Războiul fratricid, upercutul aplicat lui Putin și iluziile din Moldova de Est

Conform generalului James C. McConville, al 40-lea șef de stat major al  Forțelor Terestre ale SUA, în luna noiembrie, Divizia 101 de Asalt Aerian  a organizat  – în cadrul brigăzii dislocate în România -, primul curs de asalt aerian, pe tărâm dobrogean. Încântarea cu care generalul american a comunicat asta celor interesați de dinamica internă a marii unități de elită a Forțelor Armate ale Statelor Unite are și o altă semnificație – perfecționarea profesională a celor care au optat pentru a servi sub drapelul american într-o structură aflată permament cu ochii pe litoralul nordic al Mării  Negre. Acolo unde rușii  continuă  devastarea militară a Ucrainei și – mai nou – au luat în vizor și Moldova de Est, cea dintre Prut și Nistru. 

• AFT, companie românească, arată cum putea fi interceptată drona care a explodat în Portul Constanța. MApN are sistemul care ne-ar putea apăra aici, dar îl ignoră, preferând să dea banii altor state
• Guvernul României: Ucrainenii au pierdut controlul asupra a patru drone. Una dintre ele este cea care a explodat în Portul Constanța
• În România, contrabanda cu țigări și produsele contrafăcute ajung la 6,9% și generează pierderi de 324 milioane euro
• Primul vaccin creat de inteligența artificială
• SANADOR: Ordinul pentru completarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate curative poate restrânge accesul pacienților la servicii medicale esențiale

FRONTUL DE EST S-A STABILIZAT

În Ucraina continuă războiul fratricid, dintre două armate slave. Mai țineți minte națiunile slave? Acestea sunt Rusia, Ucraina, Belarus, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia. Cu Kievul, Moscova este în conflict armat, cu Minskul nu are probleme, fiind perfectată o uniune statală, Praga și Bratislava sprijină, din cadrul NATO, lupta ucrainenilor, iar Belgradul rămâne captiv ideologic perioadei în care exista Iugoslavia. 

Război înseamnă nu doar ofensivă și defensivă, ci și intrarea multor localități din Ucraina – circa 50% – în situația de a nu avea curent electric și nici apă curentă. 

Generalul Serghei Vladimirovici Surovikin s-a ținut de cuvânt și, din dorința de a își proteja luptătorii, continuă bombardamentele menite a inocula teama cetățenilor ucraineni; a genera presiuni ale populației afectate asupra guvernului de la Kiev, pentru a a accepta negocierile de pace; a determina numeroși ucraineni să părăsească propria țară, pentru a se refugia în Europa liberă și democrată. 

Iarna duce războiul ruso-ucrainean într-o altă etapă Foto: Facebook Ministerul Apărării Ucraina

Trupelor invadatoare rusești li se adaugă Generalul Iarnă, care vine cu cinismul răsăritenilor imperiali, de a interzice ucrainenilor dreptul la  căldură, lumină și apă potabilă, blesteme imperiale pentru localnicii rămași la discreția rachetelor Moscovei, cu puține speranțe de remediere rapidă a dificultăților cu care se confruntă. Le-au mai rămas glumele, de voie, de nevoie, la adresa ocupanților și îndârjirea de a nu ceda, nici măcar în vise, vreun teritoriu din arealul inițial al Ucrainei. 

Există o formulă rusă a terorii? Președintele Volodimir Zelenski crede că da, după cum a afirmat în alocuțiunea sa – prin link video – adresată Consiliului de Securitate al ONU. El a criticat și structura consiliului, care dă Federației Ruse și altor patru state  membre, puterea de veto.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a adresat Consiliului de Securitate al ONU

Problema este alta! Sigur că este bine ca șeful statului ucrainean, în efortul său de a menține vie conștiința altor națiuni, că Ucraina rămâne victima agresiunii militare ruse folosește orice prilej, orice reuniune internațională relevantă, pentru a se adresa participanților, cu scopul de a le semnala nu doar cum trebuie să decripteze situația de pe Frontul de Est, ci și să le ceară ajutorul – evident diferențiat, funcție de voința politică și capacitatea economică a fiecărui stat – de a ajuta, în continuare, pe apărătorii statalității ucrainene. 

