Ramona Horvath, în roșu și negru la pian 

Până de curând, imaginea muzicienilor nu conta. Tot ce era important consta în felul în care aceștia cântau. Lucrurile, însă, s-au schimbat. Și acum contează mai ales cum cântă, dar astăzi imaginea își are însemnătatea sa.

• La ce mai sunt bune cărțile?
• Pentagonul anunță retragerea a 5.000 de soldați americani staționați în Germania
• Acordul Mercosur a intrat în vigoare
• Bolojan: Pensia specială nu va mai putea fi cumulată cu salariul în sectorul public. CSM arată că proiectul adoptat de Guvern e neconstituțional
• Topul libertății presei: România, locul 49 mondial. Ce state africane o depășesc

De la classic la jazz

Pianista de jazz Ramona Horvath este stabilită în Franța de câțiva ani. Brunetă frumoasă și plină de pasiune, având un look adesea completat de o floare mare și roșie în păr, amintind cumva de Carmen a lui Bizet, a concertat pentru prima dată la Bucharest Jazz Festival,  împreună cu un cvartet de excepție, avându-l ca solist pe celebrul saxofonist Tony Lakatos. Secția ritmică a fost asigurată de contrabasistul Nicolas Rageau, cu care pianista face echipă pe scenă deseori, și de bateristul Min-Chan Kim.

Ramona Horvath a deschis seara dedicată muzicienilor din diasporă, sâmbătă, 17 septembrie 2022, la Combinatul Fondului Plastic din București. După o zi întreagă de ploi și vreme răcoroasă, de cum a venit seara și ora recitalului, soarele a ieșit și cerul s-a înseninat, parcă asteptând muzica ce avea să înceapă.

Cât timp a fost elevă și studentă în România, a studiat muzica clasică, dar libertatea apropierii textului a fost ceea ce a făcut-o să își dorească să cânte jazz. A crescut auzind în jurul ei și cântând muzică de toate felurile, inclusiv jazz, și a cochetat cu improvizațiile și cu interpretarea „după ureche”, încă din copilărie (dezvoltarea cântatului „după ureche” fiind o condiție esențială în jazz).

A fost și este o veșnică îndrăgostită de melodiile din filmele muzicale americane, care în jazz se cheamă „standarde”, reprezentând materialul principal al muzicii de de acest tip.

Ramona Horvath a fost considerată de JazzHot, „unul din cei mai originali pianiști din Paris” Foto Arhiva personală

Toujours Paris

„Trecerea de la clasic la jazz a fost naturală pentru mine”, a mărturisit Ramona pentru Q Magazine. „Am avut încă din școală mici experiențe, improvizații, am făcut de câteva ori și muzică live pentru prezentarea unor filme mute, așa încât pe de o parte universul meu muzical foarte bogat, cu repertorii diferite, dar și facilitatea pianistică rezultată din studiul muzicii clasice, mi-au dus pașii într-un mod natural către  jazz.”, spune artista.

Pentru un interpret obișnuit să aibă mereu o partitură după care să lucreze, pe care să o învețe și apoi să o respecte cu sfințenie, este destul de greu să treacă la libertatea totală dată de jazz, dar și să își asume  responsabilitatea ce cade pe creativitate, știința armoniei, a ritmului și a imaginației. Ce a trebuit să schimbe Ramona?

„Cred că principala diferență dintre cele două genuri ține de accentuarea timpului sau a timpilor. În muzica de tradiție europeană clasică, accentuam timpul 1 sau 1 și 3 , iar în jazz timpii 2 și 4. Este o senzație total diferită, care face ca muzica să swing-eze. De asemenea, frazarea este diferită în muzica de jazz, la fel și faptul că în jazz trebuie să gândești principalmente în grade și nu numind acordurile sau tonalitățile”.

Mă întreb: dacă ar fi rămas în România, oare ar putut să facă aceeași carieră pe care a făcut-o în Franța?

Cu siguranță ar fi făcut  altceva, altfel… 

Când a plecat, tot ceea ce voia era să crească mai mult, să-și îmbogățească universul. A ales Parisul, pentru că l-a considerat a fi un bun centru muzical în Europa, un loc în care muzicieni din toate țările  se pot intersecta și pot colabora. Apoi, a observat că mulți din artiștii pe care voia și vrea să-i asculte live au întotdeauna inclus pe agenda lor de concerte Parisul. Și acest aspect a fost un element decisiv pentru Ramona. 

