BUCUREȘTI – CENTENAR. Edificiul Arcul de Triumf

Unul dintre cele mai impozante monumente ale României, adevărat simbol al Marii Uniri și un semn al recunoștinței pentru cei care au luptat în Războiul Reîntregirii neamului românesc.

Citește și: Academia Română are președinte

Povestea unui Arc de Triumf în București își începe firul epic în anul 1849, an în care a început practic ridicarea primului arc de triumf, proces ce a continuat și în următorii ani, respectiv 1859, 1878, 1906 și 1918.

Elementele și metodele de construcție folosite în acea perioadă făceau însă imposibilă rezistența acestor monumente în fața intemperiilor, ceea ce a făcut ca existența lor să fie temporară. Abia în anul 1922, an în care Bucureștiul îl avea ca primar pe publicistul liberal Matei Gheorghe Corbescu și odată cu decizia de a organiza o paradă în cinstea Unirii, a fost luată decizia ridicării unui nou Arc de Triumf, confecționat, de această dată, din lemn. Propunerea edilului privind ridicarea acestui monument, folosind ca material de construcție lemnul, a fost criticată aspru la vremea respectivă, printre critici numărându-se însuși marele compozitor George Enescu, ce adresa în spațiul public al acelei perioade următoarea întrebare: „Dar adevăratul Arc de Triumf pe când?”.

Întrebarea nu rămâne fără răspuns și, chiar în acel an, în contextul încoronării regelui Ferdinand și a reginei Maria ca suverani ai României Mari, la data de 15 ocotombrie 1922, comisia pentru organizarea serbărilor încoronării hotărăște să apeleze la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf, în zona nordică a Capitalei, pe Șoseaua Kiseleff.

Timpul de execuție pentru noul monument a fost foarte scurt, astfel că doar scheletul construcției a fost turnat în beton armat, basoreliefurile exterioare fiind realizate din ipsos. În mod evident, în timp și din cauza intemperiilor, Arcul de Triumf a intrat din nou într-un proces de degradare. La începutul anilor ’30, se considera chiar că imaginea Micului Paris interbelic era afectată de acest „monument incomod”.

Serviciile arhitectului Petre Antonescu sunt din nou solicitate, acesta dând edificiului o notă mult mai sobră în ceea ce privește finisajul exterior și, în 1932, se  decide înlocuirea basoreliefurilor realizate din ipsos cu unele definitive.

Definitivarea monumentului construit din granit de Deva, în stil clasic, după modelul Arcului de Triumf din Paris, are loc în anul 1936, un rol important revenind Ministerului Apărării Naționale de la acea vreme, care lansează un proces de subscripții publice în anul 1935, prin care, pentru edificarea și finalizarea monumentului, realizează o colectă în valoare de 7 milioane de lei.

Ceremonia inaugurării are loc la 1 decembrie 1936, la 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România, la evenimentul inaugural participând Regele Carol al II-lea, Regina Maria și prințul moștenitor Mihai.