Reportaj. Ionuţ Iftimoaie – adio cu mici, bere şi o ploaie de pumni

Sâmbătă, 6 august, am luat drumul Comăneştiului ca să văd de ce mai e în stare veteranul Ionuţ Iftimoaie. Sportiv cunoscut şi vedetă tv, acesta anunţase că-şi organizează un meci de retragere. 

Cununia civilă şi lupta, în acelaşi loc

Nu mai luptase de 4 ani, dar voia musai un ultim meci în faţa concitadinilor săi. Pentru asta şi-a ales un adversar deloc facil, pe spaniolul Jorge Loren, care, între alţii, îi bătuse pe fraţii Bogdan şi Andrei Stoica, doi kickboxeri valoroşi din noul val de luptători români. “E nebun, o să măture ăla ringul cu el!”, au zis mulţi, când au aflat cu cine vrea să lupte. “Vreau un meci adevărat, nu o glumă nesărată, chiar dac-o fi să pierd”, a replicat Iftimoaie. “L-am ales pe Loren pentru că e un luptător de calibru, nu neapărat pentru că deţine nişte titluri. Uneori titlurile pot fi mincinoase, însă rezultatele sale arată că e un sportiv bun. Şi până la urmă o să-i iau şi titlurile alea, ce să fac. Dacă mai pune vreo medalie pe masa, o să i-o iau şi p-aia”. Zis şi făcut. Cinci luni s-a antrenat de zor, iar pe 6 august era gata de luptă. Ca loc al bataliei a fost ales Dealul Galionului, botezat aşa după numele minelor de cărbune care funcţionau odată acolo. “A fost o alegere cu schepsis care îmi aparţine sută la sută”, povesteşte Iftimoaie. “Aici, pe Dealul Galionului, am avut în 2006 cununia civilă, la care au asistat vreo 3.000 de oameni  şi de asta am ţinut morţiş să-mi fac meciul de retragere tot aici”.

Boierii Ghica, Ilie Verdeţ, profesorul Lascăr şi Ionuţ Iftimoaie

Ajungem în Comăneşti pe la ora 15.00 şi ne minunăm de ce vedem. Ne sar în ochi Palatul Ghica şi clădirea gării, care au o arhitectură deosebită, ambele ridicate de familia boierilor Ghiculeşti în secolul al XIX-lea. În Comăneşti, Iftimoaie este o celebritate. Numele său se regăseşte pe lista personalităţilor locale alături de boierii Dimitrie, Eugen şi Nicolae Ghica, de profesorul Ioan Lascăr de la Spitalul Floreasca, de fostul fotbalist al, Stelei Viorel Anghelinei, sau de fostul prim-ministru al României de pe vremea lui Ceauşescu, Ilie Verdeţ. Purcedem spre locul faptei şi, pe măsură ce ne apropiem, drumul începe să arate ca pe vremuri, când oamenii plecau în băjenie. Poliţie gârlă, peste tot, că doar vine la gală şi dom’ primar. În fine, ajungem şi parcăm pe un tăpşan, la 50 de metri de ring. Fac ochii roată şi constat că ne aflăm într-un cadru natural, oarecum asemănător cu Scheii Braşovului, cu o pajişte mare, mărginită de dealuri împădurite. Ringul e poziţionat bine, pe o zonă mai înaltă, astfel încât să poată vedea tot poporul răfuiala dintre corzi. În jur, mese şi scaune aşezate pe platforme pentru cei care au umblat la portofel. În fund, pe pajişte, accesul e gratis. De văzut se vede bine, căci pe lângă ring sunt amplasate ecrane gigant astfel încât să înţeleagă toată lumea ce se întâmplă, de la vlădică până la opincă. Îmi pun costumul de gală şi o iau la picior către ring sub privirile uimite ale unor cetăţeni care probabil nu-şi puteau explica de ce pe o aşa caldură un nene ţine să umble îmbrăcat în costum şi cu papionul spânzurat de gât. Urc în ring şi zăresc în depărtare mai multe corturi galbene din care se înalţă către cer fumul grătarelor.

Gala e organizată laolaltă cu Zilele Comăneştiului, aşa că e prilej de dublă sărbătoare. Îmi imaginez cum se perpelesc mititeii, văd cu ochii minţii halbele cu spumă, în faţa mea mişună deja mii de oameni şi în momentul ăla am un flash cu Sergiu Nicolaescu în rolul lui Mircea cel Bătrân, privind de pe un deal corturile otomane şi oastea fără număr a turcilor. Simţindu-mă un fel de Mircea călare pe ring, dau bir cu fugiţii în căutarea unui petec de umbră. Pe la 18.00 interpreta de muzică populară Mioara Velicu încinge o cântare. Constat cu uimire că fetele, adesea siliconate, cu feţele înecate în farduri, care poartă plăcuţele cu reprizele, au fost înlocuite de nişte copiliţe îmbrăcate în costume populare. Mă gândesc că se încadrează mult mai bine în peisaj decât clasicele majorete.