Bucharest Jazz Festival a avut loc între 16-18 septembrie 2022 în capitală. Foto Facebook BJF

Se simte bine întotdeauna alături de muzicieni foarte buni, pe scenă, așa cum este și ea. Asta face ca muzica să fie mai bună, iar ea simte de fiecare dată când cânta cu ei că învață mai mult și devine mai iscusită. În ultima perioadă a cântat mai mult în cvartet, are șansa de a colabora cu muzicieni extraordinari precum saxofonistul André Villéger, imens muzician francez, considerat poate cel mai reprezentativ în muzica de jazz tradițional/swing și be bop, cu o experiență fantastică sau chitaristul newyorkez Saul Rubin, care a fost și acompaniatorul lui Sonny Rollins, așa încât se simte foarte bine în aceste formule. În orice caz, cvartetele cu saxofoniști o atrag după cum s-a văzut și la Bucharest Jazz Festival, unde a fost în compania unui alt mare muzician, saxofonistul Tony Lakatos. bine cunoscut pe toate meridianele.

Ramona Horvath și contrabasistul francez Nicolas Rageau au făcut mai multe turnee în România. Foto Facebook BJV

Sunt curioasă cine a influențat-o cel mai mult  în devenirea ei.

„Pianistă fiind, am o listă lungă de interpreți ai acestui instrument, dar cel care mi-a schimbat total traiectoria, și de la care învăț încontinuu, chiar dacă el fizic nu mai este, e Jancy Korossy”, s-a destăinuit Ramona revistei Q Magazine. 

Plecând din România în 1969, numele lui a fost șters din istoria muzicii de jazz autohtonă, însă a făcut carieră în America și apoi Europa. 

Ramona este influențată și de cei pe care continuă fără încetare să-i asculte: Erroll Garner, Art Tatum, Bud Powell, Bill Evans, Oscar Peterson, Horace Silver, Hank Jones, Red Garland, Tommy Flanagan și Kenny Barron.

„O influență enormă pentru mine a fost însă și este de asemenea Duke Ellington, este de altfel și muzicianul care a reușit poate cel mai bine să facă unanimitate în aprecieri atât din partea jazzmenilor cât și a clasicienilor. De câte ori pot, în concerte, încerc să includ o piesă semnată Duke Ellington.” spune artista.

Legendarul jazz-man este autorul hiturilor It don’t mean a thing, In a sentimental mood, Caravan, Prelude to a Kiss, a fost cântărețul preferat al starurilor Hollywoodului ca Chaplin sau Mickey Rooney, și a cântat în mii de cluburi de jazz din toată America, dar și în celebrul Carnegie Hall.

Ramona Horvath a susținut recitaluri în Franța, Portugalia, Belgia, Spania, Germania, Ungaria, Austria. Foto Facebook BJV

De altfel programul recitalului de sâmbătă a fost gândit ca un mic omagiu adus pianiștilor ce au influențat-o și o influențează, precum Jancy Korossy- The Game With The Ball, Tommy Flanagan- Minor Mishap, Bud Powell- Wail, Billy Strayhorn- Lotus Blossom, Tadd Dameron- If You Could See Me Now, Horace Silver- Opus De Funk.

Dar oare publicul de aici răspunde la fel ca cel din Franța la muzica Ramonei?  

„Publicul poate răspunde la fel oriunde în lume, totul e să știi să te adaptezi și să le oferi o bună combinație. Rețeta nu este universală, aici intervine experiența, flerul și mai ales carisma artistului de a face publicul să se îndrăgostească de el cât mai repede!”, a mărturisit Ramona Horvath pentru Q Magazine.

Ea are din plin toate calitățile să facă publicul să se îndrăgostească de ea, încă de cum apare pe scenă, iar publicul de sâmbătă a iubit-o imediat.

Ramona Horvath este unul dintre artiștii români care duc prestigiul țării dincolo de granițele ei terestre, dar nu uită să se întoarcă mereu, recunoscătoare, la ea.