Profesor Anca Florea: Oamenii citesc tot mai puțin și aud tot mai mult. Podcastul bate cartea, filmul bate cartea, Chat GPT bate orice

Ziua Culturii: un val de poezii de Eminescu, citate, nu citite; o serie de evenimente mai mult sau mai puțin ceremoniale; mulți entuziaști, pentru cât de puțini consumatori de cultură există. Celebrăm Ziua Culturii în țara în care se citește cel mai puțin în Europa. E ceva de sărbătorit în mod real? Și iată o întrebare și mai lucidă: când a rămas Cultura în urmă în România?

• Iran și Statele Unite pun capăt conflictului din Orientul Mijlociu. Acordul va fi semnat la Geneva
• Deputat USR: În mod oficial, Nicușor Dan este idiotul util al PSD Grindeanu și sluga Securistanului!
• Veştea, primul mesaj către liberali: Nu e o amenințare!
• Tomac „ne-a îmbrățişat” şi-a plecat. Liberalul Adrian Veştea, nominalizat de Nicuşor Dan. Bolojan: Un act ostil, o încercare de a rupe PNL
• Simona Halep s-a retras. „Nu regret nimic și vreau doar să mulțumesc vieții și universului pentru tot ceea ce am primit”

Cine privește cultura doar din perspectivă cumulativă riscă să piardă șansa de a supraviețui intelectual și emoțional într-un spațiu social care, nu de puține ori, mai degrabă alienează. Totuși, pentru că în domeniul Culturii consumul nu produce gratificare imediată, el a fost împins la periferia celor mai vitregite domenii ale sferei publice.

Oamenii citesc tot mai puțin și aud tot mai mult: podcastul bate cartea, filmul bate cartea, Chat GPT bate orice.

Omul de cultură pare că se bate cu sine însuși. Logica  omului de cultură „sfidează” logica obedienței printr-o atitudine incomodă care apare nu ca o declarație-manifest, ci ca o nevoie interioară de a supraviețui spiritual, cu riscul de a deveni nu numai o persoană inadaptată, ci chiar indezirabilă.

Într-o perioadă în care „a nu gândi” pare mai degrabă o obligație decât un viciu, „rezistența prin cultură” (B. Croce) pierde nu numai valența ofensivă, ci și simplul impuls defensiv al spiritelor care încă mai au o comunicare cu sinele.

Este ceva în portretul omului contemporan care parcă ne convinge, mai mult ca niciodată, că Husserl avea dreptate când spunea că orizonturile culturale joase nasc oameni cu umanitate redusă.

 Orice formă de manifestare și de receptare a culturii este, până la urmă, o formă subtilă, dar veritabilă, de sinceritate față de sine și față de Celălalt, cu atât mai valoroasă cu cât prezentul ne alienează printr-o constantă și periculoasă validare a  concretului, a măsurabilului și a negociabilului. Probabil că nevoia de cultură rezultă azi și din faptul că experiențele personale ne confruntă cu un discurs public și cu un spațiu public din care lipsesc rigoarea teoretică și exigențele morale.

Viața publică în România consumă ideile valoroase, o realitate pe care culturile occidentale o experimentează cel puțin cu prudență. În spațiul public românesc, ideile sunt de multe ori asumate și consumate la nivel individual, ceea ce creează  riscul major al vulnerabilizării lor, consecința imediată fiind apariția convingerilor, or convingerile duc, vrem, nu vrem, la post-adevăr și disensiune socială.

Românii citesc cel mai puțin din Europa Statistica Eurostat

Nu cred că astăzi se pronunță marii nostalgici ai Culturii. Dar cu siguranță se lamentează veritabilii nostalgici ai consensului. Consensul fără Cultură e imposibil. La fel și coabitarea.

M-aș bucura ca astăzi, spațiul public să înțeleagă că mai mult ca niciodată, cultura e un mod de a rămâne împreună. Ea a fost abandonată de generații etichetate pestriț – mileniali, Z, boomeri – de adolescenți pentru care cultura care nu e cool nu e cultură, de influenceri care și-au construit subcultura lor.

A devenit aproape un gest hipsteresc să te comporți cultural și să trăiești cultural. Și poate tocmai de aceea, Ziua Culturii a devenit un fel de sărbătoare a rebelilor.

*Anca Florea este profesor de științe sociale și director adjunct al Colegiului Național Bogdan Petriceicu Hasdeu din Buzău.