Pe fondul anxietății globale cu privire la răspândirea noului coronavirus, detectat pentru prima dată în decembrie în orașul Wuhan, zeci de milioane de chinezi etnici care trăiesc în afara Chinei și Taiwanului sunt profund tulburați. Până acum virusul a infectat peste 70.000 de oameni și a ucis peste 2000, iar teama față de acesta generează o fobie rasială împotriva chinezilor, informează The Economist.
- Khaled Hassan: Încercând să ștergem o identitate masculină mândră și sănătoasă, nu am eliberat societatea, ci am distrus-o
- „Legături primejdioase”: Axa Călin Georgescu-Simion-PSD
- Deschisă, închisă, redeschisă, iar închisă… și bombardată
- Dinescu, această pasăre Phoenix care va renaște din cenușa casei sale
- Arestări după incidentul de la Spitalul „Sf. Pantelimon”
De asemenea, și liderii politici și-au exprimat îngrijorarea. Justin Trudeau și Scott Morrison, premierii Canadei și Australiei, țări în care trăiesc numeroși cetățeni de etnie chineză, au condamnat public rasismul anti-chinez cauzat de epidemie. Și Guvernul Chinei a procedat în același fel. Ministerul său de Externe a avertizat în mod repetat împotriva discriminării din partea străinilor, referindu-se atât la atacuri a căror țintă este etnia, cât și la insulte aduse Chinei înseși.
Spre exemplu, o caricatură dintr-un ziar danez prezintă drapelul Chinei cu stelele sale înlocuite de coronavirusuri. Primul ministru al Danemarcei, Mette Frederiksen, a răspuns că „în Danemarca avem libertatea de exprimare – de asemenea, și libertatea să desenăm”. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a venit cu un nume pentru boală, covid-19, care este menit să evite orice asociere cu China.

Etnofobia declanșată de virus este uneori subtilă și greu de separat de temerile induse de coronavirus. Un chelner de la un restaurant chinez din Chinatown din Londra spune că afacerile au scăzut „cu cel puțin 70%” de când virusul a început să se răspândească la nivel mondial la mijlocul lunii ianuarie. Pe 8 februarie, Hao Chunxiang, student chinez în Olanda, a postat pe Facebook că pe ascensorul din campus au fost scrise cu vopsea spray cuvintele „MORI, CHINEZULE”.
În Japonia, hashtag-ul #ChineseDon’tCometoJapan („Chinezilor, nu veniți în Japonia!”) a fost în tendință pe Twitter. Rhea Liang, medic în Australia, a împărtășit pe rețeaua de socializare că unul dintre pacienții ei a refuzat să-i strângă mâna din cauza etniei sale.
Totuși, unii chinezi s-au decis să ia atitudine în fața ostilităților. O campanie de social media în Franța, folosind hashtag-ul #JeNeSuisPasUnVirus („Nu sunt un virus”), a inspirat sute de oameni să-și împărtășească propriile întâmplări în care au fost victime ale discriminării. În Australia, mai mulți cetățeni chinezi au lansat o petiție prin care acuză două ziare că au folosit un limbaj rasial ofensator în legătură cu virusul, iar zeci de mii de oameni au semnat-o.
Pe 2 februarie, când America a interzis intrarea în țară a oricărui american care a fost recent în China, mulți comentatori occidentali s-au plâns de notele sale discriminatorii. Canada nu a procedat în același mod, dar Ryan Zhang, care locuiește în Burnaby, un oraș canadian în care o treime din populație este formată din chinezi, spune că majoritatea etnicilor chinezi din comunitatea sa vor ca statul să ia această măsură.
Poate cea mai mare fisură din diaspora este ostilitatea oamenilor din Hong Kong față de cei de origine continentală. Tulburările recente cauzate de protestele prodemocratice din teritoriu au exacerbat astfel de tensiuni. Solidaritatea etnică este uneori absentă chiar și în China.











