Totuși, de aici, până la sugestiile, uneori nu tocmai inspirate, adresate unor forumuri de nivel mondial, privind ce anume trebuie schimbat în structura și funcționarea lor este un pas care nu atrage numai simpatii, un detaliu care nu este deloc folositor interesului național al ucrainenilor. 

RAPORT DE FORȚE: 6 LA 1

În aceeași reuniune a Consiliului de Securitate al ONU s-a găsit vorbind cu pereții, ambasadorul Rusiei, Vasili A. Nebenzia, care, conform mandatului primit de la Kremlin a acuzat Ucraina (că rezistă!!!) și puterile NATO care au înarmat-o, consecința fiind, în încremenirea conceptuală a emisarului Moscovei, la Națiunile Unite, un război prin… procură, care este dus de occidentali cu forța expediționară rusă ce acționează pe tărâm ucrainean, efectul fiind – culmea ipocriziei imperiale – distrugerea orașelor ucrainene. Asupra cărora au căzut numai rachete rusești și niciuna venită din comunitatea democratică transatlantică. 

Același diplomat rus a mințit precum Ulrich Friedrich Wilhelm Joachim von Ribbentrop, politician și diplomat german, ministru al afacerilor externe al Germaniei naziste, între 1938 și 1945. Asta pentru că Nebenzia a susținut, fără să clipească, că pentru „a slăbi și a distruge potențialul militar al oponenților noștri, desfășurăm lovituri cu arme de precizie, împotriva energiei și a altor infrastructuri, care sunt folosite în scopul aprovizionării militare a unităților ucrainene”. Stă mintea în loc! 

Dacă privim spre armata ucraineană, aceasta are un efectiv aproape de 1.000.000 de luptători, la care se adaugă 900.000 de rezerviști, ceea ce înseamnă un raport de forțe, la nivelul trupelor combatante, de 6 la 1, în favoarea apărătorilor Ucrainei. Deși nu sunt componente ale Forțelor Armate ale Ucrainei, mai sunt instituții militarizate, care pot executa ordinele Statului Major al armatei ucrainene, precum Garda Națională a Ucrainei, cu 60.000 de purtători de uniforme militare; formațiuni de operațiuni speciale ale Ministerului Afacerilor Interne, precum Omega, Scorpion – pentru securitatea centralelor nucleare -, Titan;  trupele de grăniceri cu 50.000 de  militari și civili; unități ale SBU, cu un efectiv de 30.000 de ucraineni apți pentru luptă;  Forțele de Apărare Civilă, cu peste 10.000 de încadrați bine antrenați. 

Că asemenea date sunt ignorate de ministerele rusești care gestionează pe diplomații, respectiv pe militarii Rusiei este greu de crezut. Dar cum ordinul lui Putin se execută, nu se discută, ambasadorii folosesc gramofoane din veacul trecut, vorba vine, pentru a minți opinia publică internațională cu argumente tipice dictaturii lui Stalin, iar militarii, precum generalul Surovikin, vorbesc puțin și caută, în fel și chip, menținerea actualului aliniament al Frontului de Est, deși, la 60 de kilometri în spate, în oblasturile Herson, Donețk și Lugansk, mobilizații sapă din greu tranșeele unor noi poziții defensive, în timp ce în oblastul Zaporojie, militarii ucraineni nu mai înaintează, după cum adversarii lor ruși nu se mai retrag, cel puțin nu acum.

RUSIA – STAT SPONSOR AL TERORISMULUI

Parlamentul European a votat miercuri, cu o majoritate covârșitoare, etichetarea Rusiei drept stat sponsor al terorismului.

Coincidența, mai degrabă deloc întâmplătoare, a făcut ca votarea să fi avut loc taman când președintele rus  a sosit la Erevan, Armenia, pentru o întâlnire a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, alianța militară colectivă a Rusiei. În traducere liberă – un upercut aplicat de la Bruxelles imaginii de țar, cam bătrânel,  a lui Vladimir Vladimirovici Putin. 

