nu-l poate aduce pe Tudoran la audieri pe motiv că este internat de mai bine de un an. Aceasta a fost urmată de undele de șoc privind înregistrările care arată vizita secretă a lui Tudoran la SIIJ în august 2019. El a fost fotografiat și filmat cu fiul său. Este raportat că îl vizita pe Nicolae Marin, actualul șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor în Justiție, „pentru o cafea”.

Ulterior, intriga s-a complicat și mai mult, deoarece s-a descoperit că procurorul șef Nicolae Marin a fost autorul rechizitoriului, pe care Tudoran l-a copiat cuvânt cu cuvânt în decizia sa.

Circulă în continuare întrebări dacă lui Tudoran i-a fost cu adevărat rău. Când a început această boală? Cum a fost sănătos psihic pentru procesul penal, dar apoi nu a putut să motiveze partea civilă? Boala a fost un șiretlic, fabricat pentru a-l scoate din circulație și a-l proteja de control privind presupusele sale conexiuni strânse cu Nicolae Marin?

Legăturile lui Nicolae Marin și Laura Kovesi cu protocoalele controversate cu serviciile de informații continuă să creeze îngrijorare.

Se pare că există o pistă, care duce de la președintele Băsescu, până la judecătorul Tudoran, care a creat și a executat un caz fără sens împotriva unei dezvoltări de care România ar trebui să fie mândră. Rezultatul acestui caz este că mulți oameni sunt în închisoare din cauza lui Tudoran. Excepție face Gabriel Popoviciu pentru că s-a predat autorităților britanice. Cazul nu pune România într-o lumină favorabilă, într-o perioadă în care investitorii internaționali trebuie să vadă că investițiile sunt răsplătite, nu sunt pedepsite.