Iftimoaie pune Comăneştiul pe hartă

În fine, începe treaba. De la 22.00, pe lângă Sport.ro, transmisiunea e preluată şi de Eurosport, adică evenimentul se vede în toată Europa şi chiar mai mult decât atât. Cu alte cuvinte, cu ocazia asta Comăneştiul şi-a facut loc pe hartă. La prezentarea lui Iftimoaie, publicul o ia razna. “Iftimoaie, Iftimoaie…”, răcnesc la unison cetăţenii. Localitatea are 19.000 de locuitori, dar pe dealul Galionului sunt peste 30.000. Au venit oameni şi din Iaşi, Bacău, Oneşti, Suceava. Iftimoaie a fost întotdeauna o figură populară şi a umplut mereu sălile, indiferent de locul în care a luptat, dar acum, în mod cert, îşi trăieşte apogeul. Promotorul Irimia mustăceşte satisfăcut. A dat lovitura. Nimeni n-a mai adunat în Europa atât popor la un loc pentru un eveniment de arte marţiale organizat în aer liber.

“Hai, Ioane, luptă bine, galeria e cu tine !”

Începe meciul. Spectatorii fac ca dracii ăia răi, iar primarul, pe post de şef de galerie, zbiară în microfon numele celui care l-a asigurat că nu-i va fi contracandidat la primărie. “El mi-a promis că nu se bate în locul meu, eu i-am promis că nu candidez pentru locul lui”, spunea amuzat Iftimoaie. După prima rundă, cel mai iubit fiu al Comăneştiului iese cam smotocit. Spaniolul i-a prins câteva bucăţi care pe alţii i-ar fi trimis la somn. Iftimoaie însă a avut întotdeauna o capacitate ieşită din comun de a încasa. “Degeaba dai 100 de lovituri dacă adversarul îţi dă una şi te pune jos. Dacă nu eşti rezistent, n-ai ce căuta aici”, spune comăneşteanul. În runda a doua, spre supriza multora, se schimbă roata. Moldoveanul se năpusteşte ca un tăvălug asupra adversarului. Blochează permanent loviturile de genunchi cu care spaniolul încearcă să-i pârguiască ficatul, eschivează ca la carte şi varsă o avalanşă de pumni.

Câştigă fără dubii repriza a doua, dar întrebarea care se naşte e dacă mai poate să ducă încă una. De regulă, luptătorii vârstnici dau tot în prima parte a meciului după care, spre final, se sting, iar Iftimoaie are 38 de ani. Cum necum însă, moldoveanul ţine coada sus şi în a treia. Loren e stors şi de efort, şi de pumnii încasaţi. Iftimoaie nu-l slăbeşte deloc, nu-l lasă să respire şi varsă un torent de pumni asupra sa. După mine, decizia e de 2-1 în favoarea lui Iftimoaie. Arbitrii judecători dau 3-0. Când anunţă câştigătorul îmi pierd auzul. Poporul, fericit, zbiară ca din gură de şarpe. Primarul caută disperat un microfon ca să ia cuvântul, în vreme ce promotorul Irimia arată ca un peşte balon. Mai are un pic şi explodează de încântare. I-a ieşit gala anului. Iftimoaie, rupt de oboseală, de-abia poate să spună două vorbe. “Vă mulţumesc pentru susţinere, aţi fost extraordinari. Am cucerit în seara asta două centuri şi tot în seara asta renunţ la ele. Le declar vacante, căci eu mă retrag!”

“Oamenii care vin la astfel de spectacole vor să vadă o luptă adevărată, căci dacă vor acrobaţii se duc la circ. Lumea te apreciază în primul rând pentru dăruirea cu care intri în ring. Eu lupt cu sinceritate, mă comport cu sinceritate şi trăiesc cu sinceritate, însă nu confund viaţa cu ringul, şi nici ringul cu viaţa”.

A fost nevoie de două ceasuri pentru ca oamenii să se scurgă de pe dealul Galionului până în soseaua naţională. Corturile cu mici şi berici rămân o fata Morgana. Îmi promit însă ca la anul să vin cu cortul la Zilele Comăneştiului şi să mi-l plantez lângă cortul cel galben şi frumos mirositor.

Conform Jandarmeriei, la gala Superkombat de la Comăneşti au asistat 34.000 de spectatori.

Ionuţ Iftimoaie a obţinut 7 titluri de campion naţional la kickboxing, în Italia, şi şi-a făcut debutul în circuitul K-1. În 2005 a revenit în ţară şi a început să lupte în promoţia românească de kickboxing Local Kombat, redenumită ulterior Superkombat. Ca luptător profesionist are 15 victorii, dintre care 6 prin KO, 6 înfrângeri şi o remiză.