Președintele Tribunalului Timiș: Noi, judecătorii, am tremurat când protocoalele ne amenințau…

Astăzi este Ziua Justiției. Poate de aceea, 7 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii au ales să lipsescă de la ședința convocată pentru validarea procurorului șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.Așa au înțeles ei să omagieze justiția.

Adriana Stoicescu, președintele Tribunalului Timiș le-a scris colegilor săi de breaslă o Scrisoare radiografie în care admite, cu sinceritate, că vina fundamentală pentru abuzurile comise în ultimii 14 ani sub umbrela „luptei anticorupție” aparține judecătorilor.

„Nevoia de adevăr ar trebui să ne scoată acum în stradă.
Pentru că toţi am fost participanţi la marea ipocrizie şi prea puţini cei care am spus adevărul.

Abuzurile nu ar fi existat dacă nu erau cauţionate de noi.

Noi, judecătorii, suntem cei care am emis mandate pe banda rulantă.
Noi, judecătorii, am dat încheieri de încuviinţare a interceptărilor pe motive uneori cusute cu aţă albă, fără prea multe cercetări şi întrebări.
Noi, judecătorii, am tremurat când portocalele ne ameninţau că ne leagă dacă nu ne potolim cu controalele judiciare.

Noi, judecătorii, am tăcut încă de la început, temându-ne să nu fim acuzaţi că ne opunem glorioasei lupte anticorupţie.
Noi, judecătorii, ne-am pitit în birouri, crezând ce ni se servea despre „infractoarea cu ceas cu cuc”, despre „infractorul cu ferma de struţi”, despre „infractoarea cu mărgele”, zâmbind cu superioritate pe la colţuri, convinşi că instituţiile de forţă sunt calea, adevărul şi viaţa.
Şi, mai ales, convinşi că nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva.
Niciodată.

SRI putea să încheie cu Parchetul General 100 protocoale.
Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă noi nu ne-am fi prefăcut că nu ştim.
Şi nimic nu s-ar fi întâmplat dacă am fi înţeles cu adevărat, la timp, că drepturile voastre nu pot fi un moft.
În loc să facem asta, încălcăm şi azi flagrant reguli şi legi, ne ascundem în spatele diverselor instituţii, sperând că aşa ne protejăm.

Ne prefacem din nou că nu vedem sau nu înţelegem ce se întâmplă, când o mână de oameni sfidează un sistem întreg, doar pentru a-şi atinge meschinele scopuri.
Acoperim minciuna cu altă minciună, rostogolind la nesfârşit pretexte puerile, menite să vă facă să credeţi că ne pasă.
Minţim cu nonşalanţă, refuzăm să ne facem treaba, cu riscul de arunca în aer o ţară, doar pentru a ne păstra dreptul absolut şi discreţionar de face ce vrem, fără să dăm socoteală.

Paradoxul acestei ţări este că are puţini Judecători şi prea mulţi magistraţi.”, a scris judecătoarea Stoicescu.

Recunoașterea vinovăției, însă, nu poate exonera de răspundere compromiterea ideii de dreptate în România. Și tot judecătorilor le revine misiunea de a restabili speranța oamenilor simpli că nu vor fi condamnați deși sunt nevinovați cum s-a întâmplat în multe cazuri și că nu vor mai fi hărțuiți și santajați prin dosare intumentate de procurori „paraditori”.

Consiliul Superior al Magistraturii pare tot mai departe de acest rol și Dreptatea poate fi făcută în sălile de judecată doar individual, prin voința, curajul și onestitatea unor judecători care nu se mai tem.