Vladimir Putin a participat la reuniunea din Armenia Foto: Kremlin.ru

Crimele de război săvârșite de unii militari ruși în Ucraina, rod al unui complex de superioritate imperială bazat pe nemernicia geopolitică a celor de la Kremlin, au fost condamnate de parlamentarii europeni. În replică, ridicola purtătoare de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, a replicat miercuri că Parlamentul European ar trebui să fie desemnat „sponsor al idiotului”. Ceea ce confirmă prejudecata Moscovei, că fără ajutorul dempocrațiilor transatlantice, azi la Kiev era un guvern ca la Minsk, supus Moscovei, la propriu și la figurat. 

Și apropo, la reuniunea din Armenia, miercuri, președintele rus a fost întâmpinat de sute de demonstranți, purtând torțe aprinse, strigând „nu războiului”, agitând steaguri armene, ucrainene și americane și cerând conducătorilor armeni să se distanțeze de Rusia. Cu alte cuvinte continuă disoluția a ceea ce era cândva comunitatea statelor dependente de Moscova.

Pe lângă Parlamentul European, Letonia, Estonia, Lituania, Polonia și Republica Cehă au adoptat anterior rezoluții similare, de desemnare a federației putiniste ca un stat sponsor al terorii inițiate de la nivel înalt.

Din prudență, nici România, nici Statele Unite nu au desemnat, până acum, Rusia  drept un stat sponsor al terorii. Dacă la Washington D.C. s-ar lua o asemenea decizie, ditamai Federația Rusă ar apărea alături de Coreea de Nord, Cuba, Iran și Siria, în condițiile în care trupe rusești sunt menținute pe tărâm sirian, iar oficiali ai Moscovei au făcut demersuri la Phenian și Teheran, pentru a primi muniție și drone necesare armatei ruse, pentru operațiunea militară specială. 

MOLDOVA DE EST FULGERATĂ DE… ÎNTUNERIC

În județele din stânga Prutului, autoritățile au preferat să afirme, în cazurile repetate de întrerupere a curentului electric, că a fost vorba de o deconectare automată a a sistemului energetic. 

Până la urmă, președinta Maia Sandu a transmis un mesaj pe Facebook, în care recunoștea că Rusia a lăsat (Republica) Moldova pe întuneric. 

Maia Sandu pare a nu înțelege că politica trece prin stomac Foto: Facebook

Sigur că, în condițiile în care, deocamdată, entitatea care există în fosta Românie regală de est, nu este încă sub agresiune militară imperială, furnizarea energiei electrice poate fi restabilită, iar lumina va reveni în casele celor trăiesc între Ucraina și Patria Mamă, doar 90% din necesarul de curent electric este asigurat de România. 

Cu o determinare ce nu are nimic comun cu unionismul, Maia Sandu a reiterat convingerea sa că „Oricât de greu ar fi acum, singurul nostru drum, calea de viitor a Republicii Moldova, trebuie să rămână spre lumea liberă”.

Problema cu actuala conducere de la Chișinău este că nu înțelege faptul că politica trece prin stomac, că poporenii care mai trăiesc în Moldova de Est – aproximativ 2,5 milioane, dintr-un total oficial de 3,9 milioane de locuitori, adică populația orașului București, cu suburbii – nu au nevoie doar de stegulețe, cu Tricolorul pe care a fost imprimată o stemă ce-mi aduce aminte pe aceea a Republicii Democrate Germane, ci și de o prosperitate care lipsește din încăpățânarea unora mânați de iluzia că lumina se ia acum de la Berlin, nu de acolo de unde răsare soarele pentru toți românii. 

Și poate că viitorul președinte al României, o personalitate cu anvergură euro-atlantică, în prima sa viitoare vizită la Chișinău, va întreba pe interlocutorul de acolo, așa cum a făcut celebrul general Constantin Degeratu, când conducea Statul Major General, care i-a spus omologului său, venit la București: 

– În ce limbă vorbim, de stat sau